Zece mărturii despre desfrâurile cu prostituate din anii '40. Ce soartă au avut cele mai faimoase dame de companie

Zece mărturii despre desfrâurile cu prostituate din anii '40. Ce soartă au avut cele mai faimoase dame de companie

FOTO: ARHIVĂ.

Legende urbane şi mărturii păstrate în arhive oferă amănunte despre amploarea fenomenului prostituţiei din anii România anilor 1930 şi 1940 şi despre faima şi destinul tragic al multor tinere care îşi vindeau trupurile.

Până la sfârşitul anilor 1930, prostituţia femeilor a fost permisă de autorităţi şi mai apoi acceptată tacit ca mijloc de supravieţuire al femeilor care nu îşi puteau asigura altfel existenţa. Din anii interbelici datează unele dintre cele mai faimoase legende urbane despre prostituate, dar şi numeroase note din arhive care oferă relatări neobişnuite despre viaţa acestora.

1 Povestea Miţei Biciclista
O prostituată de lux din anii 1930 şi-a transformat porecla primită pe aleile Bucureştiului interbelic în rebume. Maria Mihăescu a devenit „Miţa Biciclista”, numită astfel de ziaristul George Ranetti, care observa că era singura femeie care se deplasa pe bicicletă prin capitală. „Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi svartul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly”, se arată în cartea „Vremuri vechi bucureştene” scrisă de Alexandru Predescu.

2 Legenda Zarazei
Şi numele Zaraza al unei frumoase dame de companie, a dat naştere unor legende urbane, popularizate prin romanţele muzicianului Cristian Vasile şi în povestirile unor scriitori. Zaraza ar fi fost o prostituată de lux care copleşea prin frumuseţea ei şi care, însă, a avut un destin tragic. În anii 1940 ar fi fost ucisă de un admirator gelos, trupul ei ar fi fost ars în crematoriu, iar lăutarul care s-ar fi îndrăgostit de ea i-ar fi înghiţit cenuşa.

3 Crucea de Piatră
Nu doar prostituate ca Zaraza şi Miţa Biciclista au intrat în istorie o dată cu legendele care le-au înfăţişat dar şi locurile „plăcerilor interzise” din anii interbelici. Fiecare oraş a avut bordelurile sale, majoritatea scoase în afara legii la mijlocul anilor 1930, dar unele dintre ele au rămas faimoase peste ani. Cel mai cunocut astfel de loc a fost Crucea de Piatră, de pe Calea Dudeşti din Capitală, locul unde se aflau peste 20 de case de toleranţă.

4 Codoşlâcul din Petroşani
Relatări despre viaţa prostituatelor din anii interbelici s-au păstrat în articolele din presa vremii. Curierul Văii Jiului, din august 1922, descria viaţa femeilor care îşi ofereau serviciile sexuale în „Codoşlâcul din Petroşani”. „Fete, femei, pe care le salutai cu respect pe stradă, îşi trudeau corpul în aceste localuri păcătoase, se aruncau pe sine pentru o mică sumă de bani. M-mei Kiss, o corhoană bătrână, îi apasă sufletul multe păcate, în special multele lacrămi vărsate la poliţie într-o după-amiază. Avea o cancelarie bine condusă şi magazin bogat. Era de ajuns să plăteşti taxa de la 50 la 100 lei, să spui pe când îţi trebuie o fată sau o damă, şi apoi îţi alegeai dintr-un tablou material corespunzător”, informa Curierul Văii Jiului.

