Desfrâurile voievozilor români care au „furat” plăceri bolnave de la turci: „fetele le ruşinau, pe boieri îi omorau, iar pe giupânesele lor le sileau”
0
Mai mulţi domnitori din trecutul românilor au rămas în istorie prin fapte descrise în culori sumbre de istoricii vremurilor lor. Au fost acuzaţi de nelegiuiri, desfrâuri şi violuri, iar modul de viaţă extravagant a fost taxat de cronicarii din secolele trecute, care însă, în mai multe mărturii, au pus decăderea acestora pe seama adoptării obiceiurilor rele ale sfetnicilor turci.
Cronicarii din secolele trecute s-au arătat de multe ori necruţători în scrierile lor faţă de apucăturile unor domnitori şi a boierimii din trecutul românilor. Unii istorici din trecutul românilor au indicat Înalta Poartă Otomană ca sursă a obiceiurilor rele adoptate de mai marii Moldovei, Munteniei şi ai Transilvaniei.
Unul dintre cele mai cunoscute exemple este povestea domnitorului Radu cel Frumos, din Muntenia secolului al XV-lea. Gheorghe Şincai şi istoricul bizantin Laonic Chalcocondil afirmau că sultanul Mehmet al doilea l-a folosit pe fratele lui Vlad Ţepeş la „fapte de ruşine”.
„Mohamed al doilea pe Radu cel Frumos îl avea la sine din 1445 şi-l folosea la fapte de ruşine, ţinându-l la masă cu sine. Ci mare price a fost întru început între împărat şi pruncul acesta, când a vrut întâia dată să facă cu el după năravul turcesc. După ce s-au întrupat în curtea împărătească, l-au surghiunit la Caramanu, că mai omorâse pre împăratul, împungându-l cu sabia. Dar după aceia s-a făcut concubin împăratului”, relata cronicarul Gheorghe Şincai. Istoricul Chalcocondil relata că Radu cel Frumos devenise favorit al sultanului, deşi în copilăria domnitorului muntean, acesta îl lovise cu cuţitul în coapsă pe turc, în încercare de a se opune unui viol.
Desfrîurile domnitorilor
În secolul al XVI-lea, Iliaş Vodă, fiul domnitorului Petru Rareş, îşi luase sfetnici turci care l-au adus pe calea desfrâului. „El dinafară se vedea pom înflorit, iar dinăuntru lac împuţit. Avea cu sine sfetnici turci cu care ziua petrecea şi se dezmierda, iar noaptea cu turcoaice curvind, din obiceiurile creştineşti s-a îndepărtat”, afirma Dimitrie Cantemir, în „Istoria Ieroglifică”.
Şi urmaşul său la tron, Ştefan Vodă (1551 - 1552) a fost acuzat de desfrâruri, obiceiuri pe care unii cronicari le explicau prin apropierea acestuia faţă de turci. Ştefan Vodă a fost ucis în urma unui complot, chiar în timp ce îşi petrecea noaptea pe malul râului Prut, în compania unor femeilor din haremul său.
„Ştefan şi-a adus dascăli şi două curve de la turci, ca pururea să fie lângă dânsul, de care amăgindu-se zi de zi sporea în obiceiuri turceşti. După ce a ucis o sumă de boieri, îşi puse în gând să omoare tot Divanul. Boierii, simţind, i-au luat-o înainte şi pe când era tiranul la râul Prutului, unde mersese să se dezmierde cu curvele, numai cu 17 păzitori, şi ţinându-şi cort lângă râu, dormea noaptea cu curvele, au dat peste el şi au început a-l săgeta. Deşteptându-se din somn prin larma păzitorilor, după ce au fugit aceştia, tare s-a apărat împotriva celor ce au năvălit peste el, până când au smuls moldovenii cortul din care se apăra. Atunci a început a-I ruga să-l ierte şi să ia aurul pe care îl avea la el, dar neîncetând boierii, când mai murea de ranele cele multe, au strigat - Omorâţi-l, dar”, scria cronicarul Gheorghe Şincai.
Sfetnici turci
Sfetnicii turci l-au adus pe calea pierzaniei pe Aron Vodă, afirmau cronicarii din secolele trecute. „Muierile ţăranilor nu erau ale lor, fetele le ruşina şi ce vrea să le facă le făcea. Pre boieri, pentru avere îi omora, giupânesele lor le silea”. Cronicarul Mircon Costin relata că în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, negustorii turci erau o plagă de neînchipiut. „Iau muierile şi fetele săracilor şi umblă cu ele, şi pe bărbaţii lor îi gonesc cu săbiile şi alte multe”. Cronicarul Ioan Neculce afirma că turcii din secolele trecute erau mari amatori de fecioare şi „în atotputernicia lor, când treceau prin ţările noastre ca nişte oşteni păgâni ce erau, tot stricăciuni făceau, cu fel de fel de râsuri şi batjocoră a fete fecioare şi a femei înţelepte”. Alexandru Vodă a domnit pe tronul Moldovei în anii 1620 şi 1621, dar a renunţat la domnie şi „s-a turcit” scria cronicarul Miron Costin, care adăuga că fostului domnitor „întunecarea minţii i-a venit din desfrânata faptă a curviei”.
Poftele ciudate ale sultanului
Negustorii, ostaşii şi sfetnicii turci ai domnitorilor din trecutul românilor aveau o imagine proastă, însă descrierea metehnelor Sultanului Ibrahim, pe care Dimitrie Cantemir a dat-o ca pildă moldovenilor, a întrecut orice imaginaţie. Sultanul Ibrahim (1615 - 1648) al Imperiului Otoman a fost celebru în istorie datorită înclinaţiilor sale extravagante. Potrivit domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir, sultanul a dat ordin să îi fie confecţionat, din aur, vaginul unei vaci, şi să fie căutată tânăra care se potriveşte măsurilor acestuia. „Odată a văzut organul genital al unei vaci sălbatice. Târât de pofta brutală, a cerut sä i se facă din aur un model la fel, Şi l-a trimis în tot imperiul ca poruncă sà i se caute o muiere, la fel cu vaca, care să-i servească poftelor lui. În cele din urmă a găsit una pe plac şi şi-a făcut-o concubină. Îşi făcuse o colecţiune mare de picturi, cari reprezentau diferite feluri de raporturi sexuale, şi totuşi inventa poziţii noi, necunoscute încă”, scria Dimitrie Cantemir în „Istoria Imperiului Otoman”
Sultanul extravagant
Dimitrie Cantemir relata despre faptul că sultanul îşi dedicase viaţa desfrâurilor. În fiecare săptămână, îi era adusă o virgină pentru a fi defloarată.
„Ibrahim era dedat voluptäţii. Se zice cá toată viaţa şi-o petrecea în plăceri senzuale. Şi când natura stoarsă nu-l mai ajuta recurgea la băuturi iritante şi alte mijloace ca să-şi reînoiască puterile pentru plăcerile venerice. Toate Vinerile, ceiace la Turci e Sâmbăta, le consacra zeiţei Venus. Punea pe Marele Vizir sau alt slujbaş înalt să-i aducă câte o virgină frumoasă imbrăcată în cele mai elegante haine. Pereţii camerei lui de dormit erau de jur împrejur cu oglinzi, să se poată vedea singur în diferitele poziţii ale actului său brutal. Pernele lui sunt umplute cu fulgii cei mai fini ca patul destinat pleicerei lui împărăteşti sà fie cu atât mai preţios. În grădina Palatului, numită Ghassi, aduna de multe ori toate concubinele lui, le făcea sä se desbrace cu totul şi se desbrăca şi el în pielea goală, necheza ca armăsarii şi se arunca între ele; acestea, la porunca lui, trebuiau să se apere cu mâinele, cu picioarele, până când răpea pe una ori alta şi o siluia”¸ scria Dimitrie Cantemir, în „Istoria Imperiului Otoman”.
Vă recomandăm şi:
Elisabeta Szilagyi a ajuncat un rol important în cucerirea tronului Ungariei de către fiul ei Matia Corvin şi a contribuit la ascensiunea nobiliară a lui Ioan de Hunedoara. Totuşi, mai multe legende o înfăţişează într-o lumină nefavorabilă.
Nicolae Iorga a lăsat posterităţii unele dintre cele mai memorabile descrieri ale lui Ioan de Hunedoara şi ale lui Matia Corvin. Istoricul i-a prezentat pe voievodul Ioan de Hunedoara şi pe fiul său ajuns pe tronul Ungariei într-o carte publicată în 1906, cu titlul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”, în care a relatat despre Hunedoara şi eroii ei.
Castelul Corvinilor din Hunedoara are o istorie de peste şase secole, iar în prezent este unul dintre cele mai vizitate monumente din România. Turiştii din toate colţurile lumii i-au trecut pragul şi au rămas impresionaţi de frumuseţea şi de legendele care circulă pe seama lui, însă multe dintre secretele fortăreţei au rămas necunoscute publicului larg.
Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei, deşi cercetătorii români nu l-au privit, în general, cu aceeaşi fascinaţie şi simpatie cu care este privit tatăl său.
Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria poporului român. A fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru modul în care armatele sale au apărat lumea creştină de invaziile otomanilor, iar adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea Cuceritorul, a spus, la moartea voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.
Se încarcă comentariile...
