De ce fac românii infarct de tineri, în comparaţie cu occidentalii. Lista neagră a lucrurilor care ne doboară inima, întocmită de un cardiolog renumit

De ce fac românii infarct de tineri, în comparaţie cu occidentalii. Lista neagră a lucrurilor care ne doboară inima, întocmită de un cardiolog renumit

Chirurgul Gabriela Cozmanciuc FOTO Cătălin Fudulu

INTERVIU Există diferenţe importante în ceea ce priveşte sănătatea inimii la români şi la francezi, a constatat medicul chirurg Gabriela Cozmanciuc în urma experienţei dobândite în cele două ţări.

Inima este motorul nostru. Dacă vrem să funcţionăm la parametri normali trebuie să o protejăm zilnic, prin fiecare alegere pe care o facem când ne programăm timpul, când ne facem meniul, când ne pierdem în viaţa socială sau când ne trezim de dimineaţă pentru a merge la birou. Întrucât stilul de viaţă s-a schimbat mult în ultimii ani şi stresul a devenit un duşman din ce în ce mai de temut, s-au înmulţit şi bolile de inimă, boli care de multe ori pot fi fatale. La nivel mondial, anual se înregistrează 17,3 milioane de decese din cauza afecţiunilor cardiovasculare, iar acest număr este în continuă creştere. Până în 2030 se aşteaptă ca 23 de milioane de oameni să moară an de an, din cauza unor astfel de afecţiuni. Tocmai de aceea, în fiecare an, 29 septembrie marchează Ziua Mondială a Inimii. Gabriela Cozmanciuc (47 de ani), medic primar chirurgie cardiovasculară la Bucureşti şi la Paris, cu experienţă atât pe plan naţional, cât şi internaţional, sintetizează, pornind de la experienţa sa, principalele cauze ale îmbolnăvirii inimii şi pune lumina din sala de operaţie pe greşelile pe care le facem frecvent atunci când alegem ce relaţie să avem cu propriul corp.

„Weekend Adevărul“: Ce spuneţi din calitatea de chirurg cardiovascular, putem controla sau preveni bolile de inimă?

Dr. Gabriela Cozmanciuc:
Bolile de inimă, ca orice boală, apar pe fondul unui dezechilibru între două tipuri de factori: factorii de risc şi factorii de protecţie. Pentru bolile de inimă, factorii de risc sunt ereditatea, sedentarismul, fumatul, colesterolul, stresul, iar printre factorii protectori se numără mişcarea cardio, dieta, regimul de viaţă echilibrat, alimentaţia, relaxarea. În momentul în care se produce dezechilibrul în favoarea factorilor de risc, apare boala. Putem să prevenim, evident, crescând factorii de protecţie.

Întâlniţi bolile cardiovasculare mai frecvent la femei sau la bărbaţi?

Femeile sunt mai echilibrate, au mai mulţi factori protectori decât factori de risc. De aceea, speranţa de viaţă la femei este mai mare decât la bărbaţi. Depinde şi de societatea în care îşi duc existenţa. În societatea franceză, de exemplu, s-a schimbat foarte mult raportul. În general, la bărbaţi apar după 45 de ani, la femei – după 50-55 de ani, după menopauză, pentru că estrogenul este un factor protector. În unele ţări, ca Anglia, Franţa, s-a început tratamentul cu estrogen după menopauză, astfel încât să se producă o descărcare continuă a acestui hormon şi să fie protejată inima de boli. Pentru că există o altă paletă hormonală, la femei şi la bărbaţi bolile apar la vârste diferite. Totuşi, după 60-65 de ani, apariţia bolilor este identică.

"NICI CA LA MĂNĂSTIRE, NICI CA LA 20 DE ANI"

Pot fi bolile menţionate prevenite?

Prevenţia unor astfel de boli ar fi foarte simplă, dar trebuie să vrem. Dacă în fiecare zi ne-am gândi să alergăm sau să mergem pe bicicletă jumătate de oră, am mânca mai puţină sare, am uita de zahăr şi grăsimi, totul ar fi minunat. Trebuie să evităm excesele: nici să avem o viaţă ca la mănăstire, dar nici o viaţă ca la 20 de ani, indiferent de vârstă.

Profesaţi în două ţări, în acelaşi timp: în România şi în Franţa. Aţi observat diferenţe în ceea ce priveşte incidenţa anumitor boli cardiovasculare sau gravitatea acestora?

Am avut o mare surpriză când m-am întors în ţară: infarctul în România apare la vârste foarte fragede. Am avut pacienţi cu infarct la 32 de ani, ceea ce nu am văzut în Franţa. Acolo, mai devreme de 50 de ani nu prea există. Cred că în România nu se cultivă acea igienă de viaţă, nu există limite la cât fumăm, cât bem, ce mâncăm. Nimic din ce facem nu poate să nu aibă urmări. După ce pacienţii au un infarct, ar trebui să înţeleagă că trebuie să îşi schimbe modul de viaţă. Neavând un sprijin psihologic, foarte mulţi după infarct iau un tratament, dar nu schimbă şi altceva în viaţa lor, nu se opresc din fumat, nu înţeleg că trebuie să înceapă mişcarea în mod progresiv, să meargă pe jos sau să facă mişcare cardio. Astfel, tu, ca medic, ajungi cu pacienţi la 40-45 de ani cu insuficienţă cardiacă foarte avansată. O altă boală cardiovasculară des întâlnită la noi este hipertensiunea care uneori generează disecţiile. Disecţiile de aortă sunt destul de frecvente în România.

