Inamicul tăcut: toxinele rămase în urma marilor uzine şi mine. Medic: „A crescut numărul de cancere pulmonare. Dumnezeu ştie ce are acest minereu în el“
0Fabricile şi uzinele patriei, care pe vremuri duduiau, au acum porţile închise. În urma lor au rămas câmpuri sub care se ascund substanţe toxice pe care nimeni nu le curăţă. O situaţie asemănătoare este şi în cazul unor foste exploatări miniere.
Mina de cupru din Moldova Nouă (Caraş-Severin) a funcţionat până în anul 2006. În urma ei au rămas haldele de steril ale Moldomin, care poluează atât România, cât şi Serbia. Una din cele mai mari probleme cu care se confruntă localnicii din micuţul oraş de pe clisura Dunării este poluarea cu praf. Orice om pe care îl întâlneşti pe stradă în Moldova Nouă ştie exact zona prin care Coşava, vântul care bate în zonă, ridică praful din haldele de steril care se întind la marginea oraşului pe o suprafaţă de peste 250 de hectare. Iar când la Moldova Nouă suflă Coşava, în oraş e ceaţă.
Cel mai afectat cartier este Moldova Veche. Oamenii de aici spun că cele mai mari probleme sunt toamna, când totul e uscat, bate vântul şi ridică pulberele de la depozitele de steril. Praful e atât gros că abia se vede om cu om. „Tot e stricat de praful ăsta. E dezastru. Nu poţi să ieşi afară, nu poţi să iei apă din fântână. Afectează şi zarzavaturile“, mărturiseşte o localnică din Moldova Veche. „Au venit de la toate televiziunile şi tot degeaba“, se resemnează Sabin Ghiorghiosu, omul care şi-a pus mari speranţe în transformarea prafului de Moldova Nouă în vedetă a jurnalelor de seară.
„Am fost plecat în concediu de sărbători şi când am venit era dezastru. Maşina asta albastră e de fapt albă“, spune medicul Ioan Loor, localnic. Cadru medical la spitalul orăşenesc din Moldova Nouă, Ioan Loor ştie cât este de nociv praful pentru sănătate: „În ultimul timp au cam crescut peste limită cancerele pulmonare. Dumnezeu ştie ce are minereul acesta în el pentru că exact nu se ştie“.
Praf în ochii prietenilor sârbi
Problema prafului de la Moldova Nouă a depăşit demult graniţele ţării, România având probleme cu Serbia din acest motiv încă dinainte de Revoluţie. Fost primar la Moldova Nouă, Ion Chisăliţă cunoaşte foarte bine problema hadelor de steril din localitate. Potrivit fostului primar, depozitele nu conţin altceva decât sterilul rezultat în urma flotării (n.r. - procedeu de obţinere a cuprului), depozitat iniţial în trei depozite. Chisăliţă povesteşte că, pe toată perioada exploatării de la mina de cupru dinainte de 1990, sterilul a fost depozitat în trei iazuri. Acestea s-au umplut, iar autorităţile române au proiectat un nou depozit în zona Ostrovului din Moldova Veche. Yugoslavia de la vremea respectivă nu a fost de acord cu realizarea depozitului în zona respectivă, iar statul român a fost nevoit să se retragă. În urma scandalului cu sârbii, România a fost nevoită să ecologizeze o parte din iazurile de decantare. S-a încercat cu plăci din beton prefabricate, apoi cu pânză geotextilă. Niciuna din soluţii nu s-a dovedit funcţională.
Director la Staţiunea de Cercetări Silvice şi Dezvoltare Timişoara, Ion Chisăliţă a lucrat la ecologizarea a 67 de hectare din haldele de steril de la Moldova Nouă. În 2001, Chisăliţă şi-a susţinut şi teza de doctorat pe această problemă şi susţine că soluţia pentru rezolvarea poluării este simplă, singurul lucru care trebuie rezolvat fiind preluarea haldelor de steril de la Moldomin SA, societate de stat aflată acum în insolvenţă, de către Consiliul Judeţean Caraş-Severin. „Nu credem că o astfel de soluţie ar fi viabilă pentru statul român. Împădurirea haldelor de steril ar presupune acceptarea ideii că în zonă nu va mai fi reluată niciodată exploatarea minieră, iar o astfel de decizie ar pune automat în sarcina statului român obligaţiile de mediu ale societăţii, cifrate de studiile efectuate la aproximativ 200 milioane euro . Problema trecerii activelor MOLDOMIN S.A. în proprietatea statului a mai fost discutată şi s-a concluzionat că aceasta nu poate fi pusă în practică din cauza legislaţiei europene privind ajutorul de stat şi a costurilor impuse de prevederile legii insolvenţei”, a declarat Răzvan Zăvăleanu, reprezentant al lichidatorului judiciar al Moldomin SA.
Până atunci, conflictul cu sârbii mocneşte. „Cu sârbii sunt tot timpul probleme. Ei sunt foarte înţelegători, dar îi deranjează fantastic. Conflictul, chiar dacă este tacit, e permanent“, a mai declarat fostul primar din Moldova Nouă.
Interes uriaş pentru cupru
Haldele de steril care poluează atât în România, cât şi în Serbia aparţin firmei SC Moldomin SA, societate de stat aflată în lichidare. Din fosta mină care a funcţionat până în 2006 nu a mai rămas aproape nimic. Surse din cadrul autorităţilor de mediu au declarat că situaţia de la Moldova Nouă este o „anomalie“, firma încetându-şi activitatea în 2006, cu proprietar statul român. Până la intrarea în insolvenţă a mai trecut o perioadă de timp, iar odată cu intrarea în insolvenţă, statul a pierdut controlul asupra Moldominului şi a haldelor de steril, implicit.
„Firma a intrat în insolvenţă, cu proprietar statul român, după care revine statului. Intrând în insolvenţă, obligaţiile de mediu îi revin lichidatorului. Statul român nu îşi poate recupera bunul. Statul român nu poate să intervină şi să ecologizeze“, au declarat surse din cadrul autorităţilor de Mediu. În ciuda poluării de la Moldova Nouă, interesul în zonă este uriaş. Nu pentru preluarea haldelor de steril şi rezolvarea poluării, ci pentru zăcămintele de cupru, a căror valoare este estimată la peste un miliard de euro.
Fostul vicepreşedinte al Curţii de Apel Timişoara, judecătorul Cătălin Şerban, a fost condamnat la închisoare, eliberându-se între timp, pentru că a luat mită în schimbul unor sentinţe care ar fi contribuit la privatizarea Moldomin de către o firmă elveţiană, cu acţionariat dubios. De altfel, autorităţile române l-au prins în urmă cu trei ani şi jumătate, pe aeroportul Henri Coandă din Bucureşti, pe un spion rus care încerca să iasă din ţară „având asupra sa documente şi hărţi geologice emise de autorităţi ale statului român, conţinând informaţii şi date clasificate privitoare la zăcămintele de cupru şi metale rare aferente exploatării Moldova Nouă şi SUVOROV“.
BUZĂU. Groapa de gunoi a Buzăului, o bombă ecologică
Sute de mii de tone de gunoi intrat în descompunere, depozitat sub un maldăr de pământ, de la marginea Buzăului, riscă să se transforme în timp într-o bombă ecologică. Bâlbâiala autorităţilor locale şi lipsa banilor au făcut ca vechea rampă de deşeuri menajere a Buzăului, care a funcţionat peste trei decenii, să fie conservată într-un mod rudimentar, tot aşa cum a şi fost amenajată de comunişti, în 1970.
Vechea groapă de gunoi a Buzăului se află în partea de nord-est a oraşului şi este încadrată de albia râului Buzău, la nord, şi terenuri agricole, în sud, cele mai multe loturi aparţinând Staţiunii de Cercetare Legumicolă Buzău. Depozitarea resturilor menajere a fost sistată în urmă cu peste 13 ani, când a fost amenajat în comuna Gălbinaşi, de lângă Buzău, un depozit care respectă toate normele europene de mediu în vigoare.
Timp de 33 de ani, întreprinderea de gospodărire a oraşului a descărcat aici containerele cu deşeuri strânse din apartamente, curţi sau fabricile din platformele industriale. Erau aproape inexistente măsurile de selectare a deşeurilor ce trebuiau duse în rampa de gunoi, existând posibilitatea strecurării de substanţe chimice, nedegradabile, chiar toxice, pe lângă resturile organice, precum leşuri de animale ori deşeuri vegetale.
Potrivit unor calcule realizate de o firmă de consultanţă angajată de Consiliul Judeţean Buzău, în vederea implementării unui masterplan de gestionare a deşeurilor, în vechea groapă de gunoi s-au depus până la închiderea ei formală 430.000 metri cubi, adică 308.000 tone de gunoi, acumularea ocupând şase hectare de teren.
„A fost total neînţelept să pui această groapă de gunoi aşa de aproape de oraş. Trebuia ca acea zonă în regim de urgenţă să fie stabilizată prin împădurire, fiind creată totodată şi o perdea de protecţie pentru oraş. Cea mai bună soluţie ar fi fost de ecologizare prin împădurire, pentru orice substanţă care ar fi depozitată acolo în interior. Acum zic că greul problemei a trecut, iar faptul că a fost capsată cu moloz a fost bun. Greşeala a fost făcută înainte, când a fost pusă lângă surse de apă. Din fericire, nu au fost probleme pentru loturile noastre de teren“, ne-a declarat Costel Vânătoru (foto sus), specialist în cadrul Staţiunii de Cercetare Legumicole, care deţine terenuri agricole în vecinătatea rampei.
Autorităţile buzoiene au sistat depunerile în vechiul depozit de gunoi urban, însă nimeni nu poate garanta eliminarea completă a impactului pe care îl poate avea în continuare acumularea de resturi, realizată într-o perioadă în care nu existau rigorile de acum privind protecţia mediului. De aceea, autorităţile de mediu au impus edililor să ia cât mai urgent măsura închiderii ecologice a vechii gropi de gunoi, prin metode care să respecte legislaţia europeană în vigoare.
Sunt deja şase ani de când Primăria Buzău se chinuie, zadarnic din păcate, să facă rost de bani pentru a închide groapa aşa cum recomandă Comisia Europeană. Este nevoie de un buget de milioane de euro, imposibil de acoperit din surse locale, suma putând fi atrasă numai din fonduri externe.
„Fiind o groapă cu sute de mii de tone de deşeuri depuse în timp, impactul în primul rând este asupra solului. Acolo, apele pluviale se infiltrează în subteran, apoi e şi albia râului Buzău în apropiere şi de aceea este necesară o reconstrucţie ecologică. Când plouă, spală tot ce este în interior şi se infiltrează în sol. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Deja au trecut 13 ani şi nu cred că mai sunt substanţe organice care să producă miros prin descompunere însă apa pluvială şi impactul asupra solului, aici ar fi problema“, a declarat Ionuţ Apostu (foto dreapta), director APM Buzău.
CĂLĂRAŞI. Resturile platformei siderurgice
Rămăşiţele uzinei cocso-chimice din Călăraşi, parte a platformei siderurgice, a funcţionat în perioada 1986-1998. Pe lângă cocs, spun reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM), uzina a fost proiectată să producă benzen brut, apă amonicală, gudron brut, gaz de cocs epurat şi cocs mărunt. APM Călăraşi confirmă că în 1999, atunci când s-a închis uzina, s-a decis dezafectarea şi valorificarea obiectivelor uzinei cocso-chimice, însă fără a se respecta normele de mediu. Demolările necontrolate au făcut ca solul din incintă să fie poluat.
„Lucrările de valorificare a instalaţiilor şi echipamentelor recuperabile din cadrul uzinei, din perioada 1999-2002, nu s-au desfăşurat însă în mod corespunzător, astfel cantităţile de cocs şi cărbune rămase la încetarea activităţii au fost împrăştiate pe toată suprafaţa din incintă. Nu s-a verificat conţinutul rezervoarelor şi conductelor care au fost dezafectate, existând suprafeţe cu scurgeri de gudron, ulei de absorbţie, ape amoniacale, benzen, alte produse“, a declarat Marian Rîmniceanu, din cadrul Compartimentului Calitatea Factorilor de Mediu al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Călăraşi.
CONSTANŢA. Rămăşiţele fabricii de îngrăşăminte chimice din Năvodari
La nivelul judeţului Constanţa sunt trei mari situri contaminate, conform unei situaţii a Agenţiei pentru Protecţia Mediului. Primul aparţine SC Rompetrol Rafinare SA Năvodari. Suprafaţa contaminată cu hidrocarburi, de 5.000 de metri pătraţi, este situată pe Drumul Judeţean 226, care duce la Corbu. Un al doilea sit contaminat, cel mai mare ca întindere, de 420.000 de metri pătraţi, aparţine lui Marway Fertilchim SA, de pe strada principală din Năvodari. Aici sunt bataluri de fosfogips. Alte două terenuri, cu întindere mai mică, aparţin SC Oil Terminal şi sunt situate în Constanţa. Aici sunt depozitate şi manipulate ţiţei şi produse petroliere, petrochimice şi chimice.
Puţini năvodăreni mai ştiu să te îndrume către Fertilchim, fostul USAS (uzina de superfosfat şi acid sulfuric), locul unde altădată se lucra la foc continuu, în trei schimburi. Fosta fabrică este situată la ieşirea din oraş. În apropierea fabricii, la mică distanţă de oraş, se află un dig de pământ care la prima vedere pare format natural. De fapt, digul de pământ ascunde batalurile de fosfogips rezultate în urma procesului de producţie. „Doamne-fereşte de o inundaţie, de o ploaie mai mare, că spală tot dealul ăsta şi distruge oraşul“, spune Constantin, un localnic, fost pompier. În urmă cu mulţi ani, bărbatul a lucrat la fosta fabrică unde se produceau îngrăşăminte chimice. „Era un coşmar fără margini. Zona asta ardea. La linia de acid sulfuric era cel mai greu pentru cei care munceau aici. Sub nas şi la colţurile gurii erau negri, din cauza poluării. Erau ca nişte mutanţi. Eu eram chemat deseori să sting focul în diverse puncte din fabrică. Intram doar cu fes la gură şi cu toate stea în secunda trei parcă îngheţai. Simţeai că nu mai poţi să respiri, că parcă ai înghiţit un pumn de lame“, îşi aminteşte fostul pompier.
Mulţi dintre cei care au lucrat la fabrica de îngrăşăminte chimice au rămas fără dinţi sau s-au îmbolnăvit de plămâni Dar nimeni nu a numărat numărul victimelor şi nici nu a stabilit că este vorba de boli profesionale.
Şi aşa au fost nevoiţi să trăiască locuitorii Năvodariului până în anul 2001, când procesul de producţia s-a oprit. În prezent, la Marway Fertilchim Năvodari SA doar se ambalează diverse îngrăşăminte chimice care sunt aduse din Bulgaria.
Ion Bujgoi (foto sus), fostul primar al oraşului Năvodari în perioada 1980-1989, nu ştie cine a decis ca substanţele poluante să fie depozitate la mică distanţă de localitate. „Nu s-au gândit că batalul poate fi dăunător. Pe lângă substanţele periculoase pe care le conţie, ştiu că aici se află şi uraniu, însă în concentraţie foarte, foarte mică. Oricum ar fi, el este iradiant şi nu se recomandă a fi folosit la construcţii“, spune el. Alături de acest batal, îşi aduce aminte fostul pimar, se colecta pirita: „Când era vânt puternic, în tot oraşul Năvodari rufele puse la uscat deveneau de culoare roşie“.
