FOTO Cimitirul vechi al evreilor din Hunedoara: ce a rămas din locurile de veci de pe Dealul Sânpetru
0
Vechiul cimitir al evreilor din Hunedoara, cu morminte care datează începând din secolul XIX, se numără printre locurile cele mai misterioase din municipiu. A rămas părăsit de mai multe decenii, timp în care locurile de veci au fost devastate şi profanate de hoţi, iar în prezent nimeni nu se mai preocupă de soarta lui.
Cimitirul vechi al evreilor din Hunedoara a fost înfiinţat în urmă cu mai mult de un secol pe Dealul Sânpetru, în vecinătatea Castelului Corvinilor. Aici se află locurile de veci ale unor reprezentanţi de seamă ai comunităţii evreieşti din Hunedoara de la începutul secolului XX. Din anii 1940, marea parte a evreilor au părăsit judeţul Hunedoara, iar cimitirul vechi al lor a fost, treptat, lăsat în părăsire. Cel mai recent mormânt datează din anul 1965.
În Hunedoara, municipiu în care mai locuiesc şase evrei, există un alt cimitir al acestei comunităţi, pe Strada 1 Mai. În timp ce acesta din urmă este îngrijit, locurile de veci de pe Dealul Sânpetru au fost devastate în mare parte. Mormintele au fost profanate, plăcile funerare au fost sparte, iar lanţurile de fier şi gardurile din jurul lor au fost furate. Peste rămăşiţele lor, bălăriile au crescut în voie. Cimitirul a rămas doar un loc vizitat de localnici, doar pentru că zona lui oferă pasionaţilor de fotografie panorama întregului oraş, cu Castelul Corvinilor în prim-plan.
Istoria unei comunităţi
Primele mărturii despre existenţa evreilor în ţinutul Hunedoarei datează din perioada Antichităţii, din perioada existenţei Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa. De asemenea, o legendă spune că evreii i-ar fi ajutat pe daci în răboaiele de apărare a teritoriilor invadate de armatele romane. În secolul XIX, Deva avea o comunitate închegată de evrei, ce număra aproape 1.000 de persoane. În perioada interbelică, potrivit recensământului populaţiei, în judeţul Hunedoara locuiau aproape 5.000 de evrei. La începutul anilor 1940, în timpul dictaturii mareşalui Ion Antonescu, marea parte a populaţiei evreiască din judeţ a fost concentrată în trei „centre de evacuare”, înfiinţate în Deva, Ilia şi Haţeg. Evreii apţi de muncă au fost trimişi să lucreze în detaşamentele de muncă din zona Devei şi a Hunedoarei, pe şantiere viitoarei liniii de cale ferată Deva – Brad şi ale unor şoselele.
Astfel era descrisă atmosfera din lagărele de muncă din judeţ:
„Am venit mâhniţi, cu suflet întristaţi / Tinerii din Hunedoara şi Banat / Şi cu munca noastră plină de sudoare şi oftat / Face-vom azi sau mâni linia Brad / Zori de zi ne sculăm şi plecăm / Să muncim din greu cu targa şi cu lopata / Încărcaţi, descărcaţi, nu mai staţi / Randamentul e cerut la vagoneta / Şi când soarele se îndreaptă spre culcuşul lui obosit / Drumul nostru este lung şi avem un gând de mult dorit / De a pleca toţi acas' fericiţi / Şi în crezul de evreu mai întăriţi / Drumul nostru este lung şi fără de sfârşit / Nimeni nu ne spune 'bine aţi venit' / Şi în coloanele cuprinse de soldaţi înarmaţi / Ne-am făcut rând cu toţii veşnic fraţi”, este o poezie a evreului Husz Emanuil, păstrată în documentele de la Arhivele judeţului Hunedoara, publicată de cercetătorul Dan Grecu.
În primul deceniu după încheierea războiului şi instaurarea regimului comunist în România, cea mai mare parte a populaţiei evreieşti din judeţul Hunedoara a luat calea exilului spre Israel, a cărui independenţă a fost proclamată în 1948. Astfel, recensământul din 1956 atesta în judeţ o populaţie de circa 1.700 de oameni, iar cel din 1966 înregistra 510 evrei. Potrivit ultimului recensământ, din 2011, în judeţul Hunedoara mai locuiau 46 de evrei: 23 în Deva, câte 6 în Petroşani şi Hunedoara, câte 4 în Haţeg şi Lupeni şi 3 în Petrila.
Vă recomandăm şi:
Un număr impresionant de crime, jafuri şi violuri, comise asupra populaţiei civile, au lăsat în urmă trupele sovietice care au tranzitat sau au staţionat în vestul ţării, după 23 august 1944. Arhivele judeţului Hunedoara păstrează sute de documente de anchetă şi plângeri privind infracţiunile grave comise de ostaşii Armatei Roşii în cei trei ani în care au ajuns în judeţ. Multe dintre ele au rămas nepedepsite de autorităţi.
Agatârşii au locuit pe actualul teritoriu al Transilvaniei în urmă cu 2.500 de ani, potrivit istoricilor, iar autorii antici au descris obiceiurile neobişnuite ai celor consideraţi strămoşi ai dacilor. Agatârşii, tatuaţi, vopsiţi şi împodobiţi cu aur, îşi luau mai multe neveste pe care le împărţeau între ei, îşi cântau legile şi îi venerau pe Apollo şi Dionis.
Cel mai sângeros atac terorist din România, petrecut la 23 august 1981, a avut de o parte a baricadei trei atacatori amatori, care au preluat controlul, sub ameninţarea armelor, asupra unui autobuz plin de călători, iar de cealaltă parte forţe de ordine total incompetente, care au rezolvat cazul cu preţul unui măcel. Unul dintre călătorii supravieţuitori şi doi dintre ofiţerii de Securitate implicaţi ne-au povestit cum s-a derulat drama.
Se încarcă comentariile...