În ce constau acestea?

Aorta este un tub care duce sânge în tot organismul, cu trei straturi concentrice. Disecţiile presupun crearea unui spaţiu între mediul intern şi mediul extern al aortei. Astfel, sângele comunică printre pereţii aortei, pereţii se pot sparge şi poate să apară moartea subită, sunt complicaţii majore. Pentru a preveni aceste disecţii trebuie să ne verificăm periodic tensiunea, colesterolul, să facem o ecografie pentru a depista problema înainte să apară complicaţiile. Mortalitatea este foarte mare, în cazul apariţiei unei astfel de boli. După aceea, există bolile cerebrovasculare cu accidente cerebrale precoce. Pe de o parte se înfundă artera, iar pe de altă parte, pe fondul hipertensiunii, se sparg nişte vase în creier. Şi aceste boli pot fi prevenite. În România, spre deosebire de Occident, debutul bolilor este mult mai precoce, tocmai din cauza stilului de viaţă şi a stresului. Este foarte important de ştiut că, în momentul în care am făcut 30 de ani, 40 de ani trebuie să ne gândim să facem o „revizie tehnică“ periodic, măcar din zece în zece ani. Asta intră în prevenţia cardiovasculară. În unele ţări europene este obligatoriu acest control, pentru că, altfel, nu te asigură. Aproape orice boală, dacă este depistată precoce, poate fi vindecată 100%.

„ROMÂNII NU ÎŞI PERMIT SĂ SE RELAXEZE“

Din ce motive credeţi că oamenii nu par preocupaţi de sănătatea inimii, decât în momentul în care apar problemele?

Pentru că viaţa în România este foarte dificilă, oamenii se gândesc mai mult la necesităţile de bază, nu la calitatea vieţii, nu se pot proiecta peste cinci ani, peste zece ani. Iar să previi tocmai asta însemnă, să te gândeşti cum va fi peste cinci sau peste zece ani. Eu, când mă întorc în ţară, respir adânc şi îmi zic că trebuie să uit ce este în afară şi să mă adaptez aici. Oamenii câştigă bani greu, în general oamenii nu mănâncă trei mese pe zi, cum ar trebui, ci două sau chiar numai seara. Se mănâncă pâine multă, grăsimi. De asemenea, oamenii nu îşi permit în weekend să se relaxeze. Din cunoştinţele mele, cam 30% din românii predispuşi la boli cardiovasculare se gândesc la prevenţie. Oricum, pacienţii care vin la stat diferă de cei de la privat. Cei din prima categorie sunt mult mai dificili şi vin exact în momentul în care au o urgenţă, pentru că nu au timp să se gândească la sănătate. M-am uitat la televizor, la canalele româneşti, la figurile oamenilor şi am văzut mulţi neîngrijiţi, fără dinţi, cu multe carii. Şi m-am gândit, dacă el când se spală pe dinţi şi vede ce probleme are nu se duce la medic, cum să se ducă dacă are probleme cu inima şi nu le vede, pentru că nu se manifestă vizibil, încă?

Care sunt consecinţele bolilor cardiovasculare asupra pacienţilor din punct de vedere fizic, social, al calităţii vieţii?

Depinde foarte mult în ce stadiu vin pacienţii. Dacă vin, de exemplu, pacienţi care au boală coronariană şi care nu au făcut, deja, infarct, se recuperează 100%, au o viaţă absolut normală, sunt integraţi social după o lună. Pot să se reîntoarcă la muncă, să facă sport, să aibă o viaţă de familie normală. Dacă vin în momentul în care apar complicaţiile, poate fi mai greu, dar pentru orice pacient poate fi găsită o soluţie confortabilă. Chiar dacă un pacient are insuficienţă cardiacă în stadiu terminal, există mijloace în zilele noastre pentru a o repara, prin asistenţă ventriculară. Astfel, funcţia inimii este preluată de un dispozitiv introdus în corp, pentru cel puţin şapte ani, până se ajunge pe lista de transplant. Există şi posibilităţi de corecţie a zonei de infarct, a anevrismului, a coronarelor. Pacientul nu mai poate avea o viaţă ca înainte, dar are un confort de viaţă foarte bun în situaţia dată: se poate deplasa, poate fi autonom, poate să-şi ia o slujbă cu jumătate de normă.

Eu, când mă întorc în ţară, respir adânc şi îmi zic că trebuie să uit ce este în afară şi să mă adaptez aici. Oamenii câştigă bani greu, în general oamenii nu mânâncă trei mese pe zi, cum ar trebui, ci două sau chiar numai seara. Se mănâncă pâine multă, grăsimi.

