Conflictul cu părinţii, cauza multor  problemele pe care copilul le are mai târziu în societate

Copiii care cresc în familii în care conflictele sunt la ordinea zilei ajung să dezvolte stări de anxietate, agresivitate, probleme emoţionale, comportamentale şi sociale de care, uneori, nu mai pot scăpa toată viaţa. O spun specialiştii care recomandă părinţilor să fie atenţi la tiparele pe care le furnizează, involuntar, copiilor lor.

„Termenul de conflict provine de la verbul latin confligo – a se lupta, a se bate între ei. Conflictul este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică: o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, comunicarea). Putem considera conflict orice formă modificată, afectată, alterată, negativă a relaţiilor social-umane, aşa cum sunt ele acceptate în comunitatea şi cultura respectivă”, explică, pentru Adevărul, psihologul Hajar Owrang.

Din copilărie până la anii senectuţii, ne confruntăm cu fel de fel de conflicte. Niciunele nu ne afectează atât de profund precm cele din familia în care am crescut.

„În general, conflictul apare în orice situaţie, de exemplu conflictul în relaţia de prietenie, în relaţia de cuplu, în societate. Cel mai important conflict este conflictul în familie, mai ales dacă este vorba despre părinţi cu copii”, mai spune specialistul.

Un conflict se poate rezolva şi înţelept

Asta pentru că, în general, părinţii devin modele pentru copiii lor. Tiparele de comportament văzute în familie sunt, în general, copiate de copii şi ajung să fie reproduse la maturitate.  

„Cea mai importantă cauză a conflictul în familie este conflictul între părinţi în relaţia lor de cuplu. Când o relaţie nu este funcţională, mereu apar conflicte în familie. Conflictul poate apărea şi în familiile unite, dar în acele familii, membrii familiei încercă să rezolve situaţia de conflict cu logică, fără certuri şi alte discuţii”, arată psihologul.

Pentru că un conflict încheiat violent va marca profund copilul-martor. Scenariul unei dispute mamă-tată va deveni pentru copil, mai târziu scenariul disputei sale cu partenera/partenerul său de viaţă. 

La fel şi conflictul părinte-copil, gestionat greşit de adulţi, va afecta dezvoltatea personală a viitorului adult.

„În mod normal, conflictul în relaţia părinte-copil va începe în perioada adolescenţei pentru că perioada aceasta este o perioada critică a vieţii omului, în această perioadă începe dezvoltarea socială, psihologică şi dezvoltarea creierului. Acest conflict poate fi în legătură cu situaţiile copilului la şcoală, relaţia cu ceilalţi  etc. De exemplu, dacă mama copilului îi spune că nu este de acord să se ducă afară la ora 7 seara, pentru că e destul de târziu sau nu trebuie să se ducă la plimbare cu persoanele mai mari ca el, copilul va reacţiona de genul: eu sunt mare şi nu îmi place să mă controlezi. Deja vorbim de conflictul în relaţia părinte-copil. Acest conflict poate continua şi în perioada tinereţii, în relaţia de cuplu, alegerea domeniului pentru facultate, propria căsnicie, creşterea copilului etc”, mai spune Hajar Owrang.

Dincolo de regulile care sunt esenţiale pentru securitatea lor, să le arătăm ce au de făcut nu înseamnă  să le impunem, pentru că îndrumarea nu trebuie să se confunde cu controlul. Conflictul poate fi escaladat mai uşor dacă îl ajutăm pe copil să ia  decizii înţelepte în diferite etape din viaţa lui, şi nu neapărat deciziile pe care i le sugerăm noi. 

„În această situaţie, copilul simte că părinţii lui vor să decidă pentru viaţa sa personala şi profesională. De exemplu, dacă părinţii obligă  copilul să studieze ceea ce nu îi place sau să lucreze în domeniul care nu este pasiunea lui, sau este forţat să intre în relaţie cu persoana alesă de ei, apare din nou conflictul”, mai spune psihologul.

Copilul ajunge să nu mai aibă autonomie. Consecinţa directă va fi o stimă de sine scăzută. De aceea, trebuie să le arătăm şi că se pot descurca singuri, pentru a le creşte încrederea în propria persoană. 

Soluţii se găsesc întotdeauna

Important este, în astfel de situaţii, cum ne raportăm, noi ca părinţi, la aceste conflicte şi ce exemple le dăm copiilor astfel încât, mai târziu, să-şi gestioneze conflictele lor.

„Pot spune că orice problemă a copilului în primul rând apare din cauza relaţiei cu părinţii lor. În această situaţie părinţii au o mare responsabilitate în relaţia cu copiii lor. Dacă familia este unită, rezolvarea conflictelor este mult mai uşoară”, mai spune psihologul.