Tânărul bolnav de cancer care a învins în instanţă Guvernul, Ministerul Sănătăţii şi CNAS. A câştigat medicamentul care i-ar putea salva viaţa
0Din vara acestui an, de când a primit diagnosticul cancer gastric, Daniel Ana (38 de ani) luptă nu doar cu boala, ci şi cu birocraţia pentru un medicament disponibil în România şi decontat de stat, dar numai pentru cazurile de cancer la sân. Tânărul a dat în judecată Guvernul României, Ministrul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate Ploieşti, iar pe 14 decembrie le-a învins în instanţă.
Până în iunie 2016, nimic nu-i dăsuse lui Daniel de gândit că ar putea suferi de această boală cumplită. „La începutul verii am simţi o stare de sfârşală, de oboseală, pe fondul unei balonări cu reflux gastric. Am făcut câteva investigaţii în ţară, dar n-au fost concludente. Medicii de aici au presupus că este o formă mai uşoară de cancer, un limfom. Dar din păcate nu a fost aşa. După ce am făcut şi alte biopsii, mi-au spus că nu e limfom, dar nici altceva n-au putut să spună că ar fi. Părea a fi ceva serios, dar nu se ştia ce”, povesteşte, pentru „Adevărul”, Daniel Ana.
Fiecare doză de viaţă îl costă 2400 lei
A plecat în Turcia pentru investigaţii amănunţăte şi aici a primit cruntul diagnostic: cancer gastric metastazat. Tot acolo a început şi tratamentul cu Herceptin (DCI-Trastuzumab), urmând să-l continue în ţară. Paradoxal, în Turcia, terapia l-a costat mai puţin decât în România, unde i s-a spus că medicamentul este compensat, însă doar pentru cancerul de sân nu şi pentru cel gastric.
Din septembrie îmi plătesc singur tratamentul cu acest medicament. Singurul care mă poate ţine în viaţă. Costă 2.400 lei o doză de 150 de miligrame, iar eu am nevoie de patru doze o dată la trei săptămâni, adică aproape 10.000 de lei cheltuiţi la fiecare 21 de zile. M-am adresat Ministerului Sănătăţii, de unde mi s-a răspuns în adresă scrisă că autoritatea competentă este CNAS. Casa, l-a rândul ei, a argumentat că Ministerul Sănătăţii nu poate să dea ordin din cauza Agenţiei Naţionale a Medicamentului. Iar Agenţia Naţională a Medicamentului a explicat că potrivit unui raport din 2014, medicamentul nu întruneşte punctajul pentru că este prea scump şi că nu poate fi compensat şi pentru acest tip de cancer”, povesteşte Daniel.
De la diagnosticare şi până acum, Daniel a cheltuit peste 25.000 de euro. A avut alături oameni cu suflet mare care l-au sprijinit moral şi material, însă banii care s-au strâns sunt pe sfârşite şi nu ştie cât timp îşi va mai putea cumpăra viaţa.
Interesant este că respectivul medicament este compensat pentru pacienţii cu cancer gastric din 19 ţări ale Uniunii Europene. România însă nu face parte dintre ele (şi nu este singurul medicament oncologic indisponibil în regim compensat în ţara noastră din cauza constrângerilor legislative). Asta pentru că dosarul de compensare pentru indicaţia respectivă a fost, într-adevăr, respins de către Agentia Naţionala a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale.
Deşi acest amănunt birocratic părea să-l condamne la moarte, de dragul soţiei şi al fetiţei lor, Daniel s-a hotărât să lupte nu doar cu boala, ci şi cu sistemul. Mii de oameni din întreaga ţară i-au fost alături semnând o petiţie online pentru dreptul lui Daniel la viaţă. Tânărul a dat în judecată Guvernul României, Ministrul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate Ploieşti, iar luna aceasta, pe 14 decembrie, Curtea de Apel Bucureşti i-a dat câştig de cauză.
“Admite ordonanţă preşedinţială. Obligă pârâţii să asigure reclamantului, din fondul de asigurări sociale de sănătate, tratamentul gratuit cu medicamentul Herceptin (DCI-Trastuzumab), pentru afecţiunea cancer gastric metastazat HER 2 pozitiv, până la soluţionarea în fond a acţiunii în justiţie având că obiect obligarea pârâţilor la asigurarea gratuită a acestui medicament, cu condiţia introducerii acţiunii de fond în termen de maxim 90 de zile de la data pronunţării prezenţei, în caz contrar urmând a înceta efectele ordonanţei la expirarea celor 90 de zile. Executorie de îndată, fără trecerea vreunui termen şi fără somaţie, în condiţiile art. 997, alin.3 NCPC. Cu recurs, în 5 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică, azi, 14.12.2016”, după cum se arată în decizia instanţei amintite.
Mă interesează doar să fiu sănătos
Deocamdată, Daniel a câştigat lupta doar pe hârtie, pentru că, până la intrarea în posesia medicamentului, ar mai putea trece câteva zile.
„Încă nu mi l-au dat. O să mă duc să văd ce rezolv la CAS în zilele următoare. În primul rând, este o hotărâre care poate fi atacată. Trebuie să treacă perioada de 5 zile de la comunicare. Eu am primit comunicarea săptămâna aceasta. Probabil că şi ei, la fel. Din câte ştiu eu nu au făcut recurs şi nu cred că vor face. Rămâne să văd ce spun cei de la casă. Poate că trebuie un dosar şi s-ar putea să mai dureze. Ultima doză am făcut-o înainte de Crăciun, tot pe banii mei, iar următoarea ar trebui s-o fac pe 11 ianuarie. Sper să se rezolve până atunci”, spune Daniel.
Teoretic, tânărul ar putea obţine, tot instanţă, şi recuperarea banilor pe care i-a cheltuit până acum cu acest medicament.
„A fost o avocată foarte drăguţă care s-a oferit să mă ajute pro bono. Urmează ca procesul să se judece şi pe fond. Dar sincer, sunt sătul de chestia asta. M-a obosit foarte mult umblatul ăsta. Mă interesează, nu banii, ci doar să fiu sănătos”, mai sune Daniel.
Povestea lui Daniel, aici: http://daniel.te-ajut.ro/
Se încarcă comentariile...
