Cum poţi obţine căpşuni gustoase la tine acasă. Detaliile şi secretele acestei culturi

FOTO Arhivă

Sfârşitul lui martie, începutul lui aprilie este perioada cea mai potrivită pentru plantarea căpşunilor de primăvara. Dacă aveţi acasă, o bucată de teren pe care vreţi să cultivaţi căpşuni, trebui să ştiţi câteva detalii pentru ca recolta să fie mulţumitoare.

Specialiştii recomandă ca la alegerea amplasamentului pentru înfiinţarea culturii de căpşuni să ţineţi cont că trebuie un teren fertil, afânat, care să nu prezinte exces de apă în perioadele ploioase. Trebuie însă, să aveţi o sursă de apă permanent pentru irigare, deoarece seceta şi lipsa de apă duce la compromiterea recoltei.

Dinel Avramescu, cultivă de mai mulţi ani căpşuni pe o suprafaţă de peste un hectar de teren. Acesta susţine că dacă aţi plantat căpşuni în această primăvara, nu trebuie să vă aşteptaţi la recoltă în acest an. “Căpşuni o să aveţi doar în anul următor. Noi de obicei le plantăm în luna martie, nu am pus niciodată în aprilie, dar se poate. Şi atunci prima recoltă o avem abia după un an. O cultură rezistă cam trei patru ani, după care trebuie să o replantăm”, spune agricultorul.

Acesta povesteşte că fertilizarea terenului o face întodeauna cu îngrăşământ natural, gunoi de grajd, pentru că a constatat, de-a lungul anilor, că producţia a fost mult mai mare şi în felul acesta se mândreşte că produsele sunt naturale. “Gunoiul de grajd, de la vaci, este cel mai bun.Pentru noi ăsta e secretul. Am avut an, în care am scos producţie şi de 20 de tone la hectar. Dar şi terenul trebui să fie mărunţit foarte bine, pentru că acolo unde sunt bolovani nu se fac căpşunile”, spune Avramescu.

Combaterea dăunătorilor se face doar chimic

Cultura de căpşuni nu face casă bună cu buruienile, pe lângă care mai sunt şi o serie de dăunători. Conform studilor de specialitate pentru combaterea acestora cele mai eficiente sunt erbicidele. De altfel, şi combaterea dăunătorilor dă rezultate maxime tot prin metode chimice

“Combaterea chimică a bolilor şi dăunătorilor din sol- se face funcţie de frecvenţa speciilor de dăunători din sol. Este una dintre verigile tehnologice de importanţă majoră în cultura căpşunului. Nerealizarea ei poate duce la compromiterea culturii prin pieirea plantelor. Daca solul prezintă viermi albi(larvele cărăbuşului de mai), viermi sârma sau larvele gargaritei coletului, alţi germeni care pot produce pagube importante în plantaţiile de căpşun, se procedeaza la tratarea solului cu produse precum Sinoratox G sau Sinolintox G. Dacă solul este infestat cu nematozi se utilizează produse nematocide precum Dazomet 10 G, Mocap 10 G, Temik. Toate aceste produse se administreaza împreună cu îngrăşămintele, acordând mare importanţă uniformităţii de răspândire a lor pe teren”, arată www.capsun.flora.ro.

Specialiştii recomandă ca la plantarea căpşunilor să mai ţineţi cont şi de distanţa dintre aceştia, cuprinsă între 65-80 cm între rânduri şi 20-30 cm între plante pe rând. Conform studiilor realizate nu se recomanda o distanţă mai mica de 35 cm între rândurile de căpşun, datorită concurenţei pentru apă şi hrană în momentele critice ale evoluţiei plantei. Distantele de plantare prea mici duc la obţinerea de fructe mici. Plantările la distanţe prea mari micşorează producţia, prin utilizarea ineficienta a spaţiului de cultură.

Operaţiuni obligatorii

“Înaintea lucrării de plantare stolonii suportă doua operaţii pregatitoare: fasonarea si mocirlirea. Fasonarea este operaţia de eliminare a frunzelor inutile, a resturilor de filamente si de împrospatare a vârfurilor rădăcinilor. Mocirlirea este operatiunea de urmatoare dupa fasonare. Consta în imersarea radacinilor într-un amestec de consistenţa smântânii format din pamânt galben, gunoi proaspat de bovine şi apa. În amestec se recomandă introducerea unui fungicid (ex.Benomil,) şi un stimulator de înrădăcinare (Ex.Revital), pentru a se asigura o buna prindere şi o evoluţie favorabilă a culturii. Mocirla are consistenţa potrivita atunci când rămâne pe rădăcini, dupa imersare, fiecare rădăcina principală din sistemul radicular trebuie sa fie înglobata în mocirlă”, arată sursa citată.

 Greşeli frecvente la plantarea manuala:

- gropita este insuficient de adânca si varful radacinii se îndoaie în sus. Efect - stagnare în vegetatie, deshidratare, pieire;
- mugurele central se îngroapa sub nivelul solului. Efect: moartea mugurelui central, pieirea plantei;
- mugure central si parte din sistemul radicular la 1-2 cm deasupra solului. Efect: plantele nu se înradacineaza din cauza deshidratarii si se usuca;
- solul nu se taseaza bine în jurul plantei, radacina neavând un bun contact cu solul. Efect - planta se deshidrateaza si se usuca;
- plantele nu se uda imediat dupa plantare;
- plantele nu se mocirlesc;
- radacinile mai lungi ale stolonilor se introduc "impachetate" într-o gropita cu dimensiuni mici. Radacinile putrezesc, planta moare.
 

Mai multe detalii puteţi găsi pe www.capsun.flora.ro