Centrul iubirii este în creier: „Dopamina activează sistemul de recompense şi ajută la definirea dragostei“

Centrul iubirii este în creier: „Dopamina activează sistemul de recompense şi ajută la definirea dragostei“

FOTO 123RF

Aparent greu de explicat, dragostea are totuşi reguli de funcţionare ştiinţifice. Cercetările au arătat că centrul iubirii se află nu în inimă, organ cu care dragostea este, de obicei, asociată în imagini, ci undeva, într-o zonă din creier.

Ştiri pe aceeaşi temă

"Dragostea poate fi unul dintre comportamentele cele mai studiate, dar în acelaşi timp mai puţin înţeles, tocmai că la nivel emoţional are o definiţie subiectivă. Cu toate acestea, cercetările cu privire la creierul uman au scos la iveală aspecte relevante cu privire la dragostea din creier. Conform cercetărilor, centrul iubirii se află în creier, într-o zonă ventrală, tegmentală. Această regiune se activează la oamenii care se îndrăgostesc şi rămâne aprinsă la cuplurile care se iubesc chiar şi după 30 de ani de relaţie. Această zonă este asociată cu centrul de recompense", explică, pentru adevărul, psihologul Erna Constantin.
 
Accelerarea pulsului, fluturii sin stomac, obrajii imbujoraţi, toropeala şi ameţeala pe care le resimţim când ne îndrăgostim, sunt, toate, efectul unor fenomene care se petrec în creier.
 
"Când o persoană se îndrăgosteşte, substanţele chimice asociate cu sistemul de recompense inundă creierul şi produc o varietate de răspunsuri fizice şi emoţionale – bătăi accelerate ale inimii, transpiraţia palmelor, obrajii roşii, senzaţia de genunchi înmuiaţi, semne specifice sentimentelor de pasiune. În prima fază a iubirii romantice, se eliberează o cantitate mare de dopamină. Dopamina activează sistemul de recompense şi ajută la definirea dragostei ca fiind o experienţă plăcută, similară cu euforia. Dovezi ştiinţifice pot fi găsite în numeroase studii, inclusiv unul realizat la Universitatea din California, San Francisco şi care a fost publicat în revistele de ştiinţă, în anul 2012", mai spune specialistul. 
 
Oxitocina şi vasopresina inundă şi ele creierul
 
Deşi afirmaţie a ajuns un clişeu celebru, "dragostea e (într-adevăr) chimie", iar primele reacţii chimice chimice se produc la nivelul creierului.
 
"Alte substanţe chimice care sunt active în timpul iubirii romantice, sunt oxitocina şi vasopresina, hormoni care în timpul sarcinii şi în perioada de alăptare sunt, de asemenea, prezenţi şi sunt asociaţi cu ataşamentul dintre mamă şi copil. Oxitocina, cunoscută şi sub denumirea de hormonul dragostei, dă naştere sentimentelor de mulţumire, calm şi securitate în relaţie. Vasopresina este răspunzătoare pentru relaţiile lungi, monogame", mai spune Erna Constantin.
 
"Mintea creează emoţii,  iar între emoţii şi minte există o relaţie"
 
Specialistul aminteşte de un studiu realizat, în 2011, la Universitatea Stony Brook din New York, în urma căruia s-a constatat că este posibil ca starea de îndrăgosteală să se menţină şi în cazul cuplurilor căsătorite de foarte mulţi ani. 
 
"La experiment au participat cupluri, care în urma scanării activităţii cerebrale, au prezentat aceleaşi caracteristici ca şi cuplurile îndrăgostite recent. În urma studiului, puterea recompensei s-a dovedit a fi mai semnificativă decât puterea obişnuinţei în relaţie", explică Erna Constantin.
 
Specialistul vorbeşte de un circuit al dragostei între parteneri, care are reguli proprii de funcţionare, pe bază de stimulare. 
 
"Este cunoscut faptul că mintea creează emoţii,  iar între emoţii şi minte există, de asemenea, o relaţie. Deci vorbim despre o relaţie bidirecţională, care are efecte la nivelul corpului. Recompensa – la nivel cognitiv, determină mulţumirea la nivel emoţional şi invers, ceea ce determină comportamentele de apropiere şi deschidere faţă de partener, care la rândul lor generează senzaţii la nivelul fizic şi care validează recompensa de la nivel cognitiv. Astfel se poate da naştere unui circuit al dragostei între parteneri, ce durează atât timp cât este stimulat", încheie psihologul Erna Constantin
citeste totul despre: