Pe urmele lui Adolphe Chevallier, fotograful Casei Regale. Imagini inedite cu România rurală din epoca interbelică, în colecţia unui nemţean
0Colecţionarul Constantin (Puiu) Horghidan, din Piatra Neamţ, vrea să lase posterităţii o imagine completă a fotografului român cu origini elveţiene.
Constantin Horghidan (54 de ani), sau „Puiu” cum îi spun prietenii, are pasiunea colecţionarului de când se ştie. În atelierul său din Piatra Neamţ, omul are de treabă în fiecare zi, iar când nu lucrează la vitralii, găseşte ceva de reparat sau de recondiţionat. De câţiva ani, el are însă o preocupare mult mai importantă care nu îi dă pace.
Deţinător al unei colecţii de 200 de fotografii şi cărţi poştale care reproduc lucrări semnate de Adolphe A. Chevallier, Horghidan lucrează la documentarea unei cărţi despre viaţa şi opera mai puţin cunoscutului artist fotograf elveţian cu origini române.
„Am adunat destul material pentru cartea-album care se va chema <Artistul fotograf Adolphe A. Chevallier în colecţia mea>. Cea mai mare problemă este a banilor care trebuie strânşi pentru editarea cărţii, după care va trebui să stabilesc poza de copertă şi locul unde va fi lansarea”, spune nea Puiu.
Fotografia ca o madlenă proustiană
„Prima dată când am descoperit ştampila lui Chevallier pe o poză a fost pe când aveam 8 ani, şi mă jucam cu o cutie de fotografii a bunicilor. Pe una din poze, folosită ca şi carte poştală, pe verso, apărea o ştampilă frumoasă, verde, pe care scria <Adolphe A. Chevallier, fotograf al Curţii Regale Piatra Neamţ>. Mi s-a părut curioasă forma ştampilei, culoarea şi numele înscris, spre deosebire de fotografiile pe care le ştiam din oraş”, povesteşte Constantin Horghidan.
După 1990, pe când se afla într-un anticariat, pietreanul a descoperit o poză veche, reprezentând un personaj îmbrăcat în port popular.
„Am întors poza pe verso, şi era aceeaşi ştampilă pe care o văzusem în copilărie, în casa bunicilor. Atunci s-a declanşat amintirea”, spune colecţionarul.
În cei 24 de ani, acesta şi-a întregit colecţia, şi plecând de la 6 fotografii a ajuns să deţină acum 200 de poze care poartă semnătura lui Chevallier. „Am găsit astfel de poze în anticariate, la târguri de colecţionari, la prieteni care au aflat că mă pasionează. Am avut şi 27 de clişee pe sticlă, dar, pentru că mi-am dat seama că e nevoie de condiţii speciale pentru a le păstra şi a le pune în valoare, le-am donat Muzeului de Istorie, iar acum se găsesc la Muzeul de Etnografie din Piatra Neamţ”.
La acelaşi muzeu sunt păstrate 200 de clişee pe sticlă, de dimensiuni 9/12, aparţinând fotografului. Cele mai multe dintre clişee au fost utilizate, atât de Chevallier, cât şi de edituri, la realizarea de cărţi poştale ilustrate, care au circulat în perioada anilor 1920-1930.
Vedere cu oraşul Piatra Neamţ de Peste Vale (1935)
Odată ce colecţia de fotografii creştea, nea Puiu a devenit tot mai interesat de viaţa artistului care a activat pe meleaguri nemţene în prima jumătate a secolului XX.
„Marele meu regret este că nu i-am întrebat pe bunici despre acest artist, dar marea mea bucurie a fost că am întâlnit-o pe doamna Elena Butnaru Botez, fostă prim-solistă a Operei din Timişoara, care l-a cunoscut pe Adolphe A. Chevallier. Până la vârsta de 18 ani, doamna Botez îşi făcuse o mulţime de fotografii în studioul artistului, şi, în plus, era şi prietenă cu una din fiicele lui Chevallier. De la dânsa am aflat cum lucra artistul, cum îşi pregătea şedinţele foto”, mai spune Constantin Horghidan.
Artistul fotograf al Văii Bistriţei
În lumea colecţionarilor, fotografiile lui Adolphe A. Chevallier incită interes mai ales prin faptul că redau tot felul de ocupaţii tradiţionale (unele de mult apuse precum plutăritul), portul popular, datini şi obiceiuri, peisaje, chipuri de ţărani de pe Valea Bistriţei, ţigani (ursari) sau evrei surprinşi în diferite activităţi din perioada interbelică. Valoarea pozelor este sporită de caracterul documentar al acestor mărturii în sepia, sau alb şi negru.
Plutaşi pe Bistriţa la Hangu
„Cei care au scris înaintea mea despre Chevallier s-au axat mai mult pe arta lui fotografică. Mi-am spus că totuşi, în spatele acestor ocupaţii a stat un om, cu trăirile lui, cu sentimentele lui. Se spunea peste tot că <a pus în valoare Valea Bistriţei>, dar eu am încercat să intru în arhive, să cercetez cât mai mult, să aflu cine era de fapt Adolphe A. Chevallier”, explică Puiu Horghidan.
