FOTO Vadu Dobrii, tărâmul uitat al pădurenilor. Viaţa în satul care a avut mină de fier şi rachete antiaeriene
0
Vadu Dobrii, în trecut unul dintre cele mai prospere sate din Ţinutul Pădurenilor, a devenit un loc aproape inaccesibil din cauza drumurilor impracticabile care îl leagă de localităţile învecinate. Izolarea satului a făcut ca numărul localnicilor să scadă treptat. Mai puţin de zece familii mai trăiesc aici.
Vadu Dobrii, cătunul din Munţii Poiana Ruscăi aflat la 60 de kilometri de municipiul Hunedoara, s-a transformat în ultimii ani într-un „sat-fantomă”. Locul a devenit o umbră a zonei populate în trecut de zeci de familii prospere. Până la începutul anilor 2000, în Vadu Dobrii a funcţionat o bază militară antiaeriană, cu rachete şi buncăre, ascunsă în pădurea deasă de brazi.
La celălalt capăt al satului se afla mina de fier unde au lucrat până în urmă cu două decenii hunedoreni din întreg ţinutul, iar în apropiere a funcţionat o tabără şcolară, ruinată în prezent.
Şase drumuri de munte legau Vadu Dobrii de alte localităţi din Ţinutul Pădurenilor: Lunca Cernii de Sus, Lunca Cernii de Jos, Bunila, Runcu Mare (comuna Lelese), Bătrâna şi Cerbăl. Dintre acestea, doar unul mai este accesibil pentru cei care vor să ajungă în sat cu autoturismul.
Drumul forestier pe care oamenii urcă în Vadu Dobrii porneşte din satul Lunca Cernii de Jos, străbate mai multe văi şi păduri, ocoleşte Meria, un fost cătun al vechilor haiduci, trece apoi pe lângă stânele pădurenilor şi se coboară în final spre primele case din sat, aflate la 15 kilometri de şoseaua din care s-a desprins drumul de munte.
Sat aproape părăsit
În Vadu Dobrii locuiesc mai puţin de 20 de localnici, cu tot cu cei care stau ocazional aici, iar cei mai mulţi sunt bătrâni.
Peste 20 de case au rămas părăsite de ani buni, la fel ca fosta şcoală şi fostul cămin al satului. În prag de iarnă, după primele ninsori, drumul forestier pe care oamenii mai urcă în sat devine şi el inaccesibil.
„Ne este foarte greu să trăim aici, în pustietatea aceasta, în care aproape nimeni nu mai ajunge. În afara drumului care porneşte din Lunca Cernii, celelalte sunt aproape impracticabile, chiar şi cu maşinile de teren. Le-au stricat cei care transportă lemne din pădurile care se taie în zonă”, spune Ioan Enache, un localnic din Vadu Dobrii, fost geolog.
Higrometrul din Vadu Dobrii, Ţinutul Pădurenilor
De ani buni, situaţia căilor de acces în sat nu s-a schimbat. Drumurile distruse îi fac pe oameni să ocolească zeci de kilometri pentru a ajunge cu maşina din Ghelari sau Hunedoara în Vadu Dobrii.
Şoseaua ocoleşte satul de pe munte
În urmă cu un an, o şosea de 30 de kilometri construită pe fonduri europene a fost dată în folosinţă pentru a scoate din izolare mai multe localităţi de pe Valea Cernii.
Şoseaua trece prin Lunca Cernii de Jos şi se opreşte la limita judeţului Hunedoara cu Caraş-Severin. Trece la 15 kilometri de Vadu Dobrii, străbătând văile din jurul satului de pe munte, însă proiectul de infrastructură nu i-a ajutat prea mult pe localnici.
„Dacă ne îmbolnăvim sau păţim ceva, nu avem speranţe să fim ajutaţi la timp”, spun oamenii. Totuşi, bătrânii din Vad s-au obişnuit cu viaţa grea. Trăiesc într-o simplitate greu de conceput la oraş şi se bucură de oaspeţii care ajung rar aici. Iar călătorii care totuşi se încumetă să urce pe drumul muntelui sunt răsplătiţi atât cu ospitalitatea localnicilor, cât şi cu peisajele celeor mai frumoase locuri ale Hunedoarei.
Vă recomandăm şi:
FOTO Ţinutul Pădurenilor, locul de vis al Hunedoarei părăsit de oameni
Comunităţile celui mai pitoresc ţinut al Hunedoarei trec printr-o adevărată dramă. Satele din Pădurenime s-au depopulat, unele aproape complet, spre disperarea oamenilor, care nu întrevăd şanse ca zona să redevină prosperă.
În Faţa Roşie mai locuiesc cinci familii, iar în satele vecine cătunului de munte majoritatea caselor au fost părăsite de ani buni. Câţiva dintre localnici mai păstrează totuşi tradiţii vechi, specifice Ţinutului Pădurenilor. De Paşte, oamenii au îmbrăcat straie populare şi au mers mai mulţi kilometri pe munte pentru a ajunge la biserica din Bătrâna.
O poveste din Ţinutul Pădurenilor. Satul în care lăzile de zestre ascund comori
Departe de agitaţia oraşelor, sătenii din Arănieş, unul dintre cele mai mici sate ale Hunedoarei, au păstrat tradiţii vechi de secole. Deşi nu se mai adună în număr mare la sărbători şi nu mai poartă, decât cu ocazii rare, costumele pădureneşti, lăzile lor de zestre au rămas ticsite de obiecte de artă populară, comorile lor cele mai de preţ.
Satul crucilor de piatră care spun poveştile eroilor din războaiele trecute
Sătenii din Cerişor au păstrat un obicei vechi de secole. Aproape fiecare gospodărie a satului de munte din Ţinutul Pădurenilor dezvăluie, prin crucea de piatră din faţa ei, povestea unui erou care a luptat pe fronturile războaielor din trecut, pentru a-şi apăra patria.
Supravieţuitoarele blocului fantomă construit în munţi
Două femei locuiesc într-o fostă zonă industrială de lângă Hunedoara, în apropierea carierei de dolomită din cătunul Crăciuneasa. Bătrânele au rămas unicele locatare ale unui bloc ridicat de comunişti în mijlocul sălbăticiei.
FOTO VIDEO Povestea satului înmărmurit. Alun, ţinutul de poveste cu 80 de case pustii
În cel mai pustiu sat al judeţului Hunedoara locuiesc mai puţin de cinci oameni. Două călugăriţe au grijă de biserica de marmură, un ajutor de cioban s-a stabilit de curând într-una din casele din Alun şi câţiva bătrâni îşi împart timpul şi grijile între gospodăriile din sat şi casele din Deva şi Hunedoara. Aproape 80 de gospodării au rămas însă goale.
Furnalul din Govăjdia a intrat în ultimii ani în categoria monumentelor istorice cu care autorităţile se mândresc, însă nu fac mai nimic pentru a le schimba soarta pecetluită de trecerea timpului. Lăsat în paragină de ani buni, monumentul istoric se prăbuşeşte cu zile, spun cei care încă îl consideră un simbol al oraşului, din vremurile în care Hunedoara era cunoscută în lume ca „Târgul de fier”.
La începutul anilor 1960, comuniştii au hotărât transformarea unei văi de la poalele Ţinutului Pădurenilor, străbătută de râul Cerna, într-un lac de acumulare din care urma să fie aprovizionată Hunedoara şi combinatul siderurgic al municipiului. Patru sate hunedorene au fost strămutate din vale, iar oamenii au fost nevoiţi să îşi demoleze casele, şcoala, muzeul şi bisericile şi să îşi înfiinţeze gospodării noi în altă parte.
Se încarcă comentariile...
