Afacere înfloritoare, în pandemie, în Marea Britanie: „Majoritatea prostituatelor provine din România“
0Este concluzia la care au ajuns jurnaliştii de la „The Guardian”, în urma unei razii care a scos la iveală faptul că prostituţia este una dintre activităţile care a prosperat în pandemie.
Sub titlul „Victimele tăcute: româncele nevăzute, exploatate în comerţul sexual din UK”, jurnaliştii de la The Guardian fac o analiză a fenomenului din care reiese că în ciuda crizei mondiale, a restricţiilor impuse de pandemie, a carantinei totale, traficanţii sexuali au reuşit să prospere.
Profitul acestora a fost de peste 1 milion de lire sterline pe an, per bordel, au constatat jurnaliştii britanici. Practic, pandemia le-a facilitat afacerile, în loc să le stopeze sau înfrâneze, cum s-a întâmplat cu alte activităţi mai mult sau mai puţin legale.
Analiza pleacă în urma unei razii efectuate în luna noiembrie de către poliţia britanică într-un bordel din sud-estul Angliei, unde au fost găsite opt românce cu măşti de protecţie şi dezinfectant la intrare. În interior, pereţii erau acoperiţi cu postere imprimate cu mesaje de protecţie anti-COVID, dând impresia la prima vedere a unei afaceri legale. „La prima vedere, nu părea nimic în neregulă. Ulterior, s-a dovedit a fi o adevărată fabrică de făcut bani”, a comentat pe contul său de socializare un jurnalist român stabilit în Londra.
Ancheta poliţiei a scos însă la iveală faptul că bordelul şi femeile din interior erau strict supravegheate de către o bandă de traficanţi care conducea cel puţin alte trei stabilimente în care erau exploatate românce. „Se estimează că doar una dintre aceste case de prostituţie ar fi adus peste 1 milion de lire sterline în profit în fiecare an”, comentează jurnaliştii.
Potrivit unor statistici privind sclavia din Marea Britanie, numărul victimelor traficului sexual a scăzut brusc în primele luni de pandemie. Specialiştii au constatat însă că activitatea a continuat pentru traficanţii care obţin profituri enorme din exploatarea a mii de femei şi fete, în Marea Britanie.
„Când vine vorba despre criminalitatea sexuală există un model de afaceri extraordinar de eficient
care a făcut din Marea Britanie o destinaţie principală pentru traficanţii şi proxeneţii care aduc femei din Europa de Est, în special din România ”, a declarat pentru The Guardian - Cristina Huddleston, specialist în sprijinirea victimelor traficului de persoane, care a fost şi ea prezentă la raid.
„Banii care vin din exploatarea sexuală sunt în afara acestei lumi, pe lângă cei care provin din droguri şi arme de foc, frauda de identitate şi spălarea banilor”, a mai explicat aceasta.
Victimele traficului de persoane şi sclaviei din UK Foto National Crime Agency pentru The Independent
În calitate de şef al operaţiunilor europene de caritate anti-trafic Justice and Care, Huddleston conduce o reţea de sprijin care asistă poliţia în identificarea victimelor exploatării sexuale. Ea spune că, în ciuda lockdown-ului, echipa a lucrat la capacitate maximă.
Restricţiile cauzate de coronavirus au dus însă la scăderea altor tipuri de infracţiuni precum furturile, fapt ce a permis poliţiei să se concentreze pe fărădelegile cu prejudicii grave şi astfel s-a constatat amploarea acestora.
Dintr-un raport al „The Salvation Army” – „Armata Salvării”, un ONG care militează pentru sprijinirea victimelor traficului de persoane, reiese că doar 18 românce au cerut ajutor anul trecut, un număr infim în comparaţie cu al reprezentantelor altor naţionalităţi: 416 albaneze, 78 asiatice, 48 de nigerience.
