Cum să te faci mai bine înţeles în cuplu: „Ideea conform căreia celălalt ar fi trebuit să ştie provoacă adeseori răni“

Cum să te faci mai bine înţeles în cuplu: „Ideea conform căreia celălalt ar fi trebuit să ştie provoacă adeseori răni“

FOTO Fotolia

Vrem să ne facem înţeleşi în relaţia cu partenerul, dar nu suntem dispuşi să fim foarte atenţi la semnalele lui. Ne-aşteptăm ca, după un timp, celălalt să ştie ce gândim, dar noi înşine nu suntem dispuşi la prea multă empatie. Răbufnim în certuri repetate, înainte să facem efortul de a le evita, deşi pretindem că numai asta nu ne dorim. Sunt doar câteva dintre greşelile care fac deficitară comunicarea în cuplu, potrivit specialiştilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Uneori intră în cabinetul meu cupluri profund nefericite. La capătul puterilor. Furioşi, nemulţumiţi, obosiţi, gata să renunţe. Din primele zeci de minute petrecute împreună cu ei, îmi pot da seama printre altele de un lucru, cel care este şi subiectul acestui articol - comunicarea deficitară. Cei doi nu se ascultă unul pe celălalt – aud, dar nu ascultă cu adevărat. Durerea fiecăruia trece pe la urechea celuilalt la fel ca în fiecare zi, ca o placă de pick-up învechită pe care o pui mereu-mereu, încât la un moment dat ajungi să te obişnuieşti atât de tare cu ea încât nu o mai auzi şi nu mai reacţionezi la ea”, explică, pentru Adevărul, Aurelia Mazilu, psiholog şi psihoterapeut sistemic de familie şi cuplu.
 
Să vorbeşti mult nu îseamnă să comunici eficient. Comunicarea autentică presupune mai mult. Reciprocitatea şi empatia sunt doar două dintre cerinţe.
 
„Una dintre cele mai mari provocări ale vieţii de cuplu este comunicarea autentică. A-l auzi pe celălalt, a participa la durerea lui, a fi acolo pentru el şi a lasă pentru o clipă totul şi a-i spune: <<sunt aici pentru ţine, te văd, te ascult, sunt de partea ta>>. Acest gen de cuvinte transmit celui de lângă noi că sunt disponibili, accesibili şi ne putem implică emoţional, ceea ce creează mai departe un sentiment de siguranţă şi iubire. Prin urmare, consider că este esenţial să ne străduim să participăm în mod autentic în interacţiunile cu partenerul nostru de cuplu dar şi cu celelalte persoane cu care intrăm în contact în viaţă de zi cu zi, să ne oprim măcar pentru puţin timp din setting-ul nostru mental şi să fim prezenţi. Este important să facem asta pentru a ne asigura că suntem înţeleşi şi că la rândul nostru reuşim să înţelegem ceea ce ni se transmite”, mai spune psihologul.
 
 Când rănile emoţionale nu prind coajă
 
Specialistul în psihoterapie sistemică de familie şi cuplu explică unde greşim atunci când, de fapt, suntem convinşi de contrariu.
 
„O altă greşeală care le provoacă oamenilor durere şi nefericire este ideea sau presupunerea că celălalt ştie deja ce gândim, ce ne dorim, ne cunoaşte nevoile fără ca noi să mai precizăm aceste lucruri şi dacă nu acţionează conform acestor aşteptări, nu ne iubeşte şi/sau nu ţine cont de ceea ce este important pentru noi. Ideea conform căreia <<celălalt ar fi trebuit să ştie>> provoacă adeseori răni şi conflicte în cuplu şi în orice altă relaţie semnificativă pentru noi, răni emoţionale care nu <<prind coajă>> şi care conduc în timp la sentimente precum nesiguranţă, îndoială, frustrare”, explică specialistul.
 
Ce este de făcut? 
 
Primul pas recomandat este schimbarea atitudinii. „Am putea începe prin a nu mai turna filme în capul nostru cum că ceilalţi ştiu exact ce gândim şi ce ne dorim. Este important să le comunicăm întotdeauna celorlalţi şi mai ales partenerului de cuplu nevoile noastre, frământările, dorinţele şi năzuinţele. Vulnerabilitatea nu se traduce prin slăbiciune, iar a fi complet deschis cu cel de lângă noi ne va ajuta să avem aşteptări realiste cu privire la acţiunile celorlalţi, iar ceilalţi la rândul lor vor şti ce se aşteaptă de la ei”, mai spune Aurelia Mazilu.
 
Un alt sfat este exersarea empatiei, un ingredient esential pentru sănătatea relaţiei de cuplu. „Lipsa empatiei şi a compasiunii în cuplu sunt iarăşi o serie de triggeri care pot conduce la o comunicare defectuoasă şi la o lipsă de sens în viaţă noastră. Empatia, sau capacitatea de a ne pune în mod autentic şi non-judicativ în locul celuilalt, precum şi compasiunea, sau co-suferinţa, capacitatea de a ne conecta la durerea celuilalt şi de a o alina, sunt două atitudini esenţiale care stau la baza unei comunicări sănătoase şi care, atunci când le exersăm, ne ajută să dăm sens interacţiunilor noastre, să extragem mai uşor esenţialul din viaţă noastră şi să ne înţelegem mai bine cu persoanele semnificative pentru noi”, arată psihologul.
 
"Să ne străduim să facem din fiecare clipă o oportunitate!"
 
 Chiar dacă avem impresia că nu deţinem astfel de abilităţi, vestea bună este că, prin exerciţiu, putem reuşi aceste lucruri.
 
„Cum să exersăm aceste două atitudini? Răspunsul este zi de zi. Antrenamentul mental, ca şi cel fizic, necesită timp să dea roade. Viaţa ne serveşte tot soiul de situaţii care necesită atenţia noastră şi ne îndeamnă la acţiune, iar atunci când se întâmplă asta, recomandarea mea este să ne străduim să facem din fiecare clipă o oportunitate, să fim prezenţi, autentici, empatici şi plini de compasiune. Cultivarea acestor atitudini ne vor ajuta să fim mai fericiţi, pentru că odată ce te simţi înţeles, primit, văzut şi acceptat, viaţa îşi reînnoieşte sensurile”, încheie Aurelia Mazilu. 
citeste totul despre: