Artista care duce covoarele obişnuite la rang de artă. Obiectele din lână, realizate manual, ajung în toată lumea

Artista care duce covoarele obişnuite la rang de artă. Obiectele din lână, realizate manual, ajung în toată lumea

Rozica Măldăreşeanu „pictează“ covoare unice. FOTO Dana Mihai

Rozica Măldăreşeanu, o artistă din oraşul prahovean Vălenii de Munte, este creatoarea unor covoare unice, realizate integral manual, pe războaie de ţesut verticale. Ce este special la aceste covoare? Atât designul, cât şi metoda de lucru a ţesătoarei. Un covor realizat în atelierul de la Vălenii de Munte al Rozicăi Măldăreşeanu parcurge un drum lung şi spectaculos de la simplele fire de lână până la opera de artă finală.

Mai întâi, femeia se asigură că lâna pe care o cumpără este de cea mai bună calitate şi tot ea este cea care o vopseşte. Culorile sunt naturale şi sunt obţinute doar din pigmenţi vegetali, precum ceapa roşie, varza roşie, frunza de nuc, fructele şi frunzele de soc, şofranul, separat sau în amestecuri, ce dau naştere unor culori puternice şi rezistente. Lâna vopsită astfel este specială, cu nuanţe şi „ape“ şi, prin modul în care sunt combinate culorile, creează umbre sau iluzii optice de volum şi structură.

Rozica este şi cea care se ocupă de realizarea modelului covorului, întotdeauna unic. Acesta este realizat la scara unu la unu, adică în mărime naturală. Cu desenul în faţă, ţesătoarele din atelierul din Vălenii de Munte reproduc culorile şi desenul covorului pe războaiele verticale de ţesut, alegând manual fiecare fir de lână. „Pentru un covor mediu, două-trei femei din atelier lucrează zi de zi şi până la trei luni. Dar realizarea unui covor sau a unei tapiserii de mari dimensiuni, de  peste trei metri lungime şi cu până la 300 de combinaţii de culori poate să dureze şi mai mult de un an. Uneori, doar realizarea desenului poate dura o lună întreagă, pentru că este, la modul foarte concret, o pictură pe lână în care niciun model nu seamănă cu altul“, explică Rozica Măldărăşeanu. 

La final, covorul se spală, se calcă şi începe una dintre operaţiunile cele mai delicate, realizarea nodurilor care îi dau rezistenţa. 

Realizarea unui covor poate dura şi un an. FOTO Dana Mihai

Modelele ţin pasul cu moda

Majoritatea covoarelor sunt inspirate din motivele tradiţionale româneşti, însă modelele au ţinut şi pasul cu timpurile. De exemplu, în această perioadă în care românii au început să-şi permită să cumpere case mai spaţioase, sunt la modă covoare cu flori mari şi culori vii. Cu doar câţiva ani în urmă, la modă erau modelele geometrice. „Încerc permanent să fiu la curent cu tendinţele în domeniu. Particip la marile târguri de specialitate ale Europei, din Paris şi din Hanovra pentru a avea un termen de comparaţie, pentru a observa tematica şi cromatica în tendinţe în anul respectiv. Bineînţeles, şi gusturile şi imaginaţia clienţilor diferă, prin urmare şi modelele“, explică Rozica Măldăreşeanu.

Standurile artistei din Vălenii de Munte de la expoziţiile din străinătate sunt printre cele mai colorate şi vizitate, astfel că şi români stabiliţi în alte ţări, cât şi străini devin clienţi ai Rozicăi Măldărăşeanu.

Ţesătoare, apoi desenator creator

Pasiunea artistei pentru ţesut covoare colorate a început în familie, când Rozica Măldărăşeanu le vedea pe bunica şi pe mama sa în timp ce ţeseau covoare şi cuverturi pentru familie. De altfel, la loc de cinste în casa sa din Vălenii de Munte, redecorată după tipicul arhitecturii româneşti, se află un covor vechi de 200 de ani care a fost moştenit în familia Rozicăi pe filieră maternă. Sub influenţa a ceea ce vedea acasă şi înzestrată cu talent natural, drumul a fost firesc pentru Rozica Măldăreşeanu, acum în vârstă de 55 de ani.

A lucrat iniţial ca ţesătoare, în timpul comunismului, apoi a vrut să aprofundeze tehnicile şi a urmat cursuri de pictură şi tapiserie la şcoala populară de artă. A lucrat ca desenator creator pentru covoare româneşti care luau preponderent drumul străinătăţii, iar în 1992 a decis să-şi încerce norocul pe cont propriu, deschizând la Vălenii de Munte un atelier de profil. 

Artistul din Vălenii de Munte are o experienţă de decenii în realizarea covoarelor. FOTO Dana Mihai

„Era un atelier de dimensiuni mari în care lucrau şi câştigau o pâine zeci de femei din zonă. Selecţia era foarte riguroasă, pentru că meseria este una extrem de migăloasă, majoritatea femei care au îndrăgit în mod deosebit tapiseria şi realizarea de covoare. Comenzile erau foarte numeroase, multe dintre ele ajungeau în Franţa, Anglia sau SUA“, povesteşte Rozica Măldăreşeanu.

De-a lungul anilor, atelierul, care încă rezistă, şi-a restrâns activitatea. Viaţa a urmat cursul firesc pentru unele dintre lucrătoare, care s-au căsătorit şi au părăsit oraşul prahovean, iar altele s-au pensionat sau au trecut la cusutul industrial. Ca în cazul multor alte meserii cu tradiţii îndelungate, interesul s-a diminuat considerabil din partea celor care ar fi putut să lucreze.

„Găseşti din ce în ce mai rar meseriaşi pasionaţi de tradiţiile româneşti şi este şi păcat pentru că se produce un fenomen invers. Oamenii au început să se întoarcă la autentic, pentru că s-au convins că sunt obiecte care rezistă în timp şi au o frumuseţe unică în lume. Au înţeles că merită să cumpere un obiect valoros, care rezistă peste vremuri chiar dacă preţurile sunt, iniţial, unele mai mari“, se bucură artista prahoveană.

Secretele covoarelor

Preţul covoarelor realizate în atelierul Rozicăi Măldărăşeanu este personalizat şi este un secret de firmă, însă artista spune că acesta este influenţat de calitatea firului, mai gros sau mai subţite, de urzeala şi de lâna folosită. Cu cât este ţesut mai fin, cu atât covorul este mai preţios şi mai rezistent în timp, poate ţine câteva sute de ani. De asemenea, modul în care este realizat desenul, cu anumite noduri de legătură între fire sau scăzături, influenţează calitatea covorului. 

Covoarele realizate în atelierul de la Văleni sunt opere de artă care pot deveni moştenire de familie. FOTO Dana Mihai

Ca un pont, artista spune că degresarea lânii înainte de vopsire este una dintre cele mai importante operaţiuni. De acest gest depinde coloratura firelor, dar şi îndepărtarea moliilor. „Moliile caută în covoare lanolina, adică sucul din firul de lână. Dacă este îndepărtat aşa cum trebuie, covorul nu va face niciodată molii. De asemenea, nu este bine să ţinem covoarele rulate pentru mai mult de un an-doi. Întunericul, umezeala sunt medii propice pentru molii. Periodic, covoarele trebuie aerisite, periate şi inspectate. Dar cel mai bine este să le expuneţi. Un covor bine realizat este o adevărată operă de artă, care poate fi transmisă generaţiilor următoare. Cu cât trece timpul, cu atât un covor devine mai frumos şi mai valoros“, conchide artista.

Vă mai recomandăm

De la inginerie la jucării pentru copii: o tânără din Ploieşti dă viaţă şi culoare imaginaţiei celor mici

O femeie din Ploieşti a renunţat la o carieră în domeniul bancar pentru a se dedica unei mari pasiuni: transformă deşeurile în adevărate opere de artă
 

citeste totul despre: