Soarta stranie a bisericii-unicat. Maicile care fugăresc turiştii veniţi de la sute de kilometri distanţă. „Ar fi vrut să plecăm cât mai repede“
0Biserica de marmură din satul Alun are o poveste impresionantă şi o soartă tristă. Cele două măicuţe care au în grijă monumentul unicat îl ţin mai timpul închis turiştilor, nedorind ca liniştea locului aproape pustiu să fie deranjată.
O poveste stranie oferă biserica de marmură din Alun, un sat aproape părăsit în ultimele decenii, în care au rămas peste 50 de case pustii, câţiva localnici şi două călugăriţe. Aşezământul aflat în ultimii ani în grija măicuţelor Isidora şi Filoteia a devenit un loc aproape interzis turiştilor şi chiar şi sătenilor din ţinut.
„Maicile sunt foarte reticiente la străini, despre care susţin că le strică liniştea. Nici cu noi nu prea se înţeleg, dar le-am lăsat în pace. Mănăstirea stă mai mult închisă, şi ele sunt deseori plecate, iar locul nu a mai fost de multă vreme unul primitor”, spune Ioana, o localnică din Ţinutul Pădurenilor.
„Am reuşit să vizitez biserica în luna aprilie şi mi-au oferit atunci, spre vânzare câteva suveniruri, de felul celor care se găsesc peste tot la tarabele comercianţilor de obiecte religioase, din jurul marilor mănăstiri. Nu s-au arătat încântate de întâlnirea cu noi, ci, dimpotrivă, ar fi vrut să plecăm cât mai repede”, spune Maria, o turistă din Cluj-Napoca, venită în Ţinutul Pădurenilor. Deseori, cei care vor să viziteze mănăstirea Alun sunt nevoiţi să se mulţumească doar cu priveliştea ei din spatele gardului din lemn ce îi înconjoară curtea.
S-au plâns de starea ei
Măicuţele care o au în grijă provin din judeţul Hunedoara şi au absolvit Facultatea de Teologie Artă Sacră a Universităţii din Bucureşti. S-au călugărit împreună la Mănăstirea Polovragi, iar după 20 de ani au decis să ia în primire biserica de marmură din satul aproape abandonat. Isidora şi Filoteia relatau, anul trecut, că pentru întreţinerea ei se ocupau cu comercializarea suvenirurilor şi icoanelor în apropierea Mănăstirii Prislop. Puteau fi întâlnite deseori în talciocul mănăstirii negociind cu clienţii asupra obiectelor vândute, însă Episcopia Devei şi Hunedoarei le-a interzis această activitate.
„Suntem convinse că în alte case nu plouă şi au covoare persane, nu preşuri lepădate de către cei ce s-au înnoit, cum sunt în biserica de marmură unicat în lume, cu podele şi tâmplărie mâncate de xilofagi, cu trepte sparte şi alte rele ce s-au adunat cu timpul asupra ei”, relatau acestea într-o scrisoare. Se plângeau atunci că se confruntau cu cheltuieli inimaginabile pentru schit, faţă de bugetul lor, şi că locuiesc într-o căsuţă de lemn fără pod, prin care bate vântul, de doi pe doi metri, dormind de cinci ani pe un pat călugăresc de scânduri de un metru lăţime de-a picioarele. Soarta mănăstirii nu s-a schimbat în ultimii ani, chiar dacă acoperişul i-a fost schimbat.
Biserica preotului martir
Biserica a fost ridicată din blocuri de marmură, în anii ’30, de preotul Petru Roşu. Povestea de viaţă a ctitorului ei este impresionantă. În 1942, la trei ani de la ridicarea bisericii, Petru Roşu a mers pe Frontul de Est, în Al Doilea Război Mondial, până la Sevastopol, ca preot misionar. S-a întors rănit în ţară, însă doi ani mai târziu, a ajuns din nou pe front, în Vest, iar pentru faptele sale a fost decorat cu ordinul „Coroana României“ şi cu medalia „Pobeda“. Preotul s-a întors în satul Alun, unde a slujit la biserica de marmură până în 1958, când a fost arestat. Acuzat de activitate politică legionară şi instigatoare împotriva regimului, a fost condamnat de Tribunalul Militar Braşov la nouă ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale“. A fost purtat prin închisorile şi lagărele de la Deva, Jilava, Gherla, Salcia, Periprava şi Aiud, până în 1964, anul în care a murit în temniţa de la Aiud.
În satul Alun mai există o biserică de lemn,, ridicată de aproape trei secole, care a rămas închisă în ultimii ani. Este acoperită cu celofan, pentru a fi protejată, dar pare că îşi aşteaptă sfârşitul o dată cu primul viscol.
Vă recomandămsă citiţi şi:
Aproape 100 de biserici vechi de lemn, multe dintre ele aflate pe lista monumentelor de patrimoniu, s-au şubrezit cu trecerea timpului, iar degradarea accentuată le-a adus pe câteva în pragul ruinării. Bisericile se află în mijlocul unor comunităţi restrânse şi izolate, care nu au posibilitatea de a salva aceste bijuterii arhitectonice ale satelor.
Mănăstirea Prislop atrage zilnic mii de pelerini care vin din toate zonele ţării pentru a se ruga în faţa mormântului părintelui Arsenie Boca. La orele serii, după plecarea ultimilor vizitatori, călugăriţele de la Prislop îşi continuă munca, având grijă ca a doua zi aşezământul să îi primească pe credincioşi la fel de îngrijit.
Mihail Rudeanu susţine că oficialităţile din China au fost de acord cu propunerea sa de a construi replica mănăstirii Prislop, în Beijing, însă pentru că statul român nu a finanţat iniţiativa lui, fostul şef al Consiliului Judeţean Hunedoara, din vremea guvernării Năstase, s-a mulţumit să ducă în Parcul Lumii din Beijing o troiţă de trei metri.
Peste 10.000 de oameni au vizitat Castelul Corvinilor din Hunedoara de la începutul anului 2016. Administratorii monumentului istoric estimează că în acest an la castel vor ajunge peste 330.000 de turişti, mai mulţi în anul precedent. Hunedoara oferă turiştilor mai multe atracţii turistice de top. Cinci monumente istorice au făcut din judeţul Hunedoara una dintre principalele zone cu atracţii turistice din România.
Se încarcă comentariile...