Numărul scăzut nu înseamnă, mai spun specialiştii britanici, că a scăzut fenomenul exploatării sexuale, ci doar că aceasta a devenit mai puţin vizibilă, în parte şi pentru că din cauza carantinei o serie de activităţi şi servicii au fost întrerupte sau închise, precum serviciile de informare, cabinetele medicale, fapt ce a făcut mai dificilă identificarea femeilor exploatate sexual.
„Statisticile sclaviei nu prezintă o imagine exactă a traficului sexual din Marea Britanie”, recunoaşte Huddleston, care precizează însă că majoritatea victimelor sunt românce.
„Am lucrat cu peste 600 de victime din 24 de naţionalităţi diferite, dar marea majoritate a femeilor pe care le găsim în bordeluri sunt românce. Cu toate acestea, sunt reticente să meargă la poliţie, iar cele care în cele din urmă declară că au fost exploatate nu merg până la capăt, astfel că nu ajung niciodată să fie socotite ca victime”, explică ea.
Româncele, traficate la scară industrială în Anglia
O anchetă parlamentară din 2018, privind exploatarea sexuală comercială, a concluzionat că femeile române sunt traficate la scară industrială în Marea Britanie.
Numai în Leicester, un oraş din centrul Angliei, în cele 156 de bordeluri verificate de poliţiştii între 2016 şi 2018, peste 80% dintre prostituate erau românce. În Northumberland, în 81 de bordeluri controlate, lucrau, în cea mai mare majoritate, tot românce – 75%. Poliţia din Nottingham a găsit un grup implicat în racolarea de prostituate la 10 adrese diferite.
Majoritatea femeilor vizate de traficanţi provin din medii extrem de sărace, cu antecedente de abuz sexual sau violenţă domestică, susţin britanicii.
„Marea majoritate a femeilor pe care le găsim ori de câte ori investigăm o adresă legată de traficul sexual sunt românece”, spun poliţiştii.
„În prezent, româncele au dreptul să lucreze aici, aşa că, fără plângerile victimelor, este o misiune imposibilă să le putem ajuta. Metodele de constrângere şi control sunt greu de dovedit”, recunosc anchetatorii.
Se estimează că o singură femeie câştigă zilnic între 500 şi 700 de lire. Asta înseamnă o medie de 13.000 de lire pe lună, 135.000 de lire pe an. Iar majoritatea banilor se duc în buzunarele peştilor.
Femeile sunt recrutate prin „Metoda Loverboy” - „tehnica îndrăgostelii”, traficanţii folosindu-se de ataşamentul emoţional dezvoltat de victime, pentru a le convinge să se prostitueze. Profită de faptul că provin in medii sărace, din familii cu probleme, şi le promit o viaţă mai bună.
„Ele ştiu pentru ce vin aici, dar se gândesc că e un compromis“
O româncă, supravieţuitoare a traficului de persoane, a povestit jurnaliştilor de la The Guardian cum a fost recrutată şi traficată în Marea Britanie: „La început, am plecat într-o altă ţară şi a fost bine, am avut un contract adecvat şi un loc de muncă real. Scopul era să câştig bani pentru a-mi întreţine fiica prin acelaşi tip de muncă în Marea Britanie, numai că aici nu era ceea ce mă aşteptam. Bărbatul care m-a adus aici m-a forţat să rămân şi să fac sex, în ciuda opoziţiei mele.”
Poliţiştii au descoperit că mare parte din femeile care ştiu de la bun început că ajung în Marea Britanie pentru prostituţie, visează că se vor putea lăsa de acest job după şase luni, vor păstra toţi banii şi „vor putea alege câţi clienţi vor avea pe zi". Dar în UK, descoperă o cu totul altă realitate marcată de violenţe fizice, psihice şi sexuale. Iar sumele pe care le trimit acasă sunt mici, dar „suficient pentru a oferi un stimulent pentru a continua să lucreze”. Unele sunt forţate să facă intervenţii chirurgicale estetice, iar „datoriile nu se pot plăti niciodată”.
