O tânără a învăţat norvegiana după ce a fost convinsă de o necunoscută pe holurile facultăţii. Acum o predă şi altora
0
Teodora Pop nu ştia ce o aşteaptă atunci când a mers cu dosarul în mână să se înscrie la facultate. Înclina spre specializarea spaniolă-engleză, dar, după o discuţie cu o necunoscută, s-a înscris la clasa de norvegiană. Acum predă această limbă şi altora.
Studiul unei limbi străine este pentru mulţi o provocare, deseori acceptată, dar de puţine ori dusă până la capăt. Teodora Pop este exemplul omului care a reuşit să se apropie atât de mult de o limbă străină încât acum o predă. Şi nu orice fel de limbă străină, ci norvegiană, o limbă mai puţin cunoscută şi utilizată în România. Teodora Pop are 25 de ani şi locuieşte în Satu Mare. Interacţiunea ei cu această limbă s-a produs în facultate, atunci când a ajuns studenta secţiei de norvegiană-engleză din cadrul Facultăţii de Litere de la UBB Cluj. Asta cu toate că nu avea nici cea mai mică legătură cu norvegiana până în acel moment.
„Înainte de a fi studentă la Litere, nu îmi amintesc să fi avut vreun interes deosebit faţă de Norvegia şi mai ales faţă de limba norvegiană. Ştiam doar că locul potrivit pentru mine va fi cu siguranţă printre litere. Întotdeauna am avut o afinitate pentru limbile străine, iar limba norvegiană m-a fascinat cu adevărat, încă de la primul curs.
Înscrierea mea la facultate a fost însoţită de foarte multă confuzie, oscilam între limba spaniolă şi limba norvegiană, dar parcă tindeam mai mult spre alegerea limbii spaniole, deoarece îmi era deja familiară. A apărut însă omul potrivit la locul potrivit. Pe holul facultăţii aştepta o tânără doctorandă la norvegiană, care mi-a vorbit cu foarte multă siguranţă şi cu o pasiune uşor de observat despre cât de mult i-a plăcut să studieze norvegiana. Atunci am realizat că am o şansă de nerefuzat în faţa ochilor, cea de a învăţa o limbă mai «exotică». A fost cea mai corectă decizie şi dacă ar fi să repet experienţa, as face-o de câte ori ar fi nevoie”, povesteşte Teodora despre prima ei interacţiune cu limba norvegiană.
Teodora a studiat norvegiana în facultate iar după absolvire, pentru a nu pierde contactul cu limba, a activat în cadrul unui ONG unde medita studenţii la medicină care doreau să profeseze pe viitor în Norvegia.
Teodora şi-a lansat o provocare şi mai mare, aceea de a se întoarce acasă, în Satu Mare şi de a organiza aici un curs de norvegiană. Spre surprinderea ei s-a strigat rapid „prezent” la iniţiativa ei de a organiza acest curs, oamenii dorindu-şi o provocare nouă, un mod de a petrece timpul sau o abilitate în plus în CV.
„În prezent mă ocup de o grupă de 6 persoane, cu vârste cuprinse între 17-30 de ani. Atitudinea lor pozitivă şi interesul pe care îl manifestă în timpul cursurilor mă bucură şi mă motivează. Suprinzător cel puţin pentru mine a fost faptul că nici măcar unul dintre ei nu intenţionează să emigreze în Norvegia, însă s-au înscris la curs din diverse motive. Unii dintre ei s-au lovit la interviuri de cerinţa cunoaşterii unei limbi nordice, alţii sunt pasionaţi de mitologia nordică sau pur şi simplu au decis să îşi petreacă 3 ore pe săptămână într-un mod relaxant şi util. O limbă străină este un atuu de care te poţi folosi oricând, în situaţii imprevizibile”, explică Teodora.
„După primul contact cu limba am fost puţin confuză, mai ales că limba are trei litere necunoscute, faţă de alfabetul românesc, care au o pronunţie ciudată. Dar le-am învăţat repede, Teodora a făcut asocieri cu pronunţarea unor cuvinte amuzante din limba română şi engleză şi am observat că această metodă funcţionează, pentru că toţi de la curs am reuşit să trecem peste acest prim obstacol. M-am înscris pentru că îmi doream o provocare nouă, ca o superputere ”, afirmă o cursantă.
Procesul de învăţare este unul de durată, depinzând de la cursant la cursant, în funcţie de abilităţile lui de a recepta informaţie nouă, dar şi de nivelul la care stăpâneşte şi alte limbi străini, fiind ceva mai uşor pentru cei care cunosc deja engleza.
Dacă norvegiana o cunoaşte foarte bine, nu la fel se poate spune despre ţara unde această limbă este cea maternă. Teodora a reuşit să ajungă doar o dată în Norvegia pentru a cunoaşte locurile a căror limbă o predă, dar acest lucru a fost suficient pentru a fi impresionată.
„Am vizitat Norvegia o singură dată până în prezent şi am savurat fiecare moment petrecut acolo. Deşi este o ţară mică, Norvegia este un loc unde viaţa modernă şi tradiţiile convieţuiesc foarte bine împreună, iar viziunea asupra vieţii este una sănătoasă. Niciodată nu am plănuit să mă mut din ţara mea până acum. Îmi place Norvegia şi tot ce ţine de această ţară, o voi vizita de câte ori voi avea ocazia, însă deocamdată nu simt nevoia unei schimbări de acest fel, norvegiana îmi este de mare folos şi în România”, mai spune tânăra profesoară de norvegiană.
Teodora consideră că, în acest moment, aplicabilitatea limbii norvegiene în România este doar în stadiul incipient, dar că, pe viitor, tot mai multe companii multinaţionale vor solicita să aibă printre angajaţi vorbitori de norvegiană.
„Cu toate că majoritatea nordicilor vorbesc limba engleză aproape perfect, relaţia profesională şi calitatea serviciilor creşte atunci când comunicarea are loc în limba lor nativă. Aş dori să îi încurajez pe cititorii acestui articol, indiferent de vârsta lor, să nu refuze niciodată oportunitatea de a învăţa o limbă nouă, în special o limbă care nu se învaţă în şcoli”, încheie Teodora.
Se încarcă comentariile...
