FOTO Episcopul Ioan Mihălţan, iubit de tineri,  seminarişti, studenţi, preoţi şi călugări

Episcopul Ioan Mihălţan a fost cel de-al cincilea păstor al Episcopiei Oradei, Bihorului şi Sălajului şi a preluat conducerea în anul 1992, după trecerea la cele veşnice a episcopului Vasile Coman. În timpul anilor de studenţie tănăărul Ioan Mihălţan s-a dovedit a fi preocupat foarte mult de viaţa morală, arătându-se interesat de vieţile sfintilor.

A participat şi la evenimentul reîntregirii Bisericii Ortodoxe din Ardeal la 21 octombrie 1948 când greco-catolicii au revenit la Ortodoxie. O altă preocupare în timpul anilor de studii a fost citirea operelor Sfinţilor Părinti, în special lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur, sfânt pe care l-a considerat un mare şi echilibrat Părinte, numindu-l "sfântul curajului creştin”.

La început de drum în slujirea preotească a fost preocupat de problemele duhovniceşti, dar s-a confruntat şi cu atitudinea ostilă a activiştilor de partid şi a primarilor comunişti, care nu aveau nici un respect faţă de Biserica, ci dimpotrivă ură şi dispreţ. 0 preocupare de căpetenie a preotului Ioan Miălţan a fost săvârsirea sfintelor slujbe zilnic, dar şi catehizarea copiilor şi a tinerilor, fapt ce nu era uşor de îndeplinit în cadrul social a vremurilor de restrişte ale regimului comunist.

În 4 februarie 1990, într-o zi de duminică, a fost hirotonit arhiereu-vicar la Oradea în prezenţa I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului şi a altor ierarhi de seamă ai Sfântului Sinod, arhimandritul Bartolomeu Anania, precum şi a ministrului cultelor Nicolae Stoicescu. – Din  1992 a slujit ca episcop al Oradei, după încetarea din viaţă a Prea Sfântului Vasile Coman.

Părintele Episcop Ioan inspira tuturor foarte multă seriozitate, sinceritate, mult discernământ şi foarte multă blândeţe, nobleţe şi cuminţenie sufletească.  Tocmai din această cauză era foarte apreciat, foarte admirat şi probabil, şi invidiat.  A  fost întotdeauna, consecvent probităţii sale intelectuale, morale şi sufleteşti.  De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi-seminarişti, studenţi-teologi, preoţi şi călugări, ajutându-i pe foarte mulţi dintre ei prin recomandările şi sfaturile pe care le-a dat fiecăruia în parte, ori de cate ori a fost solicitat.
Prea Sfinţitul s-a pensionat la 1 ianuarie 2007 datorită bolii care îl ţintuia la pat. În luna iulie, episcopul a cerut familiei să fie dus la Ohaba şi lăsat în grija familiei.

"Aşteptând ca orice om, marea trecere din vremelnicie în veşnicie, după rânduiala firii, rog pe bunul nostru Dumnezeu să mă ierte şi pe mine nevrednicul, după mare mila Sa, de tot ce am păcătuit în viaţa aceasta , precum spune rugăciunea molitvei de la Sfânta Taină a Spovedaniei". Aşa şi-a început Prea Sfinţitul Ioan Mihălţan Testamentul scris în data de 10 mai 1999, în chilia sa de la Ohaba. Acesta a trecut la cele veşnice pe 17 aprilie 2008.