Incoerenţa legislaţiei penale din România pentru înalţii funcţionari. Arestul la domiciliu, o vacanţă fără cătuşe pentru primari sau parlamentari

Măsurile corespondente stării de arest la domiciliu sunt prevăzute în România în trei acte legislative, iar discordanţele între acestea conduc la o stare de incertitudine în ceea ce priveşte viitorul în politică al unui înalt demnitar cercetat pentru fapte de corupţie.

Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au decis ieri, 8 mai, ca primarul Iaşiului, Gheorghe Nichita (59 de ani), să fie plasat în arest la domiciliu pentru perioada standard prevăzută în Codul Penal, de 30 de zile. Judecătorii au înlocuit, astfel, la cererea procurorilor DNA, cercetarea sub control judiciar dispusă pe 1 mai la Tribunalul Bucureşti, iar Nichita îşi va petrece următoarele cel puţin 30 de zile într-o vilă de lux din cartierul ieşean Copou, alături de fosta sa soţie, Florentina.

Nichita este anchetat într-un dosar grav de instigare la abuz în serviciu, instigare la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, instigare la infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, instigare la infracţiunea de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.

Folosindu-se de angajaţii unei instituţii din subordinea Primăriei Iaşi, Poliţia Locală, edilul PSD este acuzat că a comis toate acestea infracţiuni pentru spionarea, hărţuirea şi ameninţarea fostei iubite, pe nume Adina Samson, angajată, de asemenea, a municipalităţii din Iaşi.

Teoretic, fiind vorba de o "derivată" a măsurii de arest preventiv, mandatul primarului ar trebui să fie suspendat de îndată, potrivit articolului 77, alineatul 2, din Legea 215/2001, a Administaţiei Publice Locale: „Mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către parchet sau de instanţa de judecată, după caz, prefectului care, prin ordin, constată suspendarea mandatului".

Pe deasupra, în noul Cod de Procedură Penală, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu sunt plasate pe aceeaşi "treaptă".

Problema este o lege, cu numărul 255/2013, "pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale". Parlamentarii au emis această lege pentru a pune în acord mai multe multe acte normative cu prevederile noului Cod Penal. Însă, deşi Legea 255 prevede clar suspendarea de drept din funcţie în cazul arestului la domiciliu pentru diverse categorii (funcţionari publici, personal diplomatic, personal consular, angajaţi din penitenciare cu statut special etc.), nu face referire la măsurile care trebuie dispuse în cazul primarilor sau a parlamentarilor.

Aceste incoerenţe lasă "loc de manevră" prefectului din judeţ, în cazul Iaşiului fiind vorba despre Dan Cârlan. „Măsura arestului preventiv, potrivit legii, atrage după sine suspendarea de drept a primarului din funcţie. Controlul judiciar şi arestul la domiciliu sunt însă măsuri diferite şi nu conţin implicit suspendarea mandatului. În schimb, asta se poate întâmpla doar dacă instanţa decide ca măsură suplimentară suspendarea mandatului primarului, iar în acest caz va trimite notificare la Prefectură, iar prefectul este obligat să emită, în 24 de ore, ordinul de constatare a suspendării din funcţie. Nu am primit o astfel de informare“, a explicat Dan Cârlan, un apropiat al primarului Nichita, pentru "Adevărul".

În ciuda afirmaţiilor lui Cârlan, articolul 77 din Legea Administraţiei Publice Locale nu prevede un termen clar nici pentru durata în care instanţa de judecată îi va comunica încheierea sentiţei date în 8 mai, nici timpul pe care-l are, în calitate de prefect, să pună în aplicare măsura dispusă, eventual suspendarea din funcţie.

Cea mai recentă speţă similară este cea de la Slatina, acolo unde magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au decis ca primarul Minel Prina, cercetat într-un caz de corupţie împreună cu senatorul PSD de Olt, Darius Vâlcov să fie plasat în arest la domiciliu începând cu data de 15 martie. Prefectul judeţului Olt a primit încheierea Curţii Supreme, după două săptămâni, pe data de 30 martie, iar primarul a fost suspendat din funcţie pe 31 martie, printr-un ordin al prefectului. Prina este încă în arest la domiciliu şi suspendat din funcţie la data curentă, ca urmare a cererilor depuse lunar de către procurorii DNA pentru prelungirea măsurii.

Cu toate acestea, suspendarea nu atrage după sine şi pierderea mandatului. Cel mai elocvent caz în acest sens este cel al primarului Romeo Stavarache, de la Bacău, care şi-a reocupat scaunul de primar pe data de 19 februarie 2015, după şapte luni de arest preventiv sau arest la domiciliu, după ce, pe 3 februarie, magistraţii Curţii Supreme au decis înlocuirea stării de arest la domiciliu cu cea de control judiciar.

În cazul primarului Gheorghe Nichita, măsurile suplimentare dispuse de Curtea de Apel Bucureşti se regăsesc în minuta şedinţei de ieri, 8 mai. Însă, din cauza unei "cutume" ciudate a instanţelor bucureştene, acest document nu a fost făcut public pe portalul online, cum aceeaşi sursă nu conţine nicio referire la dosarul de corupţie al edilului PSD de Iaşi.

Prevederile Codului de Procedură Penală în cazul arestului la domiciliu prevăd inclusiv o situaţie în care cel anchetat penal poate părăsi arestul în caz de urgenţă, "pentru motive întemeiate, fără permisiunea judecătorului de drepturi şi libertăţi". Iată ce prevede articolul 221, „Conţinutul măsurii arestului la domiciliu":

    (1) Măsura arestului la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta.
    (2) Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligaţii:
    a) să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori este chemat;
    b) să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alţi participanţi la comiterea infracţiunii, cu martorii ori experţii, precum şi cu alte persoane stabilite de organul judiciar.
    (3) Judecatorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată poate dispune ca, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
    (4) În cuprinsul încheierii prin care se dispune măsura sunt prevăzute în mod expres obligaţiile pe care inculpatul trebuie să le respecte şi i se atrage atenţia că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
    (5) Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul prevăzut la alin. (1) pentru prezentarea în faţa organelor judiciare, la chemarea acestora.
    (6) La cererea scrisă şi motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
    (7) În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate parasi imobilul, făra permisiunea judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecatorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată, pe durata de timp strict necesară, informând imediat despre aceasta instituţia, organul sau autoritatea desemnată cu supravegherea sa şi organul judiciar care a luat masură arestului la domiciliu ori în faţa căruia se afla cauza.
    (8) Copia încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată prin care s-a luat măsura arestului la domiciliu se comunică, de îndată, inculpatului şi instituţiei, organului sau autorităţii desemnate cu supravegherea sa, organului de poliţie în a cărei circumscripţie locuieşte acesta, serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor şi organelor de frontieră.
    (9) Instituţia, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifică periodic respectarea măsurii şi a obligaţiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanţa de judecată, în cursul judecăţii.
    (10) Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligaţiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliţie poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta.
    (11) În cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura arestului la domiciliu sau obligaţiile care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.