FOTO În Caraş-Severin zăpada a grăbit Ignatul porcilor
0Zăpada şi vremea rece din ultimele zile au determinat gospodarii să înceapă deja sacrificarea porcilor, obiceiul tradiţional românesc, deşi legile UE impun asomarea animalelor
Românii sunt încă foarte reticienţi la practicile europene care presupun asomarea şi spun că porcul sacrificat tradiţional şi pârlit cu paie sau butelia îşi păstrează savoarea şi gustul specific, aşa că încă păstrează obiceiul sacrificării porcului aşa cum l-au primit de la părinţi şi bunici.
Cu toate că pe 20 decembrie, creştinii ortodocşi sărbătoresc Ignatul, iar ceastă sărbătoare este ziua în care, de obicei, la români se taie, sau se sacrifică porcii, locuitorii satelor din Banatul Montan s-au apucat de treabă mult mai înainte. Tăiatul porcului este de când lumea o adevărată sărbătoare la care participă toţi membrii familiei. Unii etnologi spun că acesta este un obicei pur romanesc, care se perpetuă din negura vremurilor care, în ciuda normelor Uniunii Europene, se mai păstrează încă şi în ziua de azi.
În satele din Banatul de Munte, porcii încă se mai sacrifică după obiceiurile transmise din generaţie în generaţie şi păstrate în familie. Tăiatul porcului şi mai ales pregătirea lui, este o activitate care presupune multă muncă şi mai ales, multă pricepere. Şi fiind vorba de muncă, fiecare membru al familiei are un program bine stabilit şi sarcini de îndeplinit. Unul are grijă de foc, altul aduce apă, femeile se ocupă de curăţatul usturoiului şi pregătitul intestinelor, iar în toate această activitate, dirijorul principal şi maestrul din vorba căruia nu iese nimeni, este măcelarul.
În ziua aleasă, încă din zori, se aud prin sat râmătorii guiţând. După ce porcul a murit, se porneşte pârlitul. Fiindcă fumul şi focul de paie dau un gust deosebit şoricului, oamenii nu au renunţat la acest procedeu după care se foloseşte butelia sau maşina cu lemne. Flacăra este plimbată peste toată suprafaţa porcului până ce şoricul devine arămiu. Acesta este semnul că pârlitul s-a încheiat şi acum urmează spălatul, rasul pielii şi mai apoi tranşatul.
Prima dată, capul casei, crestează cu cuţitul semnul crucii în ceafa porcului. Acolo se pune sare şi se spune ,,În numele Tatălui, al Fiului şi al sfântului Duh, Amin” ! Bătrânii spun că numai în felul acesta îi fuge porcului sufletul din corp. Imediat, gospodina cea mai bătrână din casă tămâiază porcul cerându-şi iertare dacă l-a înjurat sau l-a blestemat peste an. Numai după acest ritual vechi se trece la tranşarea porcului şi la pregătirea pomenii porcului. Se taie o bucată din râtul porcului care este aruncată pe câmp – aceasta însemnând că tot aşa au fost aruncate şi relele.
Din cap şi organe se pregătesc caltaboşii şi pateul, carnea este curăţată de pe slănini şi se face cârnaţi iar jamboanele şi slăninile se pun şase săptămâni la sare după care se afumă. Aceasta este mâncarea de bază la primăvară şi vară când sătenii ies la muncile câmpului. Pe lângă o bucată de slănină afumată se pune o bucată de brânză, pâinea şi ceapă şi s-a rezolvat cu merindele pentru la câmp.
Şi cum pomana porcului cere ceva udătură, înainte se serveşte o răchie fiartă cu piper şi scorţişoară iar după, un vin roşu şi curat de la butoiul din cămară.
CITEŞTE ŞI:
Pregătiri pentru Sărbători! Cum să faci tobă de casă
Hunedorenii din blocul ghetou al primăriei au tăiat porcul în faţa scării
Se încarcă comentariile...
