Elevul torturat în Experimentul Piteşti, după ce a vrut să construiască un aparat pentru propaganda anticomunistă

Elevul torturat în Experimentul Piteşti, după ce a vrut să construiască un aparat pentru propaganda anticomunistă

La vârsta de 18 ani,  Constantin Fântână a fost arestat şi condamnat la şase ani de închisoare

Prin Experimentul Piteşti, aşa zisa formă de „reeducare”, prin tortură, practicată sub autorizaţia autorităţilor comuniste între 1949 şi 1952 în închisoarea de la Piteşti, au trecut peste 1.000 de tineri, majoritatea studenţi, dar şi elevi. Constantin Fântână este unul dintre cei supuşi celui mai agresiv program de spălare a creierului, aşa cum a fost considerat, mai târziu, Fenomenul Piteşti.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dacă ar mai fi trăit, Constantin Fântână ar fi avut astăzi 86 de ani. S-a stins însă în 2005, după o viaţă teribilă şi o povară purtată cu demnitate, despre care a vorbit mult prea puţin. El s-a născut la Roman (judeţul Neamţ) şi a urmat şcoala la Cluj-Napoca, Şimleul Silvaniei, Roman şi Iaşi (unde a urmat şi Liceul Militar), pentru a-i călca pe urme, în carieră, tatălui său, ofiţer de administraţie, deşi pasiunea lui era cu totul alta: electronica. Era tânăr, dar ştia un lucru sigur: îi detesta pe comunişti şi visa să schimbe multe.
 
“Avea o mare pasiune, radioul, electronica în general. Radioul era, pe vremea aia, cea mai avansată tehnologie a momentului. Era la liceul militar, când s-a apucat să facă primul său radio. Găsise o cămăruţă unde putea să lucreze după ora stingerii, undeva într-un pod. A reuşit să improvizeze un aparat legat cu două fire la un bec şi să prindă nişte posturi. Vestea s-a dus, iar colegii s-au adunat imediat, care cum a apucat, în cămăşoaie, în cămăruţa aia mică, la miezul nopţii. Avea nişte vise mari. Intenţia lui era să realizeze un aparat de emisie-recepţie şi să-l plimbe prin ţară, ca să facă propagandă anticomunistă până când vin americanii. Asta mi-a povestit el că voia să facă. Din ce ştiu eu, în dosar au apărut nişte chestii cum că la un moment-dat, într-o discuţie, el ar fi zis cuiva: lasă c-o să vedeţi voi că la un moment dat or să vină americanii şi se vor schimba lucrurile”, povesteşte, pentru “Adevărul”, fiul lui Constantin Fântână, Andrei Fântână, unul dintre membrii trupei Robin and the Backstabbers (clape, muzicuţă).
 
Securitatea l-a considerat pe Constantin Fântână iniţiatorul unei organizaţii aniticomuniste constituite la Roman. În aprilie 1949, la 18 ani, a fost arestat şi condamnat la şase ani de închisoare. 
 
“A intrat în puşcărie credincios şi a ieşit ateu, a intrat anticomunist şi a ieşit comunist”
 
A trecut prin temniţele de la Piteşti şi Gherla pentru  „reeducare”. Ca toate victimele experimentului, a fost supus cumplitului interogatoriu, în timpul căruia, prin tortură fizică, se încerca dezvăluire detaliilor pe care torţionarii presupuneau că deţinuţii le-au ascuns la audierile anterioare. Au urmat celelalte etape din care n-a lipsi umilirea publică, etapă în care toţi deţinuţii erau forţaţi să se lepede de toate convingerile, ideile şi valorile personale şi siliţi la blasfemii asuprea celor sfinte.
 
“A fost torturat la Piteşti în perioada februarie-mai 1951, probabil la camera 2-parter. După perioada de tortură a urmat una de „reeducare” ideologică, în care unii deţinuţii au povestit despre cărţi de propagandă comunistă (şi nu numai); cel mai probabil, atât el, cât şi alţii, au cedat şi şi-au schimbat concepţiile în această perioadă, cel puţin pentru o vreme, cât au trăit sub imperiul fricii”, explică, pentru Adevărul, istoricul Alin Muresan, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.
 
Constantin Fântână a fost eliberat după şase ani de tortură, la 1 mai 1955. Expirase pedeapsa, nu şi coşmarul.
 
“El a intrat în puşcărie credincios şi a ieşit ateu, a intrat anticomunist şi a ieşit comunist, iar asta e o dovadă a faptului că <<reeducarea>> a funcţionat în cazul lui. Ştiu de la el că printre primele lucruri pe care le-a făcut când a ajuns acasă, a fost să meargă la taică-su şi să-i facă un proces verbal cu ce a făcut el pentru înfăptuirea socialismului. Bunicul, un om citit, şi-a dat seama că nu e în regulă şi a aşteptat ca tata să se dezmeticească, ceea ce s-a şi întâmplat în câteva luni. Nu ştiu ce a presupus dezmeticirea asta şi ce a făcut ca să-şi revină, ca să zic aşa, dar eu şi fratele meu aveam să-l cunoaştem ca pe un anticomunist convins”, mai spune Andrei Fântână.
 
S-a angajat ca frezor în Roman, apoi, timp de o jumătate de an a stat internat într-un spital pentru a-şi trata gravele probleme la plămâni cu care s-a ales de pe urma închisorii. În ‘56 s-a înscris la Facultatea de Matematică şi Fizică, dar nici asta nu l-a ajutat să-şi găsească un loc de muncă. Hărţuit de comunişti, a tot continuat să-şi caute un rost şi un loc.
 
“Încercase în zadar să-şi găsească de lucru. Era dat afară cam de peste tot din cauza trecutului său. La un moment dat îşi găsise ceva pe un şantier, dar nici acolo n-a putut să rămână. L-a ajutat o cunoştinţă cu o chestie în cercetare, care presupunea însă să se izoleze undeva în Munţii Ciucaş pe Muntele Roşu, mai exact la un observator seismic. El şi mama s-au suit într-o maşină cu tot ce aveau şi au rămas acolo… Acolo m-am născut eu şi acolo am trăit cam până pe la 11 ani. Apoi, ca să-mi continui clasa a cincea, m-am mutat cu mama şi fratele în Măgurele. Tata a mai rămas câţiva ani la observator. A urmat o perioadă în care făceam doar vacanţele şi weekend-urile pe acolo”, mai povesteşte Andrei Fântână.
 
“A rămas un răzvrătit”
 
Doar cu soţia şi copiii, izolat de celelalte rude şi departe de prieteni. Aşa şi-a petrecut Constantin Fântână mulţi ani, în munţi, la observartorul seismic. Aparent liniştit, dar cutremurat pe dinăuntru de nedreptăţile celei mai crunte perioade din viaţa sa. 
 
“A rămas un răzvrătit, dar un răzvrătit cuminte. Acolo, în munţi, rareori ajungea vreun picior de om. Se întâmpla să mai treacă pe acolo câte un securist cu câte o delegaţie străină. Când securistul pica jos de beat, tata îi lua pe ăştia deoparte şi le spunea cam cum stau lucrurile cu adevărat în România”, mai povesteşte, pentru Adevărul, Andrei Fântână.
 
Era  adolescent când a aflat primele lucruri despre cumplita experienţă de viaţă a părintelui. Şi-a admirat tatăl pentru că a reuşit în ciuda tenebrelor care i-au măcinat sufletul, să-i ofere lui şi fratelui său o viaţă normală.
“Mie nu mi-a povestit niciodată nimic despre episodul petrecut la Piteşti. Abia când eram deja mare mi-a spus <<băi, dacă vrei să ştii, citeşte aici!>>. Şi mi-a dat o cărţulie, din cele care au apărut când, în sfârşit, a început să se vorbească despre experimentul Piteşti. Nici eu n-am insistat cu întrebările. Mi-am zis că or să mai vină moment în care el o să ne spună ce şi cum. Din punctul meu de vedere, faptul că a reuşit să aibă o familie normală după o experienţă precum Fenomenul Piteşti, înseamnă că a fost un învingător. Un om normal pentru vremea respectivă, când normalitatea avea o plajă mult mai largă… Târziu, când am coborât din munţi şi am cunoscut şi alte familii, cand am descoperit că la oraş lucrurile stăteau un pic altfel, am înţeles ce familie frumoasă am avut noi”, mai spune Andrei Fântână.
 
Constantin Fântână, elevul torturat în Experimentul Piteşti pentru că a vrut să construiască un aparat de emisie-recepţie pentru propaganda anticomunistă
 

Andrei Fântână, fiul lui Constantin Fântână, este unul  dintre membrii trupei Robin and the Backstabbers (clape, muzicuţă)

citeste totul despre: