FOTO Secretele cartierului petroliştilor din Piteşti. Pe vremuri, aici locuiau sute de specialişti, acum au mai rămas şase

În 1957, la Piteşti se finaliza un cartier destinat petroliştilor care lucrau la Trustul de Petrol din oraş. Şase blocuri şi două cămine de nefamilişti au fost ridicate şi sute de specialişti din toată ţara au venit să locuiască acolo. Între ei s-au creat repede legături foarte strânse. Unul dintre locatarii de acolo a ajuns ministrul Petrolului între 1982 şi 1984. Acum, dintre sutele de petrolişti din cartier, au mai rămas doar şase în viaţă.

Livia Pană locuieşte în cartierul petroliştilor de aproape 60 de ani. În acest an va împlini 80 de ani. Nu doreşte să fie fotografiată: ”Sunt şi bolnavă”. A venit la Piteşti de la Constanţa. ”În 1955 am fost admisă la Institutul de Petrol şi Gaze de la Ploieşti. Apoi am ajuns la Piteşti, ca inginer de foraj. Am lucrat foarte mulţi ani la Trustul de Petrol Piteşti, de acolo am ieşit la pensie. Soţul meu a lucrat ca inginer la Bascov la foraj, apoi a fost director tehnic şi director în Trustul de Petrol. Blocurile erau pentru petrolişti şi pentru tot corpul tehnic al Trustului de Petrol de la Piteşti, ce avea activităţi în patru judeţe, de explorare, foraj ţiţei”, rememorează Livia Pană.

”Cartierul era întreţinut foarte bine. Cei mai mulţi erau superspecialişti, erau directori, economişti. Era crema specialiştilor din industria petrolului. Erau peste o sută de familii în cele cinci blocuri. Era foarte ieftin să stai. Chiria era modică. Erau inclusiv două persoane care se ocupau de întreţinerea a două părculeţe dintre blocuri, aveam şi un magazin alimentar între blocuri. În cartier erau şi două cămine de nefamilişti. Lumea în acest mic cartier era foarte civilizată, foarte citită. A fost prima elită care a venit în Piteşti, în anul 1958. Un fost director de la Trustul de Petrol, Gheorghe Vlad, a ajuns ministru al Petrolului între 1982 şi 1984. Din acest cartier au plecat mulţi oameni de mare valoare. Am fost nişte oameni care ne-am văzut de treabă”, precizează doamna Pană.

Cartierul petroliştilor se pregăteşte acum să moară. Doar câţiva dintre sutele de petrolişti de acum şase decenii mai sunt în viaţă. În multe dintre apartamente sunt acum diverse firme. Patina timpului a rămas însă pe blocurile vechi de 60 de ani, cele mai vechi din Piteşti. ”Din păcate, mai suntem doar câţiva în viaţă dintre cei care au venit aici în 1958. E foarte trist pentru noi cei care am rămas. Cartierul a trecut în administrarea Primăriei Piteşti acum 30 de ani. Apartamentele au fost scoase la vânzare, cu prioritate pentru cei care erau petrolişti. Blocurile au fost făcute pe vremea SovRom-urilor. Erau societăţi mixte româno-sovietice, înfiinţate în baza unui tratat de pace făcut după al Doilea Război Mondial. Au fost nişte companii ce nu au durat mult, dar care au făcut blocuri trainice”, spune Livia Pană, care ne dă şi un exemplu legat de activitatea prodigioasă a petroliştilor din cartier: la Curtea de Argeş s-a săpat în anii 1970 prima sondă de mare adâncime din România, la 4.403 metri. A fost o sondă de cercetare geologică.

”Toţi se respectau între ei, indiferent că erau şoferi sau ingineri”

Dan Lazăr Hubscher (59 de ani) a locuit în ”Cartierul petroliştilor” timp de 18 ani, între 1960 şi 1978. A fost crescut de cumnatul tatălui său, Silvestru Hubscher. ”M-a crescut de când eram mic. Silvestru Hubscher era originar din Câmpina, primise un apartament în cartier şi lucra la Trustul de Petrol Piteşti, în cadrul Serviciului de Invenţii şi Inovaţii. Era un specialist desăvârşit, presa vremii îl supranumise ”chirurgul adâncurilor”. Datorită lui am dat admitere la Institutul de Petrol şi Gaze de la Ploieşti”, spune Dan Lazăr Hubscher.

Cum era viaţa în ”cartierul petroliştilor”? ”Erau norme de civilizaţie ce au dispărut între timp. Toţi se respectau între ei, indiferent că erau şoferi sau ingineri. Soţiile petroliştilor se întâlneau la un şerbet sau o cafea, era o atmosferă de prietenie şi mult respect. Când vecinii se întâlneau, vorbeau de meserie, nu de politică. Oamenii din cartierul petroliştilor erau oameni discreţi şi foarte dedicaţi meseriei”, precizează Dan Lazăr Hubscher.

”Lângă blocuri aveam un club unde dansam, vedeam filme sau jucam biliard”

Decanul de vârstă al locuitorilor din cartierul petroliştilor este domnul Dumitru Pleşeanu. Peste cinci luni va împlini 90 de ani. Nu îşi arată nici pe departe vârsta şi are o vitalitate psihică şi fizică de admirat. Ne cucereşte din prima, de cum ne întâmpină în apartament alături de soţia sa. E foarte amabil, zâmbitor şi bucuros de oaspeţi. Apartamentul, unul spaţios, este plin de tablouri şi de cărţi.

Dumitru Pleşeanu este originar din Moreni şi a venit să lucreze la Trustul de Petrol Piteşti în 1956. S-a mutat în cartierul petroliştilor în 1962, la patru ani după căsătorie. ”În 1957 s-a terminat construcţia blocurilor. Au fost ridicate şase blocuri şi două cămine de nefamilişti. Acest cartier s-a constituit după modelul fostelor societăţi petroliere străine ce au activat pe Valea Prahovei, ce aveau inclusiv un club pentru salariaţi. Şi noi aveam un club la doi paşi de blocuri, unde mergeam sâmbăta şi duminica. Era foarte frumos. Dansam, vedeam filme sau jucam biliard. Clubul a fost desfiinţat din păcate... Eram foarte legaţi unii de alţii. În acest cartier a locuit o elită a industriei petrolului. Existau prietenii strânse între noi şi era un respect pentru clasele profesionale. Au fost ani frumoşi...”, rememorează domnul Pleşeanu acei ani speciali. Dumitru Pleşeanu s-a pensionat în 1989, cu puţin timp înainte de Revoluţie.