Cum a prins Rusia curaj împotriva Europei. Istoric român: „O atitudine mai aspră ar fi fost mai potrivită”
0
Istoricul ieşean Florea Ioncioaia a vorbit despre zonele din Europa în care mai există în prezent discuţii separatiste care ard la foc mic, dar şi despre lucrurile care au dat curaj Rusiei, printre care dependenţa europeană faţă de energia rusească, dar şi tolenţa faţă de tot mai desele derapaje anti-democratice ale regimului Putin.
Întreaga omenire urmăreşte conflictul din Ucraina, iar rezultatul acestui război ar putea determina şi alte zone „fierbinţi” din Europa şi nu numai să renunţe sau nu la tendinţele separatiste.
Florea Ioncioaia, profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a vorbit pentru „Adevărul” despre tensiunile de acest fel care mai există în Europa. Istoricul ieşean spune că demografia, în special, prosperitatea şi globalizarea restrâng aria vechilor frustrări în ceea ce priveşte diverse teritorii.
„Catalunia şi tensiunile nesfârşite dintre flamanzi şi valoni în Belgia, apoi Irlanda de Nord, diferendele dintre bulgari şi macedoneni, poate şi între minoritatea turcă şi majoritatea bulgară şi desigur nerezolvata chestiune transnistreană pot reîncălzi conflicte abia temperate. Marile conflicte de acest fel vor izbucni probabil în Caucaz mai ales, pe ruinele încă fumegânde ale Imperiului Rus. Depinde evident de cum se termină războiul. Dar cred că în Europa nu mai există un potenţial „separatist” atât de semnificativ, poate cu excepţia Spaniei. În ce priveşte politica Uniunii Europene, îndeosebi orientarea spre o formă de federalism şi subsidiaritate poate să fie destul de eficace pentru a calma tentaţiile autonomiste. Cred însă că declinul demografic puternic al Europei limitează mult intensitatea fantasmelor separatiste”, spune prof. univ. Florea Ioncioaia.
Istoricul român spune că s-ar fi aşteptat la un război în Ucraina, dar doar după ce a văzut aşezarea dispozitivului militar de la graniţa cu Ucraina.
„Aş spune că da (n.r. - s-ar fi aşteptat), însă nu cred că m-ar crede cineva acum. Iniţial, pe măsură ce dispozitivul militar rus de la graniţa cu Ucraina se configura ca o forţă de invazie, am fost tentat să cred că Putin va ataca Ucraina, apoi, după ce Putin a recunoscut independenţa celor două republici separatiste din Donbas am fost convins că era dispus să se limiteze la atât. Obţinuse ceva, nu foarte grozav, dar simbolic, putea fi folosită propagandistic pentru piaţa internă.
Toate datele de care preşedintele rus ar fi putut dispune în acel moment arătau că o agresiune asupra Ucrainei, în orice tip de dispozitiv, fie şi limitată doar la sudul Ucrainei, avea şanse mici de a aduce beneficiile imaginate, respectiv, re-satelizarea Ucrainei. Eram convins că Vladimir Putin, ca fost ofiţer KGB, are un anume respect pentru informaţiile de intelligence şi ia decizii pe baza acestora. M-am înşelat”, a mai declarat Florea Ioncioaia.
Anexarea Crimeei în 2014 nu a fost un semn că Rusia va continua, dorind să ocupe şi alte teritorii, spune istoricul român.
„Ce s-a întâmplat atunci, în 2014, părea destul de improvizat, şi oricum în plan general rezultatele au fost în avantajul Rusiei: obţinuse Crimeea înainte de toate, apoi reuşise să blocheze practic Ucraina în aspiraţiile sale euro-atlantice. Prin urmare, Rusia nu avea nici o revanşă de luat. Dimpotrivă. Tot ce trebuia să facă era să descurajeze orice intenţie ucraineană de recuperare prin forţă a acestor teritorii, cu investiţii minime”, a transmis acesta.
Reducerea expunerii faţă de resursele energetice ruseşti, esenţială
Istoricul român este de părere că dependenţa ţărilor europene faţă de gazele ruseşti trebuia redusă de mult timp, pentru ca Rusia să nu poată avea putere asupra economiei altor state.
„Europa nu este o ţară, este o civilizaţie şi poate cel mult o entitate politică suprastatală. Ca structură politică, Uniunea Europeană, forma cea mai organizată a „Europei” este fondată pe principiului luării deciziilor prin consens. Pentru un spaţiu politic atât de divers, cultural şi ideologic, acest model implică un risc major de ineficienţă, chiar de blocaj. Prin urmare, în faţa Rusiei, condusă de un lider tiranic şi lipsit de orice scrupule, Uniunea, cu diversitatea sa de interese şi culturi politice, are un mare handicap, mai ales pe termen scurt. Era natural deci să se impună oarecum un tip de politică „prietenoasă” sau mai curând temătoare, prudentă faţă de Rusia.
Probabil că o atitudine mai aspră faţă de Rusia în 2012 ar fi fost mai potrivită. De asemenea, îmi pare că Uniunea n-a reuşit să construiască instituţii şi reguli europene care să o protejeze de diversele forme de influenţă agresivă rusă, fondată în special pe o propagandă remarcabil de eficace şi rezilientă de foarte multă vreme. Esenţial ar fi fost desigur să-şi reducă expunerea faţă de resursele energetice furnizate de Rusia, îndeosebi cele de gaz”, mai spune profesorul ieşean.
Teritoriile româneşti, în siguranţă
România nu este în pericol de a pierde teritorii în următoarele decenii, crede Florea Ioncioaia, iar tensiunile care apar uneori în centrul ţării nu vor degenera.
„Să nu uităm că, pe de o parte, comunitatea maghiară se află de mult timp bine reprezentată la vârful puterii din România, maghiarii pot călători, comunica, întreţine relaţii cât se poate de normale cu lumea maghiară de pretutindeni, iar, pe de alta, PSD, principalul partid din România în termeni de mărime şi influenţă, nu mai pare interesat, din diverse motive, de a agita morişca naţionalistă.
Principalul partid extremist din România, în care există un rezervor anti-maghiar puternic, AUR, a dat semne de simpatie nu doar pentru Putin, ci şi pentru Orban Viktor. În plus, se va consuma odată cu temperarea pandemiei”, conchide Florea Ioncioaia.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Războiul din Ucraina. Ce s-a întâmplat cu Forţele Aeriene ale Rusiei? Oficiali americani, experţi, nedumeriţi
Se încarcă comentariile...