„Foarte mulţi bărbaţi au burtă“

De la ce vârstă este indicat să facem investigaţii pentru depistarea eventualelor probleme cardiovasculare?

Există palete de vârstă, dar ideal ar fi la 40 de ani, când încep modificările hormonale şi statusul nostru biologic se schimbă.

Care sunt principalii factori de risc cardiovascular?

În primul rând, fumatul, pentru că multiplică, de patru, cinci ori, riscul cardiovascular: schimbă metabolismul lipidic, schimbă vâscozitatea sângelui, schimbă foarte multe elemente în homeostazia (n.r. – calitatea de a-şi menţine constante valorile) colesterolului. Al doilea factor este sedentarismul. Dacă vă uitaţi pe stradă veţi vedea foarte mulţi bărbaţi între 30 şi 40 de ani cu burtă. De cele mai multe ori au maşină, se urcă la volan, îşi iau apoi o bere, un mic şi nu se mai gândesc la mişcare. Al treilea factor ar fi stresul. Cu cât este stresul mai mare, cu atât oamenii se apucă mai uşor de fumat şi de băut. Oamenii duc o viaţă din ce în ce mai stresantă, luptă din greu pentru a supravieţui de pe o zi pe alta, pentru a-şi plăti facturile, mâncarea, şcolarizarea la copii şi nu se mai gândesc la tehnici de relaxare, la hobby-uri.
Apoi, alimentaţia. Dacă vă uitaţi la masa noastră tradiţională de Paşti şi de Crăciun, găsiţi foarte multă grăsime, foarte mulţi carbohidraţi – pâine, cozonac, prăjituri – şi puţine legume. Trebuie să mâncăm de toate, da, şi carne, dar într-un raport care este mai bun pentru sănătatea noastră. Noi ca popor avem factorii de risc prezenţi în viaţa de zi cu zi prin tradiţie. De exemplu, în Franţa, copiii au o zi pe săptămână la şcoală dedicată numai sportului.

ÎN FRANŢA, DOI PACIENŢI CU CORD ARTIFICIAL

Care sunt cele mai spectaculoase inovaţii în chirurgia cardiovasculară, în prezent?

În chirurgia cardiacă sunt două mari inovaţii: asistenţele ventriculare care preiau funcţia de pompă pentru sânge a inimii şi înlocuiesc transplantul cardiac şi cordul complet artificial. Deja sunt doi pacienţi care au beneficiat de un cord artificial în Franţa. Unul a murit după trei luni, dar important este că au început să funcţioneze astfel de corduri şi că probabil în 10-15 ani transplantul va fi mult redus. În chirurgia vasculară există tehnicile endovasculare sau tehnicile hibride care permit abordarea mai multor zone chirurgicale, în acelaşi timp.

Când am zile încărcate cu operaţii îmi trebuie o pregătire specială înainte: minim şase ore de somn, puţină mişcare, o pregătire mentală. Când se spune că un chirurg a avut sau nu o mână bună, de fapt se face referire la mental, care joacă cel mai mare rol în reuşita unei operaţii.

 

CV: Operează în România şi în Franţa


Numele: Gabriela Cozmanciuc

Data şi locul naşterii: 6 septembrie 1967, Iaşi

Starea civilă: divorţată, un copil

Studiile şi cariera:

  • În 1991 a absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi.
  • În 2003 a obţinut diploma de studii avansate în Ştiinţe Chirurgicale, specializare în biologie chirurgicală şi organe artificiale, Facultatea de Medicină Paris Sud, Universitatea Paris XI.

  • În 2007 şi-a dat doctoratul în Remodelare a Ventriculului drept cu VEGF, Paris V, cu profesorul Alain Serraf.

  • Are acreditare din partea Consiliului European de Chirurgie Vasculară, Helsinki, Finlanda.

  • În prezent, este chirurg cardiovascular la Spitalul Pantelimon, Bucureşti, la Spitalul Regina Maria din Bucureşti şi este director medical al Clinicii Inimed 360º, tot din Capitală.

  • Din 2006 este chirurg cardiovascular colaborator la Centrul Chirurgical „Marie Lannelongue“ şi la Clinica „Geoffroy Saint-Hilaire“, ambele din Paris.

  • Este membră în Societatea Europeană de Chirurgie Cardiovasculară şi în Societatea Română de Chirurgie Cardiovasculară.

Locuieşte în: Bucureşti

Acest articol a fost publicat în „Weekend Adevărul“

Mai puteţi citi:

Proiect pentru pacienţii cu infarct miocardic la Târgu-Mureş

Bolile cardiovasculare continua să fie criminalul numărul unu în lume. Sarea, duşmanul din farfuria românilor

 

Chirurgul Gabriela Cozmanciuc, pregătită pentru o nouă operaţie FOTO Cătălin Fudulu

Imagini din aceeasi galerie
  • Chirurgul Gabriela Cozmanciuc, pregătită pentru o nouă operaţie FOTO Cătălin Fudulu
  • 

Chirurgul Gabriela Cozmanciuc FOTO Cătălin Fudulu
Distribuie imaginea
citeste totul despre: