Limbajul nonverbal al mincinoşilor. Cum ne dăm seama că suntem minţiţi în faţă - ponturi de la specialişti

Sunt multe gesturi care trădeza minciuna, dar înainte de a le cataloga este necesară analiza în contex. FOTO: Arhivă Adevărul

Sunt neliniştiţi, evită contactul vizual, îşi ating nasul, îşi umezesc continuu buzele sau se arată interesaţi de diverse obiecte pentru a evita confruntarea. Sunt doar câteva din gesturile cele mai frecvente care ar putea trăda mincinoşii, însă există şi alte indicii că interlocutorul nu spune adevărul, iar pentru o concluzie corectă, limbajul nonverbal al celor pe care îi suspectăm de minciună trebuie analizat în context.

"Nu întotdeauna ascunderea adevărului implică minciuna. Sunt situaţii în care pur şi simplu un subiect poate fi abordat doar în condiţiile încrederii dintre participanţii la dialog, încredere că pot fi înţeleşi, că pot obţine sprijin sau un răspuns la o dilemă, spre exemplu. Minciuna intervine atunci când avem de-a face cu o persoană cu stimă de sine scăzută sau care nu se simte stapână pe resursele proprii. Vorbim de o imagine creată, care nu are legătură cu ceea ce persoana respectivă este de fapt, ci cu ceea ce şi-ar dori să fie”, explică pentru Adevărul, Erna Constantin, psihoterapeut - Psihoterapie integrativă.

Gesturile care trădează minciuna

Cei care nu spun adevărul dau răspunsuri scurte folosesc, în general, cuvinte monosilabice şi onomatopee, iar după minciună, duc discuţia într-o altă zonă în care speră că nu vor mai fi nevoiţi să mintă. Sunt alţii care-şi argumentează elaborat pledoariile pentru a-şi susţine minciuna şi pentru care indiciile de mai sus nu sunt valabile. În cazul lor, limbajul trupului e cel edificator. 

"Sunt situaţii în care simţim că suntem minţiţi şi putem face acest lucru atunci când suntem suficient de conectaţi în discuţie, şi sunt situaţii în care <<vedem>> că suntem minţiţi, atunci când suntem atenţi la limbajul nonverbal care se află în contradicţie cu limbajul verbal. Pentru a descifra mesajul nonverbal este important să îl analizăm în acord cu contextul şi cu celelalte gesturi care apar, deci vorbim despre combinaţii de gesturi”, spune psihoterapeutul.

“Umărul stâng este sediul simbolic al încrederii”

"Putem fi puşi în situaţia în care vorbim cu cineva şi observăm cum mâna dreaptă a interlocutorului se prinde de umărul stâng, cu braţul îndoit. În context amoros, această postură poate fi una senzuală. În context profesional, îşi schimbă sensul. Pe fondul întrebării <<Crezi în ceea ce faci?>>, iar răspunsul celui care are această poziţie este <<Da!>>, putem detecta o minciună. Când entuziasmul scade şi când persoana respectivă consideră că acea acţiune nu conduce la nimic concret, mâna dreaptă se prinde de umărul stâng pentru a compensa carenţa. Umărul stâng este sediul simbolic al încrederii. Prinderea lui exprimă frustrarea”, explică Erna Constantin.

“Pupilele reprezinta sediul adevărului”

Persoanele care mint evită, în general, contactul vizual cu cei pe care îi mint. Sunt şi excepţii însă, mai greu de “prins”, care, plecând tocmai de la această premisă, îşi privesc fix in ochi interlocutorul, tocmai pentru a-l asigura că spun adevărul, deşi tocmai îi servesc o minciună. 

"Pupilele reprezintă sediul adevărului, nu al minciunii cum suntem tentaţi să credem. Pupilele dilatate exprimă plăcere. În alte cazuri pot fi întâlnite şi în rândul consumatorilor de droguri, dilatarea pupilelor datorându-se creşterii producţiei de dopamină”, precizează psihoterapeutul.

“Buza superioară reprezintă sediul simbolic al minciunii”

Potrivit unor studii, atunci când mint, oamenii îşi ating cel mai des nasul, din cauza senzaţiei de mâncărime apărută ca urmare a faptului că vasele capilare sunt stimulate de adrenalină. Acoperirea gurii sau a ochilor pot fi şi ele semn că interlocutorul minte. Stresul cauzat de concentrarea pe susţinerea unor afirmaţii neadevărate duce la apariţia senzaţiei de gură uscată. Mincinoşii îşi umezesc des buzele, dar asta nu înseamnă că doar ei o fac.

"Buza superioară reprezintă sediul simbolic al minciunii. Anumiţi oameni au tendiţa de a-şi umezi buzele atunci când ţin un discurs. Acest lucru se datorează salivaţiei insuficiente, cauzată de stres. Totuşi este bine să analizăm cauzele care ar determina o persoană să facă acest gest”, spune Erna Constantin.

Sunt persoane care pun între ele şi cei care vorbesc anumite obiecte care să le distragă interlocutorilor atenţia, se arată interesati de anumite lucruri pentru a evita o confruntare, ori ating diverse obiecte, pentru a se elibera de stres. De asemenea, felul în care răspund la întrebări poate fi foarte edificator.

O serie de gesturi involuntare ale interlocutorului pot indica că nu ni se spune adevărul. "Minciuna poate fi detectată in momentul în care gesturile corpului se trădează unele pe altele sau sunt în contradicţie. Dacă o persoană dă afirmativ din cap în timp ce ochii sunt puţin închişi şi gura este arcuită în jos în semn de dezgust, iar întrebarea a fost <<Mă placi?>>, este cert ca am avut de-a face cu o minciună. Persoana dădea afirmativ din cap, în timp ce gura exprima dezgust”, explică psihoterapeutul.

Gesturile trebuie analizate în context

Mişcatul de pe un picior pe altul poate fi un semn de nervozitate sau anxietate uşor de remarcat la persoanele care mint. La fel şi mişcatul piciorului, din poziţia aşezat, un gest involuntar de detensionare. Totuşi, sunt persoane care fac aceste mişcări fără să mintă. De aceea, gesturile trebuie analizate în ansamblu. 

"Sunt multe gesturi care trădeza minciuna, dar înainte de a le cataloga este necesară analiza în context. De altfel, cei care mint o fac din diverse motive: pentru că speră să nu fie pedepsiţi, fie din cauza ambivalenţei în gândire, fie din nevoia de atenţie, fie pentru că le este jenă cu adevărul propriu sau pentru că numai aşa pot câştiga. Cred însă că dacă cineva ajunge să îşi cunoască adevăratul potenţial sau resursele de care dispune, minciuna nu mai este necesară”, mai spune Erna Constantin.