FOTO „Afacere“ bugetară. Paza unei case de vacanţă din proprietatea Primăriei a costat mai mult decât valoarea de piaţă a imobilului
0În cei 12 ani de când clădirea respectivă stă goală, firmele de pază angajate să se ocupe de ea au încasat 250.000 de euro. Acum, Primăria încearcă să vândă imobilul, care este scos la licitaţie cu 213.000 de euro.
Situaţie demnă de schiţele umoristice ale lui I.L. Caragiale la Galaţi. Paza unui imobil din proprietatea municipalităţii a costat, în cei 12 ani de când clădirea se află în administrarea Primăriei, nu mai puţin de 250.000 de euro, adică mai mult decât valorează respectiva construcţie. Pentru a „îndulci” cumva amarul, administraţia publică locală a scos clădirea la vânzare, sperând că va recupera din pagubă şi va scăpa şi de cheltuielile viitoare cu paza şi întreţinerea.
O clădire moştenită de la un primar interbelic destoinic
Imobilul la care facem referire se află – cumva surprinzător – tocmai în judeţul Vîlcea, în staţiunea Călimăneşti-Căciulata, pe strada Calea lui Traian nr. 535. Poziţia ei este una excepţională, căci se află la drumul euroapean, chiar în centrul staţiunii, şi ocupă un teren de aproape 1.000 de metri pătraţi.
Poate vă întrebaţi cum de a ajuns Primăria Galaţi să aibă o proprietate tocmai în judeţul Vâlcea. Ei bine, clădirea a fost ridicată la solicitarea primarui gălăţean Ioan N. Prodrom. Acesta, bârlădean prin naştere, a fost primar al Galaţilor între 25 martie 1923 şi 5 ianuarie 1925, însă în cei doi ani de mandat a reuşit să facă ceea ce primarii postrevoluţionari nu reuşesc să facă nici în două decenii. Conform arhivelor vremii, Ioan N. Prodrom a fost unul dintre cei mai harnici primari ai Galaţiului. A edificat Uzinele Comunale (în care intrau Uzina de Apă, Uzina Electrică şi Tramvaiul), a reparat 29 de străzi cu o lungime totală de 5,7 kilometri, a extins iluminatul public pe încă cinci străzi şi, iată, a construit şi o casă de vacanţă pentru angajaţii Primăriei.
Construcţia casei a început în 1924, iar inaugurarea a avut loc în1927. Imobilul este o adevărată bijuterie. Cu o suprafaţă construită de 287 de metri pătraţi şi trei niveluri şi 27 de camere. Până în anul 1948, când a trecut în adminsitrarea unei întreprinderi socialiste de turism, clădirea a servit drept casă de odihnă pentru angajaţii Primăriei din Galaţi, care-şi făceau concediile prin rotaţie acolo.
În 1990 a început dezastrul
Între 1948 şi 1990 vila de la Călimăneşti-Căciulata (între timp fusese botezată „Vila Bucegi”) a fost loc de odihnă temporară şi de tratament balnear pentru sute de mii - dacă nu cumva milioane - de români.
După Revoluţie, însă, a început paragina, societatea care o avea în administrare a închiriat-o mai multor firme private, care au făcut acolo cam de toate, mai puţin turism. A fost depozit de haine second-hand, cârciumă, depozit pentru un angro. Apoi, prin 2001, când se ştia că va luată de Primăria Galaţi, a fost pur şi simplu abandonată.
Aşa au dispărut instalaţia electrică, instalaţia de apă şi cea de canalizare. S-a furat o parte din lemnărie şi au fost „săltate” şi sobele de teracotă din cele 27 de camere. Se pare că respectivele sobe erau adevărