EXCLUSIV Cea mai veche fotografie a celebrei fortăreţe medievale de la Neamţ. Cine şi în ce an a realizat-o FOTO
0
Cea mai veche fotografie a unei foarte cunoscute fortăreţe medievale, Cetatea Neamţ, datează de mai bine de 130 de ani.
Cetatea Neamţ, fortăreaţa medievală de pe Culmea Pleşu, care străjuie de veacuri urbea de la malurile Ozanei „cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul“, este unul dintre cele mai vizitate obiecive turistice din ţinutul de la poalele muntelui Ceahlău.
Şi pentru ca cei care-i trec pragul să-şi amintească de ceva deosebit de banalele fotografii între zidurile fortificaţiei, muzeografii nemţeni propun expoziţii tematice.
În această vară, specialiştii de la Muzeul Cetatea Neamţ, parte componentă a Complexului Muzeal Naţional Neamţ, invită la vizualizarea expoziţiei foto-documentare „Cetatea Neamţ în imagini vechi“, al cărei vernisaj a avut loc pe data de 2 iulie 2021, chiar în timpul manifestărilor organizate cu prilejul zilelor obiectivului istoric. Organizatorii au decis ca ea să fie deschisă până la sfârşitul lunii septembrie.
„Expoziţia reuneşte diverse reprezentări ale monumetului - schiţe, litografii, cărţi poştale şi fotografii datate în secolele XIX - XX, identificate prin munca şi dăruirea specialiştilor noştri în cadrul colecţiilor Complexului Muzeal Naţional Neamţ, Institutului Naţional al Patrimoniului, Academiei Române, Arhivelor Naţionale din Iaşi, Neamţ şi Caraş - Severin, Arhivelor oraşului Freiburg (Germania). O parte consistentă a materialului prezentat face parte din colecţia deţinută de colegul nostru, Maftei Iulian. Vă aşteptăm cu drag la Cetatea Neam!“, arată curatorii expoziţiei, Vera Stigleţ şi Iulian Maftei.
În acest moment există mai multe fotografii de circa sau peste o sută de ani care ilustrează obiectivul militar, iar cea mai veche îi este atribuită lui Carol Popp de Szathmari, fiind realizată în anul 1885.
„Respectiva fotografie se află în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi şi am obţinut permisiunea să o valorificăm ştiinţific“, a declarat Vasile Diaconu, directorul Muzeului Târgu Neamţ din cadrul Complexului Muzeal Naţional Neamt, membru al Comisiei Naţionale de Arheologie.
Cine a fost Carol Popp de Szathmari
Iată şi cum este „prezentată“ fotografia pe http://dspace.bcu-iasi.ro/ - Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi: “Neamtu Ruine Szathmari - 1 fotografie: alb-negru; 11,3x10 cm. Rotunjită la colţuri, încadrată într-un chenar desenat în tuş negru, caşerată pe carton preşpan de dimensiuni 21,6 x 15,2 cm, numerotată de mână în colţul din stânga sus al cartonului, cu cerneală neagră, titlul scris de mână cu cerneală neagră pe o linie punctată sub fotografie, numele fotografului (Szathmari) tipărit sub fotografie, în colţul din dreapta jos, ştampila cu albastru «Biblioteca Centrale din Jassi – Romania» în colţul din dreapta sus al fotografiei. Face parte din Privelişti din România“.
Fotografie a fortăreţei din anul 1939 FOTO Arhiva Vasile Diaconu
Carol Popp de Szathmari (11 ianuarie 1812 Cluj - 3 iunie 1887 Bucureşti) a fost un pictor şi grafician din Transilvania, recunoscut ca fiind primul fotograf de artă şi documentarist din Regatul Român şi unul dintre primii zece fotografi din Europa. Un timp a studiat pictura la Roma şi Viena, iar din 1843 a activat la Bucureşti. A călătorit intens în ţară, dar a ajuns şi în China şi Siberia. În perioada 1860-1870 a publicat un volum cu 100 de fotografii.
Szathmari a realizat primul reportaj foto de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Graţie acestuia este recunoscut ca primul foto-jurnalist de război. A deţinut un atelier de fotografie lângă Podul Mogoşoaiei, vis-a-vis de Biserica Sărindar. În anul 1855 a primit patru medalii, pentru albumele şi activitatea fotografică, medaliile fiind acordate de regina Angliei, împăratul Austriei, împăratul Napoleon al III-lea şi regele Spaniei.
Tot Carol Popp de Szathmari a mai surprins fortăreaţa muşatină şi într-o pictură intitulată „Vizita lui Carol I la Cetatea Neamţului, care este datată 1868. Este un ulei pe pânză, cu dimensiunea de 0,970 x 1,290 m, aflătă la Muzeul Naţional de Artă al României. În prim plan este suita regală pe malul Ozanei, care se îndreaptă spre cetatea de pe versant, în fundal fiind siluetele munţilor şi cerul.
„Un lot de fotografii necunoscut cu Cetatea Neamţ“
Recent, alte fotografii care au în prim plan Cetatea Neamţ au fost puse în circuitul ştiinţific şi nu numai în urma cercetărilor efectuate de Cătălin Nicolae, de la Institutul de Arheologie Vasile Pârvan Bucureşti şi ale lui Vasile Deaconu. Este vorba despre un set de 12 fotografii, datate în primul deceniu al secolului XX şi care prezintă aspecte inedite. Ele au constitituit tema unui studiu realizat de cei doi arheologi amintiţi, care a fost publicat pe www.academia.edu, titlul fiind „Un lot de fotografii necunoscut cu Cetatea Neamţ / An unknown set of photos of the Neamţ Fortress“.
Cetatea este situată pe culmea Pleşu FOTO Arhiva Vasile Diaconu
„Deşi de la jumătatea secolului XIX au fost realizate un prim plan al Cetăţii Neamţ şi câteva litografii, abia la sfârşitul secolului XIX s-au făcut şi primele fotografiiale acestui monument medieval. Din datele cunoscute de noi, primele cadre fotografice în care apare fortificaţia muşatină de lângă Târgu Neamţ sunt cuprinse în lucrarea lui Karl A. Romstorfer (Romstorfer, 1899). În 1901, fotograful Alexandru Antoniu realizează Albumul Judeţului Neamţ, care cuprinde 65 de imagini reprezentative ce înfăţişau
diverse edificii laice şi ecleziastice, printre care pot fi observate şi două imagini cu Cetatea Neamţ, văzută din exterior“, se precizează în studiul menţionat.
De menţionat că nişte cărţi poştale cu imagini ale cetăţii au circulat în perioada antebelică, iar în cea
interbelică, alte fotografii au fost realizate de elveţianul Adolphe A. Chevallier, fiind publicate într-un articol semnat de Constantin Matasă, un preot pasionat de arheologie, de activitatea căruia se
datorează fondarea Muzeului de Istorie din Piatra Neamţ.
Adolphe A. Chevallier (7. 11. 1881, Branar, Neamţ - 23.04.1963, Baden, Elveţia) s-a născut într-o familie cu şase copii, el fiind unicul băiat. Tatăl, Adolf, era un elveţian venit în România ca specialist în exploataţii forestiere, chemat fiind de către regele Carol I, iar mama, Smaranda Vasiliu, era româncă.
Desen de Radu Oltean, ce reliefează cum ar fi putut arăta cetatea în secolul XVII FOTO Reddit.com
Adolphe a studiat arta fotografică la Lausanne. Pe 12 decembrie 1921 obţine brevetul de fotograf (furnizor) al Curţii Regale Române, iar un an mai târziu îşi deschide un atelier fotografic în Piatra Neamţ. Chevallier este autorul unor portrete ale Reginei Maria, realizate în vizitele acesteia la Bicaz, unde se afla reşedinţa Domeniului Coroanei. Tot pentru Casa Regală, a mai fotografiat pe Ferdinand, pe generalul Berthelot în mijlocul ofiţerilor, sau pe George Enescu.
Cetatea, vremuri de glorie şi decădere
În decursul veacurilor, diverse surse istorice pomenesc de fortăreaţa ridicată pe culmea Pleşu, din ele rezultând că a avut perioade faste şi nefaste, construcţia ei realizându-se în contextul sistemului de fortificaţii din Moldova spre sfârşitul secolului al XIV-lea, odată cu apariţia pericolului otoman, dar avea rol de apărare şi în caz de atacuri ale tătarilor, ungurilor sau polonezilor.
La pierderea importanţei cetăţii au fost şi acţiuni umane, unele mai mult sau mai puţin conştiente, de certitudine fiind faptul că prin anii 1800 era o ruină, după ce a fost distrusă intenţionat din voinţa puterilor străine, care aveau interese în Moldova sau după ce piatra zidurilor a fost folosită la construcţia de case sau beciuri.