NEAMŢ. Urmele poluării lăsate de colosul industrial de la Săvineşti
Platforma chimică de la Săvineşti, ridicată în 1957, mândria industriei din judeţul Neamţ în anii comunismului, gâfâie în zilele noastre sub jugul concurenţei capitaliste care a sugrumat-o în ultimii 25 de ani. Din fostul combinat de fabrici de fire şi fibre sintetice (CFS Fibrex), uzina de îngrăşăminte chimice azotoase (Azochim) sau ICEFS (institutul de cercetare) unde lucrau, înainte de ’90 peste 15.000 de oameni, au mai rămas mici unităţi care beneficiază de utilităţile fabricilor (apă, electricitate, lumină), dar mare parte din active sunt nefolosite, sau au fost vândute în urma privatizărilor. Au mai rămas în picioare RIFIL (firmă româno-italiană înfiinţată în 1973 , prima societate mixtă cu partener occidental din blocul comunist), Ga Pro Co Chemicals (fosta Azochim) şi mici firme care gravitează în jurul FibrexNylon.
Activitatea industrială din cei aproape 60 de ani nu avea cum să nu influenţeze şi mediul înconjurător. Într-un raport oficial, cele 49,47 de hectare acoperite de aria uzinală Săvineşti sunt menţionate ca „zone cu soluri potenţial contaminate ca urmare a activităţilor antropice“. Formularea nu îi sperie însă pe locuitorii comunei, care îşi amintesc foarte bine de episoade de poluare de la combinatul chimic. Neculai Budeanu (64 de ani), locuieşte pe strada Chimiei, la numărul 60, iar de la poartă are vederea direct spre platforma industrială. „Recoltele nu au suferit deloc. Nu se fac anumite fructe, dar nu se fac pentru că e pământul pietros, nu din cauza uzinei. Să vă spun ceva: când bate vântul, gazul e dus în alte părţi, circulă, nu stă aici peste comună. Apa a fost bună tot timpul şi o primim pe ţeavă acuma, de la Piatra Neamţ. Şi care au fântâni e bună apa, nu e problemă la pânzele freatice“, a spus Neculai Budeanu.
A prins 80 de ani cu apă de izvor
Ioan Lupoi are 80 de ani şi nu-şi arată vârsta după cât de bine se ţine. A fost martor la ridicarea combinatului, îşi aminteşte şi că a lucrat ca salahor la construcţia blocurilor din Colonie, acolo unde urmau să locuiască specialiştii şi muncitorii. Octogenarul nu a uitat însă ce probleme apăreau de la combinatul de îngrăşăminte chimice. „Pentru început treaba era bună, dar după un timp a început să vină coşmarul: erau atâtea gaze, că eu, de exemplu, înfudam şi gaura la cheia din uşă cu vată că să nu-mi vină mirosul în casă, ca să pot dormi noaptea. Era infern, nu altceva. Aeriseai doar atunci când nu se evacuau gazele“, spune Ioan Lupoi (foto jos). După ce a venit din Armată a lucrat o perioadă la Renel, apoi s-a angajat la Fibrex, la fire şi fibre sintetice.
„Era mai bine, dar şi acolo erau gaze. Majoritatea oamenilor de aici sunt bolnavi de plămâni din cauza gazelor. Cei din generaţia mea s-au cam dus, gazele astea cred că au afectat, e şi normal, nu pot să ducă la bun sfârşit viaţa unui om. Azi oleacă, mâine oleacă, gazele astea se adună“, e sigur moş Ion. Bătrânul spune că în vremurile când producţia de îngrăşăminte mergea la capacitate maximă mai era o problemă pe care toţi localnicii o constatau. „Prin anii ‘80, vara, când fructele ajungeau la jumătatea lor de coacere, cădeau jos din pom, le slăbea rezistenţa“. Octogenarul nu se plânge de probleme de sănătate, deşi are ceva necazuri la stomac, şi nu are vreo temere să consume apa, din cauza poluării în timp. „Stau într-o zonă unde am un izvor la poartă, şi iau apă de acolo. Cam la o lună-două, dau apa la un băiat, care lucrează la un laborator de la Mediu, în Piatra Neamţ, şi-mi spune că este acceptabilă. De la magistrală, de la reţea, eu nu folosesc decât pentru spălat haine şi ca să fac baie, iar cu apa de la izvor fac de mâncare şi spăl şi vase“.
Sechestraţi în case
Covrig Lucica (62 de ani) a lucrat, din 1976, timp de şapte ani la Secţia Amoniac de la fosta Azochim, combinatul de îngrăşăminte chimice de pe platforma Săvineşti. „Am avut un accident, m-am intoxicat cu amoniac, şi nu am mai avut voie să lucrez în acel mediu. Apoi am lucrat la staţia de epurare la Piatra Neamţ“, spune femeia. Locuieşte în Săvineşti şi îşi aminteşte cum era înainte de 90, atunci când fabrica funcţiona la turaţie maximă. „Ca locuitor asta era singura problemă, că nu se putea respira aerul ca lumea. Erau momente în care stăteam închişi în casă. Celor care lucrau în cobinat, în mediu toxic, li se dădea un kilogranm de lapte pe zi, la 8 ore, la o tură cum era, pentru detoxifiere. În plus, oamenilor le dădeau măşti contra gazului la serviciu ca măsură de protecţie la avarii“. Un alt episod povestit de Lucica Covrig este cel în care „aici, la Săvineşti, dimineaţa se vedea un praf alb depus pe culturi, prin grădini, de la uzină. Analize chimice nu se făceau, scădea rezistenţa şi la fructele în coacere. Boli au fost, dar nu se spunea pe vremea aceea, dar nu erau boli profesionale“.
Reţeaua de supraveghere a calităţii solului a Agenţiei de Protecţie a Mediului Neamţ a acoperit în 2014 două zone reprezentative ale judeţului, una fiind Săvineşti-Roznov. Din probele de sol prelevate în semestrul II al anului de raportare, au fost analizaţi indicatorii pH, umiditate, C organic şi conţinutul de metale grele (Cr total, Cu, Cd, Pb, Zn, Mn, Co şi Ni): „Poluarea cu metale grele din zona Săvineşti-Roznov a afectat orizonturile de sol atât la suprafaţă (0 - 20 cm), cât şi spre profunzime (20-40 cm). Acumularea de metale depăşeşte valorile normale de 20 mg/kg substanţă uscată pentru Cu (în şase puncte de observaţie – orizonturile 0-20 cm şi 20–40 cm)“. Depăşiri ale valorilor normale se înregistează şi la Cadmiu (Cd), ionii de plumb, cobalt (Co), ionii de crom (Cr), sau nichel (Ni). „Conţinutul în C organic înregistrează valori peste 3% (3,01 - 3,55), iar în zona Roznov valorile sunt de 3,30 şi 3,50 – ceea ce indică un sol mediu poluat“, se mai arată în raport. Concluzia privind calitatea mediului este însă că „valorile măsurate nu depăşesc pragurile de alertă“.
VRANCEA. „Este imposibil să nu fi avut loc scurgeri în 60 de ani“
Depozitul Petrom de la Focşani a fost construit în anul 1952 şi a funcţionat până în anul 2007, când a fost închis. În anul 2010, reprezentanţii Petrom au solicitat un aviz de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Focşani, pentru dezafectarea terenului în suprafaţă de aproape două hectare, care se află în zona de vest a oraşului, în apropierea staţiei de cale ferată din oraş, dar şi în vecinătatea blocurilor de locuit. Dezafectarea a însemnat distrugerea celor 18 tancuri subterane şi supraterane care au existat în perimetrul respectiv.
„Terenul este acum nivelat. Este o suprafaţă care se găseşte în intravilanul oraşului, aflată în categoria de folosinţă industrială. S-a cerut un studiu de risc, iar noi trebuie să analizăm documentaţia şi să impunem nişte măsuri de igienizare. Este imposibil ca în cursul unui interval de 60 de ani să nu fi avut loc scurgeri de motorină, ulei şi alţi combustibili cu care s-a lucrat acolo. Obiectivele analizei studiului de risc se referă în primul rând la riscul asupra sănătăţii umane şi a mediului“, a declarat Valentin Logodinschi, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM).
Potrivit şefului APM, Petrom a propus de puţin timp acest studiu de evaluare, pentru care se impun nişte măsuri, legate în principal de Ordinul 756/1996, care vizează reducerea concentraţiilor de hidrocarburi din sol.
„Din ce am analizat noi, se pare că nu are impact major asupra sănătăţii populaţiei. Au fost luate nu mai puţin de 216 probe, în special din locurile unde au fost îngropate rezervoarele cu combustibil. Adâncimea de la care s-au luat probele a fost cuprinsă între 1 şi 17 metri, deci este o activitate destul de laborioasă şi costisitoare în acelaşi timp“, mai spune Valentin Logodinschi.
Documentaţia se află încă în lucru, iar probele sunt analizate în laboratoare acreditate RENAR, dar după ce vor veni rezultatele tot vor fi impuse şi alte măsuri. Este vorba despre măsuri de ecologizare şi decontaminare a solului. Practic, proprietarul terenului este obligat să care pământul din zonă, care va fi supus unui proces fizico-chimic de decontaminare.
Reprezentanţii Direcţiei de Sănătate Publică spun că oamenii nu au de ce să se teamă, pentru că Focşaniul nu mai este demult un oraş foarte poluat, întrucât nu mai există zonă industrial, iar apa este perfect potabilă.
„Noi monitorizăm permanent calitatea apei prin analize şi nu am avut nicio problemă niciodată. De altfel, în zona cu pricina nu există sursă de apă, iar Gara Focşani se alimentează din puţul de la Boloteşti. Cât despre mortalitate, aceasta are în Vrancea alte cauze decât poluarea“, a declarat doctorul Cătălin Graur, directorul Direcţiei de Sănătate Publică Vrancea.
Şi pentru Garda de Mediu Vrancea, instituţie care are în atribuţii monitorizarea şi controlul modului cum se aplică procesul de dezafectare, lucrurile sunt ţinute sub control, iar focşănenii nu au făcut nici măcar o sesizare legată de faptul că în perimetrul în care s-a aflat depozitul Petrom s-ar produce vreo poluare.
Depozitul Petrom din Focşani este despărţit doar de o stradă de blocurile de locuinţe de la Gară, iar cei care locuiesc în vecinătatea terenului dezafectat par mai degrabă nostalgici după perioada în care acesta funcţiona.
„Aici era o activitate intensă, cu sute de angajaţi. Eram copil în anii 1985-1986 când zilnic veneau maşini mari încărcate cu butelii de aragaz, care apoi erau încărcate în alte maşini şi distribuite în oraş. Deşi era depozit de carburanţi, nu mirosea deloc. Astăzi, terenul este raiul câinilor maidanezi şi al bălăriilor de tot felul“, spune Viorel Murgoci, care locuieşte la nici 50 de metri de ceea ce a fost odată depozitul de carburanţi al Petrom.
Despre depozitele de la Adjud, autorităţile spun că există un program de monitorizare pentru sol şi apa subterană, care se va încheia anul viitor. „Le-am impus automonitorizare continuă şi între anii 2013-2015 s-a constatat o scădere a nivelului de hidrocarburi, atenuarea fiind pe cale naturală. Deci lăsăm atenuarea naturală să-şi facă treaba. Cel puţin cu terenul de la Burcioaia dezafectarea s-a făcut între 2005 şi 2008, iar depozitul a fost dezafectat. Nici în zona Adjud nu există risc pentru sănătatea populaţie“,mai precizează Valentin Logodinschi, directorul APM Vrancea.
BRAŞOV. Terenul de la Colorom – „otrava“ din inima Codlei
Terenul de aproape 50 de hectare unde exista până în urmă cu câţiva ani halele de producţie ale fostului combinat chimic Colorom au constituit motiv de scandal după ce fabrica a fost închisă. Fosta societate era specializată în fabricarea de coloranţi şi hârtie heliografică.
Lumea era speriată că terenul otrăvit din incinta fostei societăţi va polua masiv muncipiul de la poalele Măgurii. Încă din 2012, prefectul Mihai Mohaci a solicitat Gărzii de Mediu Braşov un control amănunţit cu privire la ecologizarea terenului după demolarea vechilor hale. Potrivit unei expertize realizate înaintea lichidării societăţii, ecologizarea terenului făcută la standardele impuse de normele europene ar fi costat aproximativ 2 milioane de euro.
„Se pare că lucrurile nu au fost finalizate aşa cum trebuie, iar acest lucru reiese dintr-un raport pe care l-am primit de la fosta conducere a Gărzii de Mediu. Dacă măsurile impuse de autorităţi nu au fost îndeplinite, doar s-au astupat nişte gropi cu pământ, în loc să fie ecologizat terenul contaminat, vom lua măsuri drastice”, spunea la acea vreme prefectul Mihai Mohaci. Şi primarul Cătălin Muntean precizează că, din câte cunoaşte el (nu era în funcţie la acea vreme), a existat un program de conformare pe mediu şi că s-au făcut unele lucrări în acest sens.
În pofida acestor intervenţii, încă sunt probleme în zona de Vest a fostei platformei a Combinatului Chimic, spune directorul executiv al Agenţiei de Protecţia Mediului, Ciprian Băncilă: „Am făcut analiza raportului gelologic realizat de firma care deţine terenul şi am constatat că în zona de Vest, unde a fost depozitul de şlam, solul şi subsolul încă sunt contaminate. Le-am solicitat să continue lucrările de decontaminare, respectiv de decopretare, neutralizarea a substaneţlor din subsol şi apoi acoperirea zonei respective, pentru readucerea solului la forma iniţială. După ce vor realiza această operaţiune, se va face un raport geoelogic şi abia ulterior noi ne vom da avizul pentru realizarea unor investiţii acolo”.
Activele Colorom Codlea au fost cumpărate de omul de afaceri israelian Maor Zinger, în primăvara lui 2007, cu 7,5 milioane euro, la licitaţia organizată de lichidatorul judiciar. Acesta a achiziţionat toate activele fostei fabrici de coloranţi, incluzând un teren de 44,8 hectare, o staţie de epurare microbiologică şi un baraj de captare a apei din Zărneşti.
Pe terenul respectiv, Zinger intenţiona să construiască un ansamblu rezidenţial, clădiri de birouri şli mall-uri. Uzina a fost rasă din temelii, iar terenul a rămas pârloagă până la această oră. La un an de la cumpărarea activelor Colorom prin firma Atlanta House, Zinger i-a vândut terenul firmei Avasca Real Estate SRL, al carei patron este un elveţian, Sommer Arthur Mayer. Criza economică însă a blocat orice investiţie, iar întreaga zonă arată dezolant.
La realizarea acestui material au contribuit: Daniel Dancea, Iulian Bunilă, Ionela Stănilă, Mariana Iancu, Florin Jbanca, Ştefan Borcea, Sebastian Dan.
CITIŢI ŞI:
Se încarcă comentariile...
