Tatăl trimis în judecată de fosta soţie pentru că nu i-a dat copilul încredinţat la tribunal. De ce a pierdut mama procesul

Un bărbat din Oradea, tatăl unui copil de 8 ani, a fost trimis în judecată după ce mama a reclamat că bărbatul nu se supune hotărârii judecătoreşti prin care i s-a încredinţat copilul la divorţ. Femeia l-a acuzat  pe bărbat că-l influenţează pe copil după ce minorul a refuzat să mai meargă la mamă. Instanţa nu l-a găsit vinovat pe bărbat de vreo infracţiune.

Povestea este una complicată. Pe 30 martie 2018, Curtea de apel Oradea a dat o soluţie definitivă în procesul intentat de femeie (IGC) fostului soţ (BCA) pentru nerespectarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori şi opunerea de rezistenţă faţă de organul de executare. 

Instanţa a concluzionat că simpla omisiune de a da curs somaţiilor şi altor forme de executare emise de executorul judecătoresc nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii şi că influenţarea de către inculpat a minorului în decizia de a refuza să meargă la domiciliul mamei nu reprezintă o opunere de rezistenţă. Astfel că în sarcina tatălui nu s-a reţinut, ca acuzaţie, nici neîndeplinirea obligaţiei respective şi nici ascunderea cu rea-credinţă a minorului.

Tatăl: "Nici mort, nu l-aş lăsa pe copilul meu să vadă aşa ceva"

Războiul pe copil a început în 2012, când, după patru ani de căsnicie, părinţii au decis să se despartă. Potrivit declaraţiilor bărbatului, femeia a plecat de acasă, la rudele ei, luând şi copilul, atunci în vârstă de 3 ani, fără să-l anunţe. Abia după câteva zile, tatăl a reuşit să-şi vadă copilul. După o săptămâna a venit la noua locuinţă a femeii, din Bihor şi l-a luat pe copil, care, de atunci, cu mici excepţii, a locuit doar cu tatăl său, sau cu familia acestuia. 

Potrivit bărbatului, fosta soţie ar fi fost cea care l-ar fi chemat să-l ia pe copil pentru că acesta avea febră. Fostul soţ mai spune că i-a cerut femeii să se mute din casa rudelor sale, pentru că tatăl acesteia era violent cu ceilalţi membri ai familiei.

"Nici mort, nu l-aş lăsa pe copilul meu să vadă aşa ceva şi i-am cerut de multe ori fostei soţii să se mute de la părinţi", a declarat bărbatul în faţa instanţei (rolli.ro). 

Femeia a refuzat însă mutarea. Până la soluţionarea pe fond a cererii de divorţ, fiecare dintre părinţi a formulat cereri de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale privind stabilirea domiciliului minorului. Instanţa de fond civilă a stabilit, în 2013, ca domiciliul minorului să fie la mamă, urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi. Bărbatul a atacat decizia instanţei, însă Tribunalul Bihor a respins recursul formulat de el şi a precizat, printre altele, că "atitudinea recurentului este inadmisibilă, modul în care a încercat să o îndepărteze pe mamă de copil este de natură a-i provoca acestuia traume".

În temeiul ordonanţei preşedinţiale obţinute, mama copilului s-a adresat executorului judecătoresc, care a transmis mai multe somaţii bărbatului pentru a se prezenta în vederea predării minorului către femeie. De fiecare dată, bărbatul s-a prezentat singur, întrucât copilul n-ar fi vrut să meargă la mamă, astfel că în următorii ani, copilul n-a mai ajuns niciodată în grija mamei. 

Au avut loc câteva întâlniri în prezenţa psihologului, iar după ce copilul i-a spus femeii că are o singură mamă, pe actuala soţie a tatălui, mama l-a acuzat, în plus, pe bărbat că l-a influenţat pe copil.

În cursul urmăririi penale, pentru a se stabili dacă tatăl îl influenţează pe minor să nu meargă cu mama, s-a efectuat, la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, un raportul de expertiză din care a rezultat că, în esenţă, tatăl minorului, prin anumite comportamente specifice şi prin atitudinea manifestată faţă de acesta, îl influenţează în decizia de a refuza să meargă la domiciliul mamei, dar s-a constatat şi o legătură puternică de ataşament între tată şi copil, o puternică fuziune emoţională între cei doi, aspecte ce reies atât din desenele copilului cât şi din discursul său (doreşte să-i pună tatălui un cip cu senzori ca să ştie tot timpul unde se află).

Judecătorul a reţinut din acest raport că acţiunile repetate ale tatălui nu au fost determinante şi nu pot constitui, în aprecierea instanţei, acte de opunere de rezistenţă faţă de organul de executare. 

Instanţa de fond a reţinut că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat cu putere de certitudine că doar atitudinea şi comportamentul bărbatului ar fi condus la refuzul minorului de a merge şi a locui la mamă ori că acestea ar fi fost determinante în acest sens.

"Nu reprezintă acte de opunere de rezistenţă faţă de organul de executare"

Fosta soţie a făcut apel. 

"Curtea de Apel Oradea a constatat că fapta tatălui de influenţare a minorului în decizia de a refuza să meargă la domiciliul mamei, refuz care a generat, datorită dispoziţiilor legale, imposibilitatea punerii în executare a două hotărâri judecătoreşti (o sentinţă prin care s-a stabilit pe cale de ordonanţă preşedinţială ca domiciliul minorului să fie la mamă, până la soluţionarea divorţului, şi respectiv o sentinţă prin care odată cu pronunţarea desfacerii căsătoriei părţilor prin divorţ s-a stabilit domiciliul minorului la mamă), nu reprezintă acte de opunere de rezistenţă faţă de organul de executare în sensul dispoziţiilor art. 287 alin. 1 lit. a Cod penal", explică avocatul Raluca Cârstea, Legal land, citând din  considerentele deciziei penale definitive din 30 martie 2018.

Povestea împărţirii copilului nu s-a încheiat însă. Femeia care, iniţial ceruse daune morale de 100.000 de lei, a renunţat la respectivele pretenţii şi aşteaptă să-şi primeacă în îngrijire copilul când acesta va fi pregătit să locuiască împreună (părinţii stabiliseră anterior deciziei instanţei amintite că vor încerca să încheie un acord pe cale amiabilă pentru ca minorul să se apropie mai mult de mamă).