El recunoaşte că în urma acestui demers a avut chiar o experienţă plăcută care l-a stimulat în căutări, atunci când academicianul Răzvan Theodorescu l-a întâlnit la biblioteca Academiei din Bucureşti şi l-a îndemnat să-şi ducă la capăt planul.
„Am descoperit lucruri despre familia fotografului, dar şi faptul că Adolphe a trăit între două extreme: una pozitivă, reprezentată de felul său de a fi ca om, şi arta fotogrfică pe care a dus-o pe căi înalte, dar şi o extremă negativă. Fiind de origine elveţiană şi primind cetăţenia română destul de târziu, la 59 de ani, asta l-a <măcinat> foarte mult. Din corespondenţa sa am descoperit că el iubea aşa de mult ţara aceasta, încât a vrut să se înroleze ca voluntar în armata română în primul război mondial. Cetăţenia română a primit-o mult mai târziu, în 1940, la vârsta de 40 de ani, prin decretul semnat de Regele Carol al II-lea ”, mai spune colecţionarul pietrean.
Biografie greu de închegat
Una din certitudinile de la care a pornit Puiu Horghidan în cercetarea sa era că Adolphe A. Chevallier s-a născut pe 7 noiembrie 1881, la Barnar, Broşteni (în acea perioadă localitate din judeţul Neamţ, actualmente Suceava). Mama sa, Smaranda Vasiliu, era româncă, iar tatăl, Adolf Chevallier, era elveţian, adus de regele Carol I ca specialist în exploarea forestieră.
„În familie au fost şase copii, Adolphe fiind singurul băiat. Toţi cei şase copii au fost recunoscuţi oficial de capul familiei abia prin actul de căsătorie cu Smaranda Vasiliu, moment care a avut loc după naşterea celui de-al şaselea copil. Adolphe a făcut şcoala primară la Broşteni, după care a plecat să-şi continue studiile la Fălticeni. Acolo l-a cunoscut pe Sadoveanu. Locuiau pe aceeaşi stradă, se jucau împreună şi aveau o pasiune comună, filatelia. Tot acolo a legat o prietenie pe viaţă cu G.T. Kirileanu”, spune Horghidan.
La vârsta de 16 ani (1897), tânărul Adolphe a fost trimis de tatăl său la Lausanne, în Elveţia, să înveţe arta fotografică. După ce a revenit în ţară, în anul 1922 şi-a deschis la Piatra Neamţ un atelier de artă fotografică, cu un an înainte obţinând brevetul de fotograf („furnizor”) al Curţii Regale (12 decembrie 1921).
Studio-ul fotografic pe care l-a deschis Chevallier la Piatra Neamţ (dreapta jos)
„Brevetul era o premieră, titlul fiind acordat pe zone, iar în ţinutul Neamţului nu mai avea nimeni o asemenea recunoaştere. Atelierul pe care l-a deschis în 1922 era în zona actualului liceul Petru Rareş. Acolo era într-un spaţiu unde plătea chirie, ulterior şi-a cumpărat un spaţiu care era situat în zona parcului, lângă Teatrul Tineretului de astăzi”, spune Horghidan.
Între fotografiile realizate de Chevallier pentru Casa Regală se remarcă cele făcute Reginei Maria, în vizitele de la Bicaz, unde era reşedinţa Domeniului Coroanei,, Regelui Ferdinand, Generalul Berthelot înconjurat de ofiţeri români şi străini, sau compozitorului George Enescu.
Regina Maria la Bicaz, reşedinţa Domeniului Coroanei
Cercetând arhivele, colecţionarul a aflat că fotograful Adolphe Chevallier s-a căsătorit în 1925 la Cluj, cu Ilze Krausz, cu care a avut două fete (Fani-Irina şi Mary-Beatrice). „Soţia lui, Ilze, îi era de mare ajutor lui Adolphe atunci când realiza fotografiile”.
A emigrat în Elveţia, dar sufletul i-a rămas în România
În anul 1936, Chevallier a fost şi fotograful Poliţiei Piatra Neamţ. Vremurile tulburi din perioada de după al doilea război mondial l-au silit pe fotograf să se mute la Bucureşti, apoi, în anul 1950 a emigrat în Elveţia, la Lausanne, apoi la Prilly şi ulterior la Baden.
„Din toată corespondenţa lui după ce a părăsit România se vede că gândurile se îndreptau spre locurile copilăriei, spre Bistriţa dragă lui pe care nu avea s-o mai revadă niciodată şi spre oamenii pe care i-a cunoscut. A murit pe 23 aprilie 1963 la Baden, dar nici acum nu se ştie unde îi este mormântul”, mai spune colecţionarul din Piatra Neamţ.
Se încarcă comentariile...