Odată ce otomanii şi-au extins dominaţia în ţările Române, impunând domni care le erau supuşi. Alexandru Lăpuşneanu, în a doua domnie (1564 - 1568), la solicitarea sultanului este obligat să
dărâme toate cetăţile. Cu excepţia Hotinului, fortificaţiile au fost incendiate şi distruse, cronica spunând: „Alixandru vodă făcându pre cuvântul împăratului, umplându toate cetăţile de
lemne, le-au aprinsu de au arsu şi s-au răsipit, numai Hotinul l-au lăsat, ca să-i fie apărătură dispre leaşi“.
Trecerea timpului şi-a pus amprenta pe zidurile cetăţii FOTO Arhiva Vasile Diaconu
Alt domn care a primit poruncă de la turci să dărâme fortificaţiile a fost Dumitraşcu Cantacuzino, în 1675, într-un document menţionându-se: „Atunce au strâcat cetatea Sucevei ş-a Neamţului ş-a Hotinului“, iar Nicolae Costin scria următoarele: „şi punând lagum (praf de puşcă - n.red.), sub zidurile cetăţilor le-au arungat din temelie“.
În 1718, Mihai Racoviţă, domn în Moldova de trei ori, primeşte şi el un astfel de ordin: „Lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamţului şi Miera, unde au şăzut cătanele. Şi le-au stricat, iar nu foarte de tot“, arată Ion Neculce.
După această distrugere, Cetatea Neamţ şi-a pierdut importanţa politico-militară, iar procesul de degradare s-a accentuat. A urmat mai bine de un secol de ruinare, domnii fanarioţi neavând nici un interes să o reconstruiască. „Ce de lucruri n-ar şti să povestească de-ar avea grai ruinele acestea! Când te gândeşti c-a fost atâta viaţă aici... Inimi care s-au iubit, ochi cari-au plâns, viteji care şi-au vărsat sângele pe zidurile acestea...“.
Aşa descria Alexandru Vlahuţă în 1901 Cetatea Neamţ, neobositul călător prin ţinutul străjuit de Ceahlău evocând istoria zbuciumată a ei, plecând de la faptul că şi la început de secol XX era în paragină.
Proiecte de reabilitare cu fonduri europene
Lucrări de reabilitare a vechilui obiectiv militar au avut loc şi în perioada comunistă, dar cel mai amplu a avut loc între 2007 şi 2009, graţie unui proiect cu finanţare europeană, în valoare de circa 3 milioane de euro. După reconstruirea zidurilor şi a încăperilor din interior, cetatea renăştea, aducând în faţa vizitatorilor semeţia din vremurile sale de glorie, iar autorul „Amintirilor din copilărie“ nu ar fi avut ar fi avut motive să scrie că în Ozana „se oglindeşte cu mâhnire Cetatea Neamţului“.
Zilele Cetăţii Neamţ se sărbătoresc în fiecare an, în iulie FOTO Dan Sofronia
Accesul se face pe un drum asfaltat până la poalele ei, iar pe podul de acces vechiul scârţâit al scândurilor şi hăul de dedesubt nu mai provoacă fiori. La intrare, deasupra porţilor din bârne stau
drapelele României şi UE, care încadrează stema Moldovei, având încrustate în aramă capul de zimbru.
În interior, încăperile de la parter s-au refăcut de la nivelul solului, s-au restaurat şi cele de la
etaj, fiind create culoare de legătură cu terasele de la nivelul superior de unde putea fi admirată panorama văii Ozanei, până hăt, departe, spre Munţii Neamţului, cu Ceahlăul în fundal.
Tot în cetate a fost construit un paraclis, aşa cum era pe vremuri, acolo unde s-au rugat domni, domniţe, curteni şi dregători. Despre cetate se poate spune că este un veritabil muzeu datorită
exponatelor din cele aproximativ 20 de camere. Cele mai atractive incinte sunt sala de sfat şi judecată, sala armelor, camera de taină, lapidarium, camera de provizii, camera domniţelor sau a pârcălabului.
Totuşi, în anii ce au urmat finalizării proiectul din 2009, s-a constat că apa se infiltrează iar în ziduri şi unele încăperi. În atare condiţii, s-a decis remedierea acestei probleme, iar în ianuarie 2021 a fost aprobat un parteneriat între Consiliul Judeţean şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est.
Valoarea investiţiei este de 1,576 milioane de lei, contribuţia UE nerambursabilă fiind de 98% .
Vă mai recomandăm să citiţi:
Multiplu campion mondial şi european, voluntar în Grecia la stins incendii. Cine este performerul FOTO
Stareţul care era fie omorât de lotrii dezertori, naşul patriarhului Daniel, este propus spre canonizare
Se încarcă comentariile...
