Cum recunoşti o persoană care suferă de mania persecuţiei. Cum apare ideea că toţi au ceva împotriva noastră

Foto  doxologia.ro

Probabil că fiecare dintre noi a întâlnit măcar o dată-n viaţă o persoană dominată de ideea fixă că este persecutată de toată lumea. Această stare patologică apare, în general, la persoanele cu stimă de sine foarte scazută. Sunt cazuri în care, în încercarea disperată de a se apăra de persecuţiile închipuite, bolnavul devine din persecutat, persecutor.

“Mania persecuţiei este asociată cu expresii de tipul: <<Toţi au ceva cu mine>>, <<Nimeni nu mă crede/iubeşte>>. Cu alte cuvinte, persoanele care utilizează în mod frecvent expresii ca cele exemplificate, au tendinţa de a se simţi în cele mai multe cazuri nedreptăţite, respinse sau netratate la adevărata lor valoare, valoare pe care însă, o estimează prin raportare la anumite principii personale. De fapt, aceste persoane au tendinţa de a-l pune pe ,,eu” înainte de toate, atunci când în jur se aud râsete şi consideră că ele sunt motivul amuzamentului, sau când ceilalţi vorbesc în şoaptă de exemplu şi consideră că ele sunt motiv de discuţii, ca şi când  ar fi centrul Universului.”, explică, pentru Adevărul, Erna Constntin, psiholog, psihologie integrativă.

Persoanele care suferă de asemenea tulburări ajung să vadă tot felul de conspiraţii îndreptate împotriva lor, puse la cale de ceilalţi  cu scopul de a le discredita, umili sau distruge.

Cauza acestor proleme: o stimă de sine scăzută

Mania persecuţiei apare, în general, la persoanele care nu se apreciază la adevărata lor valoare şi care consideră că au, anumite probleme, din cauză că tot ce fac este greşit. Gândirea aceasta este alimentată de ideea că toată lumea le desconsideră şi le ia în derâdere. De aici, cercul vicios!

Persoanele cu o asemenea stare patologică sunt influnenţate de un anumit potenţial genetic, însă de cele mai multe ori, cauzele  maniei persecuţiei trebuie căutate în anii copilăriei, în relaţia cu  familia.

“Cauza acestor gânduri stă în stima de sine scăzută, dar formată de-a lungul timpului prin raportare la relaţiile avute încă de la vârste fragede, din copilărie. Atunci, copilul s-a confruntat cu reacţii din partea părinţilor de tipul <<nu eşti bun de nimic>> sau <<celălalt este mai bun decât tine>>. Aceste reacţii determină persoana să se raporteze la ceilalţi punându-se într-un raport de inferioritate.

Pe de altă parte, la polul opus stau încurajările exagerate şi lipsite de fundament sau de motive clare, ale părinţilor care îi spun copilului <<tu eşti mereu cel mai bun!>>. Persoana cu un astfel de istoric va avea o imagine deformată despre sine iar în momentul în care se va întâlni cu realitatea celorlalţi se va considera neînţeleasă sau nedreptăţită”, mai spune psihoterapeutul.

“O caracterisică specifică maniei persecuţiei este şi dificultatea în menţinerea relaţiilor”

Există situaţii în care bolnavul, în lupta sa de a se apăra de persecuţiile pe care şi le imaginează ca venind din partea celorlalţi, în încercarea de a-şi câştiga drepturile pe care ceilalţi nu i le respectă, devine din persecutat imaginar, un persecutor în adevăratul sens al cuvântului şi ajunge să distrugă, într-un final,  relaţiile cu cei din jur, fie ca este vorba de partenerul din cuplu, colegi de serviciu, amici, vecini, cunoştinţe.

“O caracteristică specifică maniei persecuţiei este şi dificultatea în menţinerea relaţiilor, indiferent că vorbim despre relaţii de cuplu sau relaţii sociale. În acest caz, există tendinţa de a se considera că partenerul de viaţă fie ascunde întotdeauna ceva sau face lucruri care trezesc neîncredere, suspiciune.

De fapt, partenerul de viaţă va ajunge să fie obligat să dea explicaţii pentru nişte fapte pe care nu le-a făcut, ceea ce îl face să se simtă la rândul lui nedreptăţit şi se transformă din cel acuzat în victimă. Deci, cel persecutat iniţial se transformă în persecutor.

La serviciu va considera că şeful nu îl apreciază oricum niciodată, colegii complotează şi aşa mai departe şi ajunge să dezvolte un anumit comportament, în consecinţă. De aceea, o persoană care consideră că toţi sunt împotriva ei va ajunge să fie ea de fapt, împotriva tuturor”, explică Erna Constantin.

“În spatele maniei persecuţiei exista nevoia de a fi important, de a fi auzit sau văzut.”

Mania persecuţiei se tratează la psiholog. Specalistul poate intervini cu succes asupra acestei stări patologice, însă şi prietenii ori familia, pot da o mână de ajutor atunci când observă manifestări specifice maniei persecuţiei.

“Este necesar să cunoaştem despre persoanele care suferă de mania persecuţiei, faptul că este bine să nu cădem în capcana de a le crede sau de a le face pe plac, pentru că, în acest caz nu le ajutăm ci dimpotrivă, convingerile şi comportamentele le vor fi validate şi întărite.În spatele maniei persecuţiei exista nevoia de a fi important, de a fi auzit sau văzut.

Pe de altă parte, dacă există persoane care se identifică cu mania persecuţiei şi care îşi recunosc trăsăturile, acesta este un lucru extraordinar pentru că putem spune că fac un pas important către schimbare şi implicit către dezvoltarea unor relaţii sănătoase", mai spune Erna Constantin, explic\nd că

procesul schimbării este unul dificil pentru că se fundamentează pe relaţia de încredere cu psihologul, iar aceste persoane nu au încredere în general, dar că nu este imposibil, având în vedere că există şi reuşite.