Elevul a lucrat la inovaţia lui împreună cu un prieten, iar invenţia a fost premiată de Microsoft cu premiul I la faza naţională a concursului „Imagine Cup“, în cadrul secţiunii „World Citizenship“.

Dincolo de înşiruirea de cuvinte de mai sus, dar, mai ales, dincolo de circuitele ochelarilor inteligenţi, stă o poveste despre oameni, despre legăturile dintre ei, despre cum avem grijă  unul de celălalt. Jurnaliştii „Adevărul“ v-au prezentat deja povestea tânărului inventator hunedorean. Pe scurt, a încercat să ajute un prieten orb al bunicului său, a vrut să anuleze pur şi simplu bastonul alb. Cristian Dragomir a lucrat la realizarea proiectului de când avea 16 ani, împreună cu amicul său Cornel Amariei, student la o universitate din Germania, care l-a ajutat să facă rost de o parte din piesele de care avea nevoie.

Da, Cristian Dragomir va pleca să studieze mai departe în altă ţară, în Germania sau în Austria. Ştie bine limba germană şi ştie şi mai bine că are nevoie de o altă ţară dacă vrea să fie cel mai bun. Tânărul din Deva este unul dintre multele cazuri care fac parte dintr-o lume paralelă cu a noastră. O lume fără voiculeşti, băseşti şi ponte.

Ştiu, nici nu vă imaginaţi că poate exista un asemenea univers. Ştiu, vă vine să pufniţi în râs pentru că, nu-i aşa, singurele lucruri adevărate sunt alea în care credem noi. Şi totuşi există o altă planetă, o lume de oameni geniali, încăpăţânaţi, pasionaţi, oameni pentru care nu există clasa politică, oameni cărora nu le pasă că vin alegerile, oameni extraordinari cărora această ţară nu le oferă nimic. Oameni care sunt în afara procentelor picaţilor la bac, în afara discuţiilor despre şomaj, în afara blestemelor cum că la evaluarea naţională au fost prea grele subiectele. Acei români care nu există în statistici nu au absolut niciun motiv să rămână.

Atâta vreme cât oamenii vor vorbi mai mult despre moda labioplastiei decât despre un băiat care a inventat ochelarii inteligenţi pentru orbi, atâta vreme cât există licee în care evidenţa celor cu bacul luat se poate ţine pe degetele de la o mână, atâta timp cât prin ministere vor umbla oameni care cred că „biped“ este o boală, dar mai ales atâta timp cât trăim într-o ţară în care absolut toată lumea promite, dar nimeni nu face, eu zic că cel mai recomandabil lucru pentru copiii deştepţi este să plece. Iar apoi, după ce va pleca toată lumea normală la cap, toată lumea pozitivă, toată lumea efervescentă şi dornică de schimbare, vor putea rămâne liniştiţi vulturii cu zece mii de masterate şi doctorate obţinute pe sub mână, care vor putea împărţi cu ciocul şi cu ghearele ce a mai rămas de sfâşiat din draga noastră ţară.