Secretele Cetăţii Neamţ: cum au ridicat fortăreaţa cavalerii teutoni, înainte de Petru Muşat şi de Ştefan cel Mare

Fortificaţia medievală ce domină oraşul Târgu Neamţ şi valea Ozanei a făcut obiectul mai multor cercetări arheologice. Abia în partea a doua a secolului XX s-au lămurit etapele de construcţie a cetăţii.

Cetatea Neamţ, localizată pe stânca Timuş de pe Culmea Pleşului (numită şi Dealul Cetăţii), făcea parte din sistemul de fortificaţii construit în Moldova la sfârşitul secolului al XIV-lea, în momentul apariţiei pericolului otoman. 

În urma cercetărilor arheologice şi a documentelor scrise, istoricii au stabilit că cetatea a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de Petru I (1375-1391), a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ştefan cel Mare şi distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviţă.

„Prima menţiune documentară propriu-zisă a fortificaţiei de pe Ozana datează din 2 februarie 1395 când, aflat într-o campanie împotriva lui Ştefan I, care avea ca scop destrămarea legăturii moldo-polone, regele maghiar Sigismund de Luxemburg semna un act în care se localiza <inaintea Cetăţii Neamţului> (ante castrum Nempch). Se afla, probabil, în tabăra de la Hindău, de unde fusese nevoit sa facă – în cele din urmă – cale întoarsă, fiind înfrânt de oştile moldovene şi fără a mai vedea fortificaţia proaspăt înălţată“, explică Vitalie Josanu, în lucrarea „Reflecţii istorice privitoare la Cetatea Neamţului. Pagini de istorie militară medievală“. 

Genovezii, între ctitori 

Săpăturile arheologice efectuate în a doua jumătate a secolului al XX-lea au  identificat mai multe etape de construcţie a cetăţii. Până atunci, istoricii au vehiculat mai multe ipoteze cu privire la perioada când a fost construită fortificaţia. 

Într-o adăugire la letopiseţul lui Grigore Ureche, Misail Călugărul vehiculează ipoteza construirii cetăţilor moldoveneşti de către genovezi, între acestea fiind menţionată şi Cetatea Neamţ: 

„Aflatu-s-au într-această ţara şi cetăţi făcute mai de demultŭ de ianovedzi: cetaatea în târgul Sucévii şi cetaatea la Hotin şi Cetatea Albă şi Cetaatea Chilii şi Cetaatea Neamţului şi Cetatea Noaă, Romanul, ce i s-au surpat pământul ş-au cădzut cetaatea“. 

Cavalerii germani ar fi pus bazele cetăţii

Istorici precum A.D. Xenopol, B.P. Haşdeu sau Dimitrie Onciul au acreditat ipoteza că Cetatea Neamţ a fost construită de cavalerii teutoni. Acestă versiune s-a născut pornind de la informaţia din Bula papală din 1232 că în timpul şederii cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei, între anii 1211-1225, aceştia ar fi construit pe versantul estic al Carpaţilor un castrum muntissimum.

„Iniţial, înainte de sfârşitul veacului XIV, a existat o fortificaţie de lemn – la ridicarea ori consolidarea căreia, în baza unor presupuse înţelegeri cu autoritatea din regiune, să fi contribuit mult colonizatorii germani, teutoni sau, cel mai plauzibil, saşi -, ulterior aceasta este distrusă, pradă divergenţelor (interetnice?) locale şi, în cele din urmă, pe locul ei s-a ridicat puternica fortificaţie de piatră, din porunca lui Petru I Muşatinul“, mai arată Vitalie Josanu.

Teoria este susţinută şi de locotenent-colonelul Nicolae Boerescu, cel care la începutul anilor 1900 publică o lucrare monografică dedicată cetăţii Neamţ. Studiul, însoţit şi de fotografii inedite realizate cu ruinele cetăţii prezintă ipoteza că fortificaţia este opera teutonilor care doreau să oprească hoardele tătare ce invadau Moldova şi ameninţau Occidentul în anii 1204-1220. 

„În acest scop ei au făcut trei construcţii (1210-1230) din care două cetăţi. O cetate, case şi magazii - pe vatra satului Neamţul (azi Mănăstirea Neamţ). A doua construcţie (case, grajduri, magazii) se afla la Trăpezari sub Brăileanca (înainte de Mănăstirea Neamţ spre sud-est)“, spune lt.col. N. Boerescu. Cea de-a treia construcţie ridicată de cavalerii teutoni ar fi chiar Cetatea Neamţ, spune ofiţerul.   

„Această cetăţue a fost construită de Cavalerii germani în forma de castel, cam la anul 1200, pe culmea Timuş (o ramificaţie Sud-Vest a culmii Pleşului, lângă Târgul Neamţu) azi se numeşte culmea cetăţei. Scopul a fost ca să le servească ca un observator la gura văei Neamţu, cu destinaţie a putea descoperi din vreme înaintarea Barbarilor, a nu surprinde garnisoana din cetatea (mănăstirei Neamţu), deosebit a forma ea singură o resistenţă, aşa că Barbarii nu o puteau trece cu vederea în drumul lor înspre munţi, trebuind a o ataca”.

Ciugele – semnale optice de comunicaţie 

„Pentru comunicaţie între cetăţi, pe atunci se serveau de nişte semnale optice numite: ciuge (ciuhă) adecă un lemn lung (catarg 15-20 m) învălit cu paie sau fire de iarbă anume şi unse cu păcură, iar în vârful lor un cerc; se aprindeau după cum şi invasia venea (din afară de ţară dinspre Bucovina ori din interior), dinspre Valea Moldovei şi aceste ciuge se întindeau până la froniteră”, mai spune Nicolae Boerescu. 

Acesta aminteşte şi viaductul cu pod mişcător care permitea accesul sau blocarea adversarului care se apropia de cetate.

„Aceasta o probează stâlpii şi comunicaţia curbă cu cetatea”, mai arată ofiţerul care a descins şi în zona cetăţii.