Movila otrăvită de lângă Brăila, urmele combinatului de la Chiscani care s-ar putea transforma oricând într-un dezastru

Movila de de pământ sub care se află deşeurile aruncate de-a lungul anilor la marginea comunei Chiscani FOTOGRAFII: FLORENTIN COMAN

Urmele combinatului chimic de la Chiscani, judeţul Brăila, se află în continuare sub pământ: o otravă tăcută, aşteptând o inundaţie care să transforme o biată movilă într-un adevărat dezastru ecologic.

Combinatul chimic de la Chiscani (Brăila), unde în perioada comunistă se produceau fibre, celuloză şi hârtie, mai există acum doar în amintirile localnicilor. Unii au nostalgia miilor de locuri de muncă pierdute odată cu falimentarea şi închiderea acelui mamut industrial, alţii rememorează cu dezgust  norii toxici emanaţi de furnalele şi cazanele uriaşului combinat, ce se întindeau urât mirositori peste comuna Chiscani, dar şi peste municipiul Brăila, aflat la circa 10 kilometri distanţă.

Acum, locul unde cu 20-30 de ani în urmă fremăta un furnicar de muncitori este pustiu. După încetarea progresivă a activităţii, proces demarat în anii `90, a urmat vânzarea activelor, apoi invazia hoţilor de fier vechi a dezintegrat totul. Doar câteva ruine ale fostelor hale au rămas mărturie despre activitatea industrială desfăşurată aici. În urma fostei mândrii a industriei comuniste a mai rămas ceva: halda de deşeuri industriale unde s-au aruncat, de la începuturile combinatului, mii de tone de reziduuri chimice. Este, practic, o movilă înaltă de aproape 10 metri şi întinsă pe câteva hectare, la marginea Chiscaniului, între localitate şi Dunăre.

„Milioane de metri cubi de otrăvuri“

În 2010, când debitul Dunării ajunsese la valori istorice, iar digul care apără comuna era pe punctul de a se rupe, primarul din Chiscani, Ion Crăciun, atrăgea atenţia autorităţilor judeţene despre pericolul reprezentat de această haldă. „Milioane de metri cubi de otrăvuri sunt îngropate aici. Sulfiţi, sulfaţi, nitriţi, nitraţi, azotaţi şi tot felul de chimicale de-astea folosite în procesul de producţie s-au adus aici, încă de la începutul anilor `70. Eu ştiu bine ce zic, că am trăit toată viaţa în Chiscani şi am văzut ce se întâmplă. Dacă, ferească Dumnezeu, trece Dunărea de dig şi spală halda asta, se întâmplă un dezastru internaţional“, declara primarul, în 2010, pentru presa brăileană, chemând reporterii la faţa locului pentru a le arăta cum „fierbe pământul“ în halda de deşeuri şi cum iese leşia la suprafaţă în anumite locuri.

Viceprimarul de atunci al comunei, Nicolae Munteanu, povestea şi el: „Aici era, în urmă cu 50 de ani, o baltă plină cu peşte, unde se prindea crapul auriu în garduri de nuiele. Acum, la câţiva metri de casele satului, stratul de deşeuri chimice are 20 de metri, 10 la suprafaţă, 10 sub pământ. Bate vântul şi împrăştie otrava în nasul oamenilor. Săracii din sat vin şi sapă după fier vechi fără să realizeze cât e de periculos să înghită praful ăsta. Unii lasă vacile să pască din iarba din jurul haldei şi laptele poate că ajunge pe masa brăilenilor, care habar n-au ce le dau copiilor să bea“.

Tot atunci, în 2010, primarul Ion Crăciun spunea că a făcut demersuri peste demersuri pentru a prelua în administrarea comunei acea haldă de deşeuri, ca să investeasă în neutralizarea ei. „Suntem conştienţi că, dacă inundă Dunărea şi ajunge la movila asta cu deşeuri, o să fie dezastru. Spală apa chimicalele şi le duce în aval, de nenoroceşte tot în cale. Am cerut de la «Celhart Donaris» administrarea acestui teren, ca să putem obţine bani de prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu, pentru neutralizarea deşeurilor. Cu fondurile de la mediu, cu ce mai scoteam din fierul vechi aflat printre deşeurile chimice, am fi reuşit să curăţăm terenul. Trandafiri aş fi plantat pe astea 11 hectare dacă făceam curăţenie! Numai că cei de la «Celhart Donaris» au refuzat să ni-l dea în administrare. În schimb, în cadrul unei dezbateri de la Prefectură, am fost avertizaţi că, dacă se întâmplă vreo nenorocire, răspunzătoare este Unitatea Administrativ-Teritorială, adică Primăria Chiscani. Cum ar veni, avem mâinile legate, nu putem să rezolvăm problema, dar dacă se întâmplă ceva suntem traşi la răspundere!“, se plângea primarul Ion Crăciun în urmă cu cinci ani.

Schimbări minore după cinci ani

Au trecut anii, iar halda de deşeuri este la locul ei. „Celhart Donaris“, firma menţionată de primarul Crăciun, era ultima rămăşiţă a vechiului combinat care în 2010 încă mai producea celuloză şi hârtie, la un nivel incomparabil mai mic decât în anii regimului comunist. Între timp, „Celhart Donaris“ şi-a încetat activitatea de producţie şi a vândut activele încă funcţionale. În urmă cu doi ani anunţa că pe locul fostului combinat intenţionează să facă un uriaş parc fotovoltaic, intenţie care încă nu s-a materializat. Cert este că „Celhart Donaris“, ca „moştenitor“ al combinatului chimic, trebuie să se ocupe de neutralizarea haldei de deşeuri industriale de la marginea comunei Chiscani. Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi i-a dat ca termen anul 2018 pentru realizarea acestui lucru, stabilind un set clar de măsuri, cu termene precise de finalizare.

Sisteme de drenaj, realizarea de straturi de susţinere şi impermeabilizare, plantarea unei perdele vegetale de protecţie, toate acestea trebuie făcute până în 2018 de „Celhart Donaris“. Deocamdată, firma nu se ţine de plan. „În cazul depozitului neconform pentru deşeuri industriale nepericuloase al SC Celhart Donaris SA nu a fost respectat graficul de lucări pentru anii 2014 şi 2015 stabilite prin avizul de mediu emis de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Galaţi. Conform avizului de mediu menţionat, închiderea depozitului are termen de finalizare data de 31.12.2018. Deţinătorul depozitului a depus la Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Brăila trei solicitări ce vizau schimbarea soluţiei tehnice de închidere şi decalarea unor lucrări. APM Brăila nu a fost de acord cu aceste propuneri, deoarece nu sunt în concordanţă cu legislaţia şi obligaţiile de mediu, a căror respectare este prioritară. Altfel spus, obligaţiile de mediu stabilite nu pot fi reanalizate şi modificate, ci trebuie îndeplinite întocmai cum sunt stipulate în actul de reglementare emis de ARPM Galaţi“, a declarat Dumitru Bâja, purtătorul de cuvânt al APM Brăila.

În ciuda poziţiei autorităţilor de mediu, conducerea „Celhart Donaris“ susţine că măsurile pentru închiderea haldei de deşeuri industriale de lângă Chiscani sunt în grafic. „Procedura de închidere se derulează conform legii. Aceasta are termen de finalizare sfârşitul anului 2018“, a declarat directorul Adrian Mateiu.

„Nici nu puteai respira“

„Acum vreo doi ani au venit cu vreo două buldozere ca să niveleze locul. Au aruncat şi nişte seminţe, ca să crească iarbă, au pus şi nişte pomi de jur împrejur. Unii sau prins, alţii nu s-au prins“, a spus Nicuşor Lascu, un localnic din Chiscani a cărui grădină din spatele casei se termină exact la marginea depozitului de deşeuri. Bărbatul susţine că, din punctual lui de vedere, deşeurile nu provoacă neplăceri, cel puţin aparent. „Nu se mai simte miros sau altceva. Tot ce era otrăvitor se află sub pământ. Pe noi nu se deranjează. Erau probleme înainte, când funcţiona combinatul şi încă se mai aduceau deşeuri aici. Uneori luau foc şi nici nu mai puteai respira din cauza fumului“, a povestit Nicuşor Lascu.

În mijlocul comunei, departe de halda de deşeuri, localnicii nici nu mai ştiu de existenţa acesteia. „Ce haldă, mai există halda? Atât timp cât nu mai miroase nimic, n-are de ce să ne deranjeze. Eu am lucrat la Combinat. Atunci să vedeţi poluare... Când treceai pe lângă Secţia Electroliză era pericol. Grăbeam pasul, o luam la fugă, că mă asfixiam. Eu lucram la Fabrica Celuloză 1, unde nu era aşa de toxic. Acasă, în sat, când bătea vântul dinspre combinat, îţi venea să laşi totul baltă şi să îţi iei lumea în cap. Era poluare mare pe vremea aia. Acum e bine, nu mai avem nicio problemă“, a spus Neculai Ţigănuş, un localnic în vârstă de 81 de ani.

Cum rămâne, totuşi, cu pericolul ca Dunărea să „spele“ acea haldă de deşeuri şi să care otrăvurile de sub pământ, în cazul unei inundaţii puternice? Deocamdată, cât timp fluviul se menţine la cote scăzute, acest pericol nu este luat în seamă. Ion Crăciun încă e primar în Chiscani. În cei cinci ani care s-au scurs din 2010, când Dunărea era să se reverse peste localitate, acesta s-a împăcat cu gândul că nu are nicio posibilitate de a interveni asupra haldei de deşeuri. „Primăria tot nu are nicio treabă cu halda aia. Vorbiţi cu autorităţile de la Brăila, acolo se iau deciziile, nu aici“, a spus, expeditiv, primarul.