5 Oraşul desfrâurilor
O informare a Comisariatului de Poliţie Lupeni, din 1941, arăta despre cât de extins era fenomenul prostituţiei clandestine la cea mai mare fabrică din Valea Jiului. „Fabrica de mătase Vâscoza S.A.R. adăposteşte 1.000 de muncitoare, fete tinere şi soţii ale muncitorilor. Acestea, ieşind de la lucru la orele 10 seara, multe dintre ele fiind din alte localităţi, sunt aşteptate de cete întregi de tineri, dând un aspect depravant acestor scene. Întârziind cu voia trenurile, aceste fete, fiind ademenite de tineretul dornic de aventură, nu mai pleacă acasă, ci rămân în localitate, găsindu-şi la prima colegă de lucru un adăpost, pentru ea şi cavalerul ei. Aceasta ar fi numai partea cea mai nevinovată şi cea mai obişnuită a laturii acestea, dar, dureros, însuşi nevestele muncitorilor, ale căror bărbaţi stau câte opt ore în lucru, fără primejdie ca vreunul să se întoarcă mai curând acasă, aceste femei se dedau la adevărate orgii, mai ales acelea care au în casă câte un chiriaş, care aproape întotdeauna nu este în muncă în acelaşi timp cu soţul”, arăta Poliţia Lupeni, în documentul din 1941.

6 Bolile prostituatelor: şancăr şi blenoragie
Documente din Arhivele Naţionale – Hunedoara arată că în Hunedoara interbelică zeci de tinere depravate s-au aflat în evidenţa Comisariatului de Poliţie. Cele mai multe au relatat că au început practicarea prostituţiei de la vârsta de 16 ani, din lipsa mijlocacelor de existenţă şi a mizeriei în care trăiau, unele, în schimb, afirmau că practicau prostituţia din plăcere sau din pasiune. Hanurile şi bodegile din Hunedoara ofereau găzduire tinerelor. Luate în evidenţa Poliţiei şi supuse unor consultaţii medicale, unele dintre ele au diagnosticate cu boli venerice: blenorangie şi şancăr. Unele dintre prostituatele hunedorene recunoşteau că aveau amanţi ori afirmau că trăiesc din prostituţie şi din bacşişurile primite de la clienţii mulţumiţi.

7 Mameluţa şi Ghiţă Pişu – stăpâni de prostituate
Celebră în anii 1930 şi 1940 a fost şi Mameluţa, o matroană din Orăştie, care şi-a transformat casa într-un bordel ilegal. „Inculpata Maria Surd (Mameluţa) nu s-a mulţumit numai să tolereze practicarea prostituţiei de către cele trei fete în camerele închiriate, ci contribuia efectiv la aceasta, aducând clienţi recrutaţi dintre indivizi de toate categoriile şi în timpul din urmă dintre soldaţii ruşi, primind în schimb de la fete o parte din câştigurile realizate, precum şi alimente şi natură”, informa Parchetul Deva, într-un rechizitoriu din 10 octombrie 1944. La fel de celebru devenise şi Ghiţă Pişu, (Gheorghe Lazăr), un proxenet din Deva arestat de mai multe ori la începutul anilor 1940. „În urma descinderii făcute de organele noastre, la locuinţa numitului Lazăr Gheorghe din Deva, Strada Împăratul Traian, au fost găsite, ridicate şi trimise la urmă şase femei prostituate, care erau pensionare la acestă casă, câştigându-şi existenţa numai din prostituţie”, se arăta într-o notă a şefului Poliţiei Deva, transmisă Prefecturii Hunedoara, în 20 februarie 1941.

8 Cum priveau autorităţile fenomenul prostituţiei
Prostituţia devenise la începutul anilor 1940 un fenomen considerat primejdios de către autorităţi, care au înteţit controalele în localurile care găzduiau tinere. „Din punct de vedere moral, prostituţia trebuie stăvilită, căci este o ruşine pentru societatea noastră, ca femeile să fugă de muncă onestă şi să recurdgă la câştigarea mai uşoară a existenţei prin exercitarea prostituţiei. Din punct de vedere higienic, părostituatele sunt instrumentele de transmitere a bolilor venerice, care distrug puterea de rezistenţă fizică şi chiar psihică a indivizilor. Din punct de vedere al ordinei şi siguranţei statului, din mediul prostituatelor se recrutează declasaţii societăţii, infractori comuni calificaţi, spioni, spioane etc.”, atrăgeau atenţia reprezentanţii Poliţiei Deva, într-o notă informativă din 1941.

9 Cazul „prostituatei - spion”
În vara anului 1942, o tânără care îşi oferea serviciile militarilor români, clienţi ai unui restaurant din Orăştie, începea să atragă atenţia Siguranţei Statului Român, fiind suspectată de spionaj. Sofia Ştefan (Lili) avea 23 de ani, în vremea în care devenise dama de companie preferată a ofiţerilor cantonaţi în zona militară Orăştie. Îi atrăgea pe militarii români prin frumuseţea ei (era blondă, cu ochi albaştri, sprâncene castanii, talie mijlocie şi corpolentă, potrivit descrierii din dosar).  Urmărirea tinerei a continuat până în primăvara anului 1944, când anchetatorii au ajuns  la concluzia că tânăra nu mai prezenta vreun pericol. „Numita este de profesiune chelneriţă la restaurantul Bulevard din Strada Regina Maria. De obicei pleacă dimineaţa la restaurant şi se înapoiază seara. Întreţine relaţii mai intime cu ofiţerii care frecventează localul. Este o femeie de moravuri uşoare şi s-a verificat că nu urmăreşte decât chestiuni materiale”, se arăta într-i notă de filaj din 1 aprilie 1944.

10 Prostituata ucisă de ostaşii ruşi
O anchetă păstrată în arhive oferă detalii despre soarta uneia dintre ultimele prostituate amintite în notele autorităţilor, din anii 1940. În noiembrie 1945, femeia a fost găsită în locuinţa ei, strangulată. „Din cercetările efectuate am putut constata că numita avea legături strânse cu mai mulţi ostaşi sovietici, în societatea cărora petrecea nopţi întregi în însăşi locuinţa sa. Astfel şi în seara crimei au fost văzuţi de către ceilalţi locatari doi ostaşi sovietici ce se aflau în locuinţa victimei. Din felul cum a fost găsit aşezat cadavrul, precum şi din urmele vizibile de pe gâtul victimei s-a putut constata că victima a murit prin strangulare. Cu ocazia autopsiei s-a stabilit că victima a murit imediat după masa de seară, deoarece în stomacul ei au fost găsite urme de alimente nedigerate”, se arăta în dosarul păstrat la Arhivele Judeţului Hunedoara. Mobilul crimei a fost jaful, iar autorii nu au putut fi identificaţi.


Vă recomandăm şi:

Afacerile cu sex din perioada interbelică: orgiile cu muncitoare, „codoşlâcul“ din Petroşani şi celebra Mameluţa, femeia care şi-a transformat casa în bordel

Prostituţia era un fenomen greu de controlat în perioada interbelică şi în anii 1940, când activitatea caselor de toleranţă era interzisă sub sancţiuni aspre. O serie de documente păstrate la Arhivele Naţionale - Hunedoara şi numeroase relatări din presa vremii arată îngrijorarea autorităţilor faţă de numărul mare al tinerelor care îmbrăţişau depravarea din bordeluri.

Oraşele sexului din trecutul României. Mărturiile şocante ale străinilor despre prostituate: „Înfiorat, aş fi părăsit îndată această Sodoma“

Mai multe oraşe din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească erau descrise în culori sumbre de către călătorii străini din secolele trecute, care le considerau locuri ale depravării, unde numărul prostituatelor era impresionant, iar femeile uşoare aduceau adevărate nenorociri.

Imaginile rare ale unei vizite regale în Hunedoara interbelică. Regele Carol al II-lea şi fiul Mihai, la Castelul Corvinilor şi la Ulpia Traiana Sarmizegetusa

Regele Carol al doilea şi fiul său Mihai, cel care avea să îi urmeze la tron, au vizitat Hunedoara în toamna anului 1934. Castelul Corvinilor şi Ulpia Traiana Sarmizegetuza au fost locurile de interes pentru familia regală, întâmpinată de un număr impresionant de localnici.

citeste totul despre: