VIDEO Lupeni, oraşul care apune odată cu mineritul. Ce soartă a avut locul celor mai tulburătoare tragedii din Valea Jiului
0
Oraşul Lupeni a fost marcat în ultimul secol de mai multe catastrofe petrecute în minele sale de cărbune, dar şi de revolte al căror ecou a făcut înconjurul lumii. Declinul industriei miniere l-a transformat într-un oraş „adormit”.
De un secol şi jumătate oraşul Lupeni şi-a legat existenţa de minele sale de cărbune.
Aşezarea cu peste 22.000 de locuitori din Valea Jiului, înconjurată de munţii Vâlcan, Retezat şi Parâng a păstrat o istorie zbuciumată, marcată de tragediile petrecute în subteran şi de mişcările de protest ale minerilor.
Declinul industrial din ultimele decenii a avut urmări profunde pentru localnici. Doar câteva sute de oameni mai lucrează la Mina Lupeni, aflată în proces de închidere, în timp ce din fosta uzină textilă „Vâscoza”, una dintre cele mai mari din ţară în anii de comunism, a rămas doar turnul de aproape 220 de metri, de pe malul Jiului de Vest, înconjurat de ruine.
În cartierele Lupeniului, clădirile de cărămidă din fostele colonii minereşti, unele vechi de aproape un secol, s-au amestecat în peisaj cu numeroasele blocuri din prefabricate de tip Khrushchyovka (numite după Nikita Hruşciov), ridicate în ritm alert în anii ’60 şi cu blocurile turn de garsoniere şi apartamente cu două camere , în care au fost înghesuite familiile minerilor aduşi în zonă în deceniile care au urmat.
Din anii ’90, construcţiile noi ridicate în Lupeni au putut fi numărate pe degete, în timp ce o mulţime dintre clădirile mai vechi au rămas părăsite. Multe apartamente situate la etajele superioare ale blocurilor turn de confort redus au rămas pustii, iar în lipsa îngrijirii şi izolaţiilor corespunzătoare s-au ruinat. Din faţadele lor degradate au răsărit arbuşti. Conductele fostei magistrale de termoficare înconjoară blocurile, fără însă a le mai fi utile locatarilor lor. Calea ferată, veche de aproape un secol şi jumătate, traversează municipiul, fără însă a mai fi animată de trenurile de călători.
Speranţele din Straja
În ciuda declinului său economic, oraşul Lupeni nu a rămas fără perspective. Se află la poalele Staţiunii montane Straja din Masivul Vâlcan, una dintre cele mai importante atracţii turistice din ţară pe timp de iarnă. Zona turistică este căutată de iubitorii de schi, dar este şi un loc istoric şi o destinaţie pentru pelerini. În masivul Straja, unul din locurile de hotar ale Transilvaniei din 1916, în Primul Război Mondial s-au dat lupte grele pentru apărarea ţării şi au murit peste 1.500 de ostaşi români. În memoria lor au fost ridicate, pe munte, schitul Sfinţilor Constantin şi Elena şi Crucea Eroilor.
Cele mai mari tragedii miniere din Lupeni
Accidentul care a făcut cele mai multe victime în Lupeni s-a petrecut în 27 aprilie 1922, la ora 12.30, în Mina Aurelia. O explozie provocată în mina de cărbune a dus la moartea a 82 de mineri şi rănirea altor 14 oameni, dintre cei circa 100 de oameni care intraseră în acea dimineaţă în şut. Al doilea mare dezastru din istoria Minei Lupeni s-a petrecut în 19 octombrie 1917, la Mina Elena şi s-a soldat cu 57 de morţi. Una dintre cele mai cumplite s-a petrecut în mai 1944 şi s-a soldat cu 33 de morţi. Cronologia tragediilor petrecute în Mina Lupeni în secolul XX cuprinde: 1912, Mina Sud Lupeni - 4 morţi; 1917, 19 octombrie, Mina Elena (Lupeni) - 57 de morţi; 1920, 13 Ianuarie. Puţul Clara (Lupeni) - 3 morţi; 1922, Mina Ştefan (Lupeni) - 1 mort; 1922, 27 Aprilie, Catastrofa din Mina Aurelia, Lupeni, 82 de morţi; 1929, Mina Victoria Lupeni - 1 mort; 1940, Mina Elena - 53 de morţi; 1944, 3 Mai. Mina Lupeni - 33 morţi; 1953, Mina Lupeni - 3 morţi; 1955, Mina Lupeni - 9 morţi; 1956, Mina Lupeni - 12 morţi; 1956, Mina Lupeni - 9 morţi; 1992, ianuarie, Mina Lupeni, doi morţi; 1993, februarie, trei morţi, surpare.
Revoltele care au făcut înconjurul lumii
În august 5 - 6 august 1929, o grevă a minerilor din Lupeni a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatarii care au ocupat şi închis uzina electrică a exploatării de cărbune. În primele zile din august 1977, o nouă revoltă izbucnită în Lupeni avea să rămână în istorie drept cea mai mare mişcare de protest din anii regimului comunist. Pentru a calma spiritele, însuşi Nicolae Ceauşescu s-a deplasat în Lupeni, unde se adunaseră peste 30.000 de oameni, mineri nemulţumiţi de condiţiile de muncă şi de sărăcia în care erau nevoiţi să trăiască. Preşedintele le-a făcut minerilor un număr de promisiuni: revizuirea sistemului de pensii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, creşterea calităţii alimentaţiei şi a bunurilor de consum, în special a hainelor, şi case noi. Greva minerilor din 1977, a transformat Valea Jiului într-o zonă militarizată. În lunile care au urmat grevei de la Lupeni, zecile de mii de localnici din oraşele miniere au fost supuşi unor verificări riguroase, iar Securitatea şi Miliţia au ţinut sub strictă supraveghere comunitatea.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
