Regina Ana va fi înmormântată la Curtea de Argeş într-o catedrală neterminată: „Nu împiedică cu nimic ceremonia“

Pe 13 august, de la ora 15.00, va avea loc slujba de înmormântare a Reginei Ana, în Pronaosul Noii Catedrale de la Curtea de Argeş. Necropola regală a fost finalizată recent, dar la catedrală încă se lucrează, terminarea ei fiind preconizată pentru anul 2018.

După cum spune consilierul eparhial Caliopie Ichim, ”ceea ce nu este finalizat reprezintă decoraţiunile interioare pe care trebuie să le facă Casa Regală conform specificului. Aceste decoraţiuni, fiind costisitoare, pot dura şi ani de zile, astfel încât nu împiedică cu nimic ceremonia, întrucât locul de veci propriu-zis îl avem gata pregătit, pietrele funerare sunt pregătite, tot ce trebuie. Sunt 12 morminte exclusiv regale”. Lucrările la Noua Catedrală de la Curtea de Argeş au început în mai 2009.

În biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, aflată la două sute de metri de noua catedrală, se găsesc, pe de o parte, mormintele Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta, între care se află o cutie pirogravată în care au fost depuse osemintele micuţei prinţese Maria (1870-1874). De cealaltă parte, se află mormintele Regelui Ferdinand şi al Reginei Maria.

Separat, într-o criptă special amenajată în paraclisul mănăstirii, sunt îngropate rămăşiţele pământeşti ale Regelui Carol al II-lea (1930-1940), aduse în 2003 de la Lisabona, Portugalia, unde acesta a fost înhumat în 1953.

Mormântul Elenei Lupescu, la câteva sute de metri de cel al lui Carol al II-lea

Elena Lupescu, soţia lui Carol al II-lea, nu şi-a găsit liniştea după moarte alături de fostul rege, fiind înhumată la câteva sute de metri de acesta, în cimitirul privat al mănăstirii, aflat în spatele Palatului Episcopal. Este un mormânt auster din marmură, acoperit cu pietriş, fără flori, fără candelă, alături aflându-se mormântul părintelui stareţ Ilarion Craioveanul.

Legenda spune că meşterul Manole şi-a zidit în zidurile mănăstirii Curtea de Argeş soţia (Ana), deoarece în mod inexplicabil tot ceea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda ar explica şi fântâna meşterului Manole, aflată la 200 de metri de mănăstire: când domnitorul a văzut această măreaţă construcţie i-a întrebat pe cei zece meşteri dacă pot construi o mănăstire şi mai frumoasă decât aceasta. Aceştia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila construcţie a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcaţi meşterii să fie dărâmate şi astfel aceştia au rămas blocaţi pe acoperiş. Ei şi-au făcut aripi din şindrile şi s-au aruncat de pe acoperişul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămaţi, dar toţi au murit. În locul unde s-a prăbuşit meşterul Manole a apărut un izvor, iar acolo a fost ridicată fântâna.