Graniţa dintre flirt şi hărţuire sexuală şi cum se ajunge de la una la alta: explicaţia psihoterapeutului

Psihoterapeutul Erna Constantin vorbeşte, pentru Adevărul, despre mai multe tipuri de hărţuire sexuală şi despre cum ceva ce intenţiona să fie un flirt se poate transforma rapid în hărţuire.

„Hărţuirea sexuală este situaţia în care se manifestă un comportament nedorit, cu conotaţie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, şi care are ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor. În acest caz, se definesc două roluri ale persoanelor implicate, şi anume agresor – cel care hărţuieşte, şi victima – cea hărţuită. Hărţuirea sexuală poate lua diverse forme, de la atingeri şi mângâieri (hărţuire fizică), comentarii nedorite legate de viaţa privată (hărţuie verbală) şi până la ameninţări”, explică, pentru Adevărul, psihoterapeutul Erna Constantin. 

Situaţii în care o persoana doreşte să flirteze, dar ajunge să hărţuiască
 

Potrivit specialistului, linia între flirt şi hărţuire este uneori una fină.

„Flirtul devine hărţuire atunci când acesta nu este dorit şi, cu toate că mesajul transmis este un refuz clar, acesta persistă. De aici rezultă diferenţele dintre hărţuirea sexuală şi flirt. În timp ce hărţuirea sexuală generează sentimente neplăcute, de disconfort, teamă, constrângere sau, în unele cazuri, senzaţii de greaţă, flirtul generează sentimente placute. Există însă şi acele situaţii în care o persoana doreşte să flirteze şi ajunge să hărţuiască. Se întâmplă acest fapt fie din ignorarea limitelor puse de persoana vizată, care ajunge victimă, fie din incapacitatea de a tolera un refuz, fie din faptul că persoana vizată nu a comunicat limitele”, explică psihologul.

Cele mai evidente forme de hărţuire sexuală sunt însă cele care iau forma constrângerilor, unde ideea de flirt nu mai poate fi introdusă ca scuză. 

„În orice caz, comportamentele hărţuitorului sunt definite prin insistenţe de tip agresiv şi cu tentă  sexuală, în timp ce comportamentul celui care flirtează este determinat si caracterizat de acţiuni menite să copleşească, să seducă, în sens pozitiv. De asemenea, hărţuirea vizează doar comportamentele agresorului, deci este unilaterală, în timp ce flirtul este reciproc, este dorit, flatează şi atrage după sine sentimente de fericire. Profilul celui care hărţuieşte sexual estedefinit prin tendinţa de a obţine recunoaştere în acest aspect, fie că porneşte din dorinţa de a-şi demonstra că este capabil să obţină ceea ce îşi doreşte, fie că agresorul are tulburări de comportament în urma trăirii unor experienţe marcante pentru el. ”, mai spune Erna Constantin. 

Cea mai frecventă forma de hărţuire indicată de persoanele care s-au simţit victime ale unor astfel de abuzatori este conotaţia sexuală a limbajului. Repertoriul este adesea completat de formule de umilirea practicate scopul obtinerii de relatii sexuale

“Hărţuirea legată de gen implică comportamente verbale şi non-verbale, care nu au ca scop cooperarea sexuală şi transmit atitudini jignitoare, ostile, degradante legate de genul persoanei. Cu alte cuvinte, această formă de hărţuire sexuală constă în încercarea de a-l supune şi domina pe celălalt pe baza presupunerilor legate de slăbiciunile persoanelor de sex feminin sau masculin. Exemple de astfel de comportamente includ remarci sexuale brute, afişarea sau distribuirea materialelor ofensatoare cu caracter sexual, comentarii sexiste şi care discriminează”, arată psihologul Erna Constantin.

"Hărţuirea accidentală este rară deoarece actul depinde, într-o mare măsură de făptuitor" 

Uneori şi un simplu gest romantic poate fi interpretat de victimă drept o hărţuire. Complimentele excesive sau unele atingerile făcute uneori doar din dorinţa de a flirta pot fi foarte bine luate drept intimidante şi subversive.

„Profilul celui care flirtează este asemeni unei persoane îndrăgostite care îşi doreşte mai degrabă intimitatea emoţională decât intimitatea biologic: „Mai mult decât atât, flirtul la care nu se răspunde încetează într-un timp mai scurt. Persoana care a flirtat se retrage, deşi este tristă în faţa refuzului. Hărtuitorul nu renunţa uşor şi trece chiar la insulte obscene, sarcasm sau, în unele cazuri, la reacţii de mânie”, mai spune specialistul.

Reversul medaliei constă tocmai în scuzele celor care comit, de fapt, o hărţuire sexuală, scuze prin care se invocă simple flirturi. 

„Flirtul reprezintă maniera în care se anunţă dorirea unei relaţii romantice, în timp ce hărţuirea este un act de intimidare care promovează un contact nedorit. Hărţuirea accidentală este rară deoarece actul depinde, într-o mare măsură de făptuitor care consideră că are dreptul la afecţiunile femeii, indiferent dacă aceasta a indicat sau nu că doreşte o astfel de legătură. Aici se găseşte o mare diferenţă între flirt şi hărţuire sexuală: intenţia. În condiţiile în care avem de a face cu un refuz clar, vehement al apropierii fizice si emoţionale şi  având în vedere că hărţuirea sexuală afectează victima la nivel psihologic şi fizic, pentru stabilirea indeplinirii criteriilor specifice hărţuirii, se fac evaluări psihologice specialişti, avizaţi în acest sens. Totodată, victimele hărţuirii sexuale solicită şedinţe de psihoterapie” , încheie psihologul şi psihoterapeutul Erna Constantin.