Credinţe populare despre holeră. Cine prevestea cumplita molimă şi cum se fereau românii în urmă cu 100 de ani

Reprezentarea holerei FOTO: Historia.ro

Holera şi ciuma au făcut ravagii secole la rând în Europa şi nici românii nu au scăpat de cumplitele molime care izbucneau din cauza lipsei de igienă.

Într-un capitol dedicat Medicinei Populare din nr. 9-10 al revistei „Şezătoarea“, din anii 1893-1894, sunt prezentate credinţele sătenilor din Moldova despre holera şi cum era percepută cumplita molimă în popor.

Din start, autorul articolului, M. Lupescu, învăţător în Broşteni, arăta cum  era privită această molimă de poporul din mediul rural în prag de secol XX:

„Boala aceasta, ce săceră mulţime de lume, e privită de sătean ca o pedeapsă dumnezeiască“, spune dascălul invocând şi mărturiile oamenilor:

„S-o înmulţit lumea peste măsură, şi s-o răit di tăt, de aceea ni cearcă D-zeu cu boali. Agheluţa (abia) esă băetu în lumi şi-i şirăt şi rău di n-are margini. Da ghini faci cel di sus di mai trimeti pedeapsă, că doar s-or mai pocăi di răli“

În plus, mai spune autorul, holera a caracterizat în popor chiar anumite epoci: 

<De cînd eşti moşule, cîţi ani ai?>

<Poi dragul mneu, cînd holera cea mare ieram flăcău>. „Prin holera cea mare ei înţeleg anul 1848“

Rachiul şi mâncărurile picante împotriva holerei

Tot în popor, se spunea că holera era asemuită cu o bătrână urâtă care venea prin sate şi secera vieţi. Din satele Moldovei, învăţătorul M. Lupescu a aflat că ţăranii se bazau mai mult pe pronia divină pentru a scăpa de boală:

„Ţaranul în vremea holerei nu-şi pune nădejdea decît în credinţa că D-zeu îl va scăpa, neştiind că D-zeu nu se va coborî să-l apere dacă nu-i cu minte să se păzască“

În articolul din publicaţia de literatură şi folclor se preciza că nu scăpau de cumplita molimă mai ales oamenii în vârstă, dar şi animalele aveau erau atinse de holeră:

„De holeră te umpli. Holera şi ciuma se iscă în urma bătălielor, de stîng pe moşnegi şi babe. Ea se arată cu cîrcei. Dar şi păsările şi dobitoacele mor de holeră. Cînd D-zeu se mînie, pedepseşte şi pe bietele dobitoace pentru pacatele noastre“

În plus, în popor se spunea că holera era prevestită de anumite semne printre care cutremurele, eclipsa de lună sau de soare, ori cometele:

„Vremea holerei se arată pe ceriu. Întunecimile de lună şi de soare, cutremurele de pămînt, stelele cu coadă, ş.a. prevestesc timpuri grele, între care şi holera“

Dincolo de speranţa în Dumnezeu, în satele din nordul Moldovei se spunea că te puteai feri de boală dacă mâncai anumite alimente, sau beai tărie cu camfor (o buruiană):

„Ca să te fereşti de holeră, bea rachiu cu canforă. Mîncările chiparate şi sarate te apără de holeră. Rachiul, chiperiul, sarea, frecăturile cu oţet, mujdeiul ori usturoiul întreg, rachiul cu canforă, ş.a. sînt leacurile care în cele mai multe cazuri se întrebuinţează dinaintea holerei. Zama de holeră, o buruiană ce creşte pe lîngă drumuri, încă e bună“.