„Supravieţuitoarele cu care am lucrat erau deseori libere să vină şi să plece, aveau telefoane sau li se dădeau nişte bani, doar cât să-i trimită acasă familiilor şi să-i menţină să lucreze. Acestea sunt, de asemenea, ţinute sub control de ameninţarea reală sau percepută de violenţă, şantaj emoţional, teamă faţă de autorităţi şi ruşine”, explică un consultant antitrafic care lucrează direct cu victimele din Marea Britanie, Elizabeth Flint.
Misiunea poliţiei de a destructura traficul de persoane şi exploatarea sexuală s-a transformat în una imposibilă şi datorită tehnologiei: „Acum un deceniu ştiam unde se găseau bordelurile şi saloanele de masaj în Greater Manchester. Acum totul se face online şi este imposibil să găsim toate locurile în care traficul se poate întâmpla... Ceea ce vedem în acest moment este doar o picătură în ocean”
Semnalmentele unei viitoare femei traficate
Lupta împotriva acestui fenomen se duce astfel pe mai multe planuri. Spre exemplu, în aeroporturi, în acest an au fost filate femeile care călătoreau singure, cu puţine bagaje, care păreau neliniştite şi nu cunoşteau prea multă engleză.
Unele dintre ele au răspunsuri pregătite, dar nu sunt capabile să ofere prea multe informaţii când spun că aşteaptă să vină cineva să le ia de la aeroport. Printre posibilele victime din acest an s-a aflat şi o tânără care le-a declarat că a venit în UK din Turcia, la cumpărături, în ciuda pandemiei.
„Cea mai dificilă parte a acestei misiuni este că avem doar câteva minute la dispoziţie. Când o femeie trece prin filtrul de securitate şi urcă într-o maşină, atunci am pierdut-o. Probabil că nu o vom mai vedea niciodată”, spune Huddleston.
Iar pe măsură ce restricţiile anti-COVID se relaxează, „urgenţa de a rupe verigile lanţului care atrage femeile spre exploatare în Marea Britanie creşte”, remarcă jurnaliştii britanici.
„Nu sunt curve, sunt victime“
Jurnalistul Octavian Herţa stabilit în Marea Britanie a făcut şi el o analiză asupra fenomenului, plecând de la articolul din The Guardian, pe contul său de Facebook, cu propriile observaţii: „Nu sunt curve, sunt victime. Hai să renunţăm la stereotipii, măcar pentru cinci minute. Sunt femei sărace, abuzate în familii, care ajung pe mâna unor ticăloşi. Sunt transformate în marfă şi vândute la bucată pentru câteva zeci de lire”.
Potrivit jurnalistului, în apropiere de staţia de metrou Walthamstow, din estul Londrei, deseori sunt văzuţi doi români, în vârstă de aproximativ 30 de ani, care împart fluturaşi. Pentru a nu fi recunoscuţi poartă hanorace, cu glugile trase pe cap. Vânează în principal tot români. La prima vedere „vând” servicii terapeutice / relaxare: „ Masaj, 40 de lire şi un număr de telefon mobil. Toată lumea ştie că nu primeşti masaj de banii ăia, ci sex”.
La fel se întâmplă în întreaga Londră: Edgware, Leyton, East Ham, Canning Town, Acton, Bromley. „Bărbaţi îmbrăcaţi după acelaşi tipar, în blugi sau pantaloni de trening, adidaşi şi geci sport, purtând şepci sau hanorace care îi ajută să-şi ferească feţele. Fluturaşii pe care îi împart oferă aceleaşi servicii, diferă doar sumele şi numerele de telefon”, explică Tavi Herţa.
Tot de la el aflăm că: „Mii de românce se prostituează în Londra, precum în toate oraşele Marii Britanii. Sex ieftin, în case închiriate, transformate în bordeluri. În general, femei sărace, venite din familii în care bătaia şi abuzul de orice natură sunt la ordinea zilei. Unele dintre ele au fost traficate de atâtea ori, au trecut prin mâinile atâtor proxeneţi, că aproape li s-a pierdut urma. Prea puţine dintre ele depun plângeri, majoritatea acceptă o viaţă de coşmar, fiind traumatizate pentru totdeauna”.
Vă mai recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
