„Fenomenul Procopiu“, descoperirea epocală premiată cu o maşină Moskvitch în loc de Premiul Nobel pentru Fizică
0Ecoul internaţional al „Fenomenului Procopiu” a străbătut întreaga lume, fără ca studiile savantului de renume mondial să fie încununate cu Premiul Nobel în domeniul fizicii. Profesorii Ştefan şi Rodica Procopiu au locuit în Iaşi până la sfârşitul vieţii, cercetătorul dedicându-se uneori studiului până în zorii zilei, aşa cum povestea soţia sa.
Ştefan Procopiu s-a născut la Bârlad, pe 19 ianuarie 1890, într-o familie modestă. Şcoala primară şi liceul le-a urmat în aceeaşi localitate, dedicându-se încă de atunci studiului privind „problemele fundamentale ale cunoaşterii universului”, după cum precizează reprezentanţii Facultăţii de Fizică de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) din Iaşi.
Savantul Ştefan Procopiu a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Fizico-Chimice de la Universitatea din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1912, cu menţiunea „foarte bine”. Un an mai târziu, primele rezultate deosebite în domeniul cercetării îi sunt publicate în „Bulletin Scientifique de l’Academie Roumaine de Sciences”, cu titlul „Determinarea momentului magnetic molecular prin teoria cuantelor lui M. Planck”. În urma analizei teoriei cuantelor lui Planck şi a teoriei magnetismului lui Langevin, Ştefan Procopiu stabileşte pentru prima dată în lume valoarea momentului magnetic molecular, cu doi ani înaintea lui Bohr, cel căruia i s-a acordat Premiul Nobel în 1922.
Între 1913-1919, savantul este încadrat la Facultatea de Fizică din Bucureşti, remarcându-se în 1916 prin inventarea unui aparat care localiza gloanţele din corpul răniţilor şi stabilea adâncimea la care se aflau acestea. Studiile de doctorat le urmează la Paris, la Universitatea Sorbona, sub îndrumarea profesorilor Gabriel Lippman şi Aymé Cotton. În laboratorul de fizică al universităţii franceze, Ştefan Procopiu descoperă un fenomen optic nou, numit începând cu anul 1930, „Fenomenul Procopiu”. Din 1925 până în 1962, Ştefan Procopiu a fost profesor titular la „Catedra de gravitaţie, căldură şi electricitate” de la UAIC.
„Savantul a efectuat măsurători asupra magnetismului terestru, demonstrând în anul 1932 că valoarea acestuia era în scădere din 1843 şi stabilind perioada de variaţie a magnetismului terestru la aproximativ 500 de ani. El a determinat şi ciclurile variaţiilor secundare ale declinaţiei şi inclinaţiei pentru oraşul Iaşi din perioada 1798 - 1947 şi pentru Bucureşti din perioada 1772 - 1947. Calculele pe care le-a efectuat şi hărţile întocmite i-au permis să facă previziuni ştiinţifice privind unele fenomene geomagnetice. Prin cercetările sale a contribuit şi la întocmirea hărţilor geomagnetice ale României, descoperind anomaliile magnetice din Moldova, pe linia Iaşi - Botoşani”, precizează reprezentanţii Facultăţii de Fizică de la universitatea ieşeană.
Academicianul Ştefan Procopiu a fost căsătorit cu Rodica Procopiu, profesoară de filosofie pe care a cunoscut-o la Chişinău în 1942. Cei doi au locuit până la sfârşitul vieţii în „Casa cu flori” din dealul Copoului din Iaşi. Soţia sa, decedată în urmă cu trei ani, spunea că savantul era atât de dedicat cercetării, încât adesea studia până dimineaţa. Datorită studiilor sale, academicianul a fost premiat în vremea Regelui Carol al II-lea. Mai târziu, în perioada regimului comunist, Ştefan Procopiu a fost ignorat. Însă, după ce dictatorul Ceauşescu a aflat de ecoul internaţional al „Fenomenului Procopiu” i-a făcut cadou o maşină Moskvitch şi l-a decorat. Savantul era pasionat de teatru, natură şi îi plăceau animalele. Ştefan Procopiu a murit la 82 de ani, pe 22 august 1972.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
