Povestea temuţilor haiduci care au evadat din temniţa lui Dracula, locul de groază din Castelul Corvinilor
0
Documente inedite de la începutul secolului al XIX-lea dezvăluie povestea marii evadări din închisoarea Castelului Corvinilor.
Fosta închisoare a castelului din Hunedoara, veche din secolele XVI – XVII, păstrează o mulţime de secrete. Legenda spune că aici ar fi fost întemniţat Vlad Ţepeş, însă informaţiile nu sunt susţinute documentar, iar unii istorici susţin că locul ar fi fost clădit cu cel puţin un secol de la vremea faimosului „Dracula”. Totuşi, legenda s-a păstrat şi îşi are origini într-o povestire medievală:
O anecdotă despre prizonieratul lui Ţepeş, nedocumentată istoric, vorbeşte despre captivitatea sa. „Nici în temniţă Dracula nu şi-a lăsat obiceiul său cel rău, drept care vâna şoareci şi punea să i se cumpere păsări la târg, pe aceste animale satisfăcându-şi pofta de a chinui”, scriau autorii versiunii slave a „Povestirii despre Dracula voievod", citaţi în volumul „Vlad Ţepeş (Dracula), între legendă şi adevăr istoric” (Editura Enciclopedică).
Iobagii, înghesuiţi în temniţă
Tot aici, în toamna târzie a anului 1784, în timpul Răscoalei condusă de Horea, peste 100 de iobagi din satele Hunedoarei, acuzaţi de răvrătire, au fost aduşi la castel. Închisoarea cetăţii hunedorene a fost ticsită cu bărbaţi, femei şi copii, pe care grănicerii şi soldaţii nobilimii i-au prins în zilele revoltelor. În cele din urmă prizonierii au fost eliberaţi. De-alungul timpului, temniţa castelului a stârnit fantezia călătorilor.
Este un loc întunecos care încă poartă pecetea călăului, semnul unei roţi cu zimţi care se găsea pe paloşul acestuia. Vechea închisoare păstrează uşa originală din secolele trecute, care nu a ars în timpul incendiului care a mistuit castelul în 1854.
Intrarea în temniţă. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
La începutul secolului al XIX-lea, potrivit documentelor cercetate de istorici, închisoarea din Castelul Corvinilor a fost locul de osândă al celor mai periculoşi haiduci din ţinutul Hunedoarei. Documente rare din acea vreme dezvăluie povestea marii evadări a deţinuţilor a cărei căpetenie era lotrul Ioan Vinca, întemniţat pentru uciderea violentă a judelui din satul Cerişor.
„La 4 februarie 1801 autorităţile hunedorene sunt alarmate de faptul că, în cursul acestei nopţi, un număr de 8 deţinuţi, „periculoşi" au reuşit să evadeze din închisoarea aflătoare în Castel. În fruntea acestora se afla „faimosul lotru" Vinca Ioan, întemniţat pentru uciderea violentă a judelui (primarului) statului Cerişor, şi condamnat de forul local la moarte prin tragerea pe roată. 7 Impreună cu el au mai evadat: Vlad Nistor, Vlad Atanasie, Lăscuţ Iosif, Lăscuţ Solomon, Sălăjan Ion, Sălăjan Janos, şi Diniş Ioan”, arătau documentele vremii, potrivit lucrării „Haiducia pc clomeniul Hunedoarei la începutul secolului al XIX-lea”, publicată de Alexandru Neamţu (Anuarul Sargeţia, 1977).
Uşa temniţei este recondiţionată în aceste zile. Foto: Muzeul Castelului Corvinilor
Autorităţile arătau că deţinuţii au pregătit evadarea în detaliu. S-au ajutat unii pe ceilalţi la ruperea cătuşelor, au dezarmat apoi paznicii închisorii şi le-au luat carabinele, săbiile şi chipiiele. După aproape trei luni de la evadare, la 29 aprilie 1801, autorităţile civile şi militare comunicau adiminstraţiei domeniului că se află pe urmele „faimosului lotru" Vinca Ioan, care în ziua precedentă a fost văzut în pădurile din Gros (lângă Hunedoara), împreună cu alţi 18 tovarăşi de luptă.
A început o acţiune sistematică de urmărire prin păduri, cu militari şi călăreţi, care s-a soldat cu împuşcarea de către lotri a unui soldat, precum şi cu capturarea unei puşti şi a două pistoale, după care aceştia dispar în desişul pădurii, făcându-se nevăzuţi. Potrivit documentelor vremii, Paul Torok, procuratorul domeniului fiscal prezenta astfel incidentul:
„După aceasta noi am hotărât să continuăm urmărirea, dar lotrii s-au refugiat în pădurile atât de dese, care nu numai că erau de nepătruns pentru noi cei neîndemânateci, ci, mai mult, acestea serveau ca întărituri pentru lotri, de unde ei, din locuri nevăzute şi ascunse, pe noi, care nu-i vedeam, ne puteau, în chip neprevăzut, culca la pământ prin gloanţele puştilor; din acest motiv şi pentru ca nu cumva, atacând din altă parte caii rămăşi, să ne producă şi în această parte pagube, după ora şase seara ne-am întors cu toţii de acolo”, arătau documentele prezentate de cercetătorul Alexandru Neamţu.
Castelul Corvinilor. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Recompensă pentru prinderea haiducilor
Pentru a evita agravarea situaţiei, slujbaşul oficial Paul Torok solicita autorităţilor domeniului şi comitatului Hunedoarei „să nu contenească acţiunea de urmărire severă a lotrilor, să propună acordarea de premii pentru cei care-i vor prinde, pedepse aspre pentru cei care-i vor ascunde şi tăinui, precum şi amnestierea acelora care se vor preda de bună voie". Haiducii au devenit însă şi mai periculoşi.
„La 28 mai 1801 guberniul Transilvaniei este informat din partea Tezaurariatului montanistic, la cererea administraţiei camerale din Hunedoara, că în localităţile învecinate ceata numeroasă de lotri, în frunte eu vestitul Vinca Ioan, care în luna februarie a anului curent a evadat din închisoarea din Hunedoara împreună cu alţi şapte deţinuţi, ameninţă atelierele de fier ale fiscului cu distrugerea, iar pe slujbaşii de acolo cu moartea.
În faţa acestei situaţii autoritatea minieră conchide că este necesar să se facă cunoscut tuturora că oricine dintre iobagii fiscali sau dintre lucrătorii de la atelierele de fier il va prinde pe faimosul Vinca Ioan sau pe complicii acestuia, vii sau morţi, se va face vrednic de un premiu binemeritat", arată autorul lucrării.
Între timp, autorităţile domeniului Hunedoarei au încercat să se disculpe cu privire la împrejurările în care deţinuţii au evadat din castel, arătând că adevărata cauză a evadării era starea necorespunzătoare a închisorii, care nu prezenta suficiente garanţii în construcţia zidurilor, precum şi în folosirea neatentă a podului mobil prin care se face intrarea în castel.
La 19 iunie 1801, prefectul cameral Ladislau Pop raporta administraţiei domeniului capturarea faimosului haiduc: „După multe şi mari griji şi strădanii ale acestui Provisorat regal, îndurate timp de aproape cinci luni, privitoare la prinderea celebrului lotru Vinca Ioan şi a complicilor acestuia, în noaptea trecută am primit ştirea că acel Vinca Ioan a fost descoperit, împreună cu zece complici ai săi, în pădurea numită Vadu Dobii; după ce aceştia s-au apărat de urmăritori prin dese lovituri de puşcă, Vinca a fost ochit de urmărtiori şi a fost culcat la pământ în timp ce restul complicilor săi au luat-o la fugă", se arăta în lurarea publicată în anuarul Sargeţia, al Muzeului din Deva.
Haiducul a fost legat de un car şi dus sub escortă în faţa forului de judecată, iar ostaşii care au contribuit la prinderea lui au fost răsplătiţi cu 300 de florini. Acţiunile haiducilor din vastele păduri ale Hunedoarei nu au putut fi oprite. „În păduri, lângă râurile Cerna şi Govâşdia, circulă un mare număr de lotri, care ameninţă cu invazie atelierele de fier fiscale şi există pericolul ca slujbaşii de aici, de frică, să-şi părăsească serviciile”, arăta un raport din 16 octombrie al administraţiei camerale a Hunedoarei.
Dincolo de documente, legendele haiducilor care se ascundeau în vastele păduri din Ţinutul Pădurenilor s-a păstrat până în prezent.
Se încarcă comentariile...
