Legendele celor mai frumoase locuri din Ţara Oaşului. Ce nu trebuie să ratezi dacă ajungi în superba zonă a României
0
Partea de nord a judeţului Satu Mare este una dintre zonele cele mai fascinante din întreaga Românie. Aici au existat, încă din cele mai vechi timpuri, zonele istorice Ugocea şi Ţara Oaşului.
Cu toate că au trăit într-o deplină armonie, românii şi maghiarii din această parte a judeţului şi-au păstrat în vreme, elementele identitare foarte bine definite. Trecutul istoric, datinile, poveştile, destinul oamenilor, al conacelor şi al mănăstirilor sunt repere esenţiale care definesc un peisaj complex şi pitoresc.
Dinspre munţii vulcanici ai Oaşului până înspre Câmpia Turului şi a Someşului, zona aceasta ascunde frumuseţi tulburătoare care merită să fie cunoscute de orice român.
Turţ
Turţul este vestit în întreaga ţară datorită savuroasei sale pălinci care poartă numele comunei. Zonă folclorică pitorească, ea a fost multă vreme şi un centru minier, astăzi desfiinţat. Se pot vizita aici gurile de intrare în mină, precum şi gospodăria oşenească tradiţională, două repere definitorii ale acestei comune.
Gherţa Mică
În centrul satului se află casa în care s-a născut cunoscutul scriitor evreu Rodion Markovits (1884 – 1948), care în multe din povestirile sale vorbeşte cu duioşie despre frumuseţea locurilor şi oamenilor de aici.
Călineşti Oaş
Aflat pe malul lacului cu acelaşi nume, Călineştiul este o străveche aşezare oşenească, iar casa ţărănească de aici ne poate da o idee despre cât de frumoasă şi armonioasă era în trecut viaţa oşanului.
Lacul, cândva principalul obiectiv de atracţie al judeţului este unul artificial, creat în vremea comunismului prin inundarea unei mari părţi din sat.
Boineşti
Aici există străvechi urme ale unor aşezări umane încă din paleolitic, dar cel mai interesant este Falansterul lui Pastori, a cărui poveste plină de mircole şi tenebre, mai impresionează şi astăzi călătorii.
Jumătate din Falanster a căzut sub lama buldozerelor comuniste, iar cealaltă este măcinată zi de zi de nemiloşii colţi ai unor vremi care nu mai înţeleg nimic din farmecul poveştilor de odinioară.
Bixad
Mănăstirea de la Bixad, veche de peste 300 de ani, este celebră pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea care – spune legenda – se întorcea pe neştiute căi în acest loc, oriunde ar fi fost dusă, până ce într-o zi nişte călugări s-au hotărât să ridice în inima pădurii, o mănăstire care să adăpostească această icoană.
În fiecare an, de hramul mănăstăriim la Sfîntă Măria Mare, în 15 august, mii de pelerini din întreg jdueţul şi nu numai, vin să se închine la această icoană miraculoasă.
Negreşti Oaş
Se spune că numele capitalei ”Ţării Oaşului” , oraşul celor 77 de coline, ar veni de la gubele negre prin care se individualizau oşenii de aici.
Muzeul oraşului, precum şi cel în aer liber, sunt principalele atracţii ale oraşului. Muzeul în aer liber, străbătut de o vale, recompune cu fidelitate, chipul satului oşenesc ancestral.
Avem aici ”vultoarea” unde şi acum femeiel din oraş vin să-şi primenească ţesăturile şi împletiturile, casa olarului, precum şi pălincia satului, toate funcţionale. Micul sat din inima oraşului este dominat de turla semeaţă a bisericii de lemn (adusă de la Lechinţa), care dăinuieşte de peste 300 de ani.
Luna Şes
Nici nu se mai poate imagina o excursie în Ţara Oaşului, fără să dăm o raită la unul din cele mai splendide locuri: Luna Şes. Aici înfloreşte o staţiune de schi dotată la cele mai înalte standarde.
Locaşul monahal, şi chiliile aferente pot primi oricând turiştii care vor să-şi umple sufletul cu lumina credinţei şi frumuseţea sălbatică a naturii.
Baza de agrement va fi întregită de o scenă în aer liber şi cîteva stue de locuri de parcare şi campare, astfel că în scurtă vreme, Luna Şes va deveni punctul de atracţie numărul unu, pe timp de iarnă dar şi în celelalte anotimpuri.
Vama – Casa Olarului
Ceramica de Vama este cunoscută de veacuri, iar tradiţia olăritului este dusă mai departe de Istvanfi Geza. Casa lui este una parcă ruptă din basmele copilăriei, iar cei care o vizitează, pot să vadă cum lucrează meşteşugarul şi chiar să încerce roata olarului.
Celebre sunt ”olurile de nănaş„ , cele pe care finii le umpleau cu băutură şi o duceau în ziua de Paşte, naşilor, în semn de respect, dar şi alte produse de olărit tradiţionale.
Se încarcă comentariile...
