Un român a dispărut în Turcia, iar fiii săi vor să-l declare mort, dar nu pot. Cazul a ajuns şi în atenţia Interpol
0Doi fraţi din Iaşi au iniţiat demersuri în justiţie pentru ca tatăl lor să fie declarat mort. Cei doi au susţinut că părintele lor era alcoolic şi că nu a mai dat niciun semn de viaţă de două decenii, după ce a plecat la muncă în Turcia.
Un proces sensibil a fost soluţionat la finele anului trecut de către judecătorii din Iaşi. Prin sentinţă definitivă, Tribunalul a respins cererea fraţilor Gabriel şi Radu Vornicu, ambii din Iaşi, care au cerut judecătorilor se îl declare decedat pe tatăl lor. Cei doi fraţi au susţinut că nu mai ştiu nimic de părintele lor de aproximativ două decenii. Cererea sa a fost înregistrată după ce şi mama lor a murit, cei doi având moştenire un imobil în Iaşi.
Potrivit motivării instanţei de judecată, fraţii Vornicu au început demersurile pentru a obţine un certificat de deces pe numele tatălui lor în anul 2013.
În documentul citat se arată că Petru Vornicu (65 de ani) a plecat din România în 1998, împreună cu un prieten. Aproximativ jumătate de an, Vornicu a ţinut legătura cu familia sa, însă ulterior nu a mai putut fi contactat şi nici nu s-a mai întors vreodată în ţară.
În timpul procesului, fraţii Vornicu au invocat că tatăl lor avea viciul alcoolului, fapt ce ar fi dus la „degradarea sa fizică şi psihică”. Cei doi au mai arătat că au început să îşi caute tatăl, alături de mamă, la câţiva ai după dispariţia sa. Astfel, femeia ar fi scris producătorilor unor emisiuni televizate, cum ar fi „Surprize, Surprize”, însă fără niciun rezultat.
Motivarea judecătorilor ieşene
În timpul procesului, însă, judecătorii au considerat că susţinerile fraţilor Vornicu nu sunt suficiente pentru a-l declara decedat pe tatăl acestora. Astfel, au precizat judecătorii, cei doi nu au dovedit că au fost în Turcia pentru a-şi căuta tatăl.
De asemenea, o adresă venită de la Interpol a arătat că această instituţia nu a fost interogată vreodată pentru a-l găsit pe Petru Vornicu, care nu figurează în prezent ca fiind dispărut sau dat în urmărire internaţională.
„Elementele pe care le au dispoziţie aceştia şi care au fost prezentate de reclamanţi fac într-adevăr foarte probabilă varianta morţii tatălui lor, în condiţiile în care acesta era alcoolic, a plecat de acasă şi nu a mai dat niciun semn din anul 1997. Totuşi, în condiţiile în care acesta era integrat în câmpul muncii (conform variantei reclamanţilor), unde se fac minime formalităţi pentru evidenţierea unei persoane, este greu de înţeles de ce nimeni nu a semnalat dispariţia sau moartea sa, fiind evident că acesta nu s-ar mai prezentat nici la serviciu într-o astfel de ipoteză. Totodată, nu poate exclusă nici ipoteza construirii unei noi vieţi în Turcia sau în altă parte de către tatăl reclamanţilor, pentru o persoană cu probleme de alcoolism fiind chiar o ipoteză cu un grad relativ ridicat de probabilitate, mai ales dacă a plecat în altă ţară la muncă fără să lase un minim de date certe despre locul unde poate fi găsit sau unde lucrează, cum înşişi reclamanţii au afirmat că a făcut”, au stabilit judecătorii ieşeni.
Ce spune legea
Potrivit Codului Civil, „în cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă”.
Legea mai prevede, că persoana care a dispărut în împrejurări deosebite, cum sunt inundaţiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptăţeşte a se presupune decesul, poate fi declarat mort, dacă au trecut cel puţin 6 luni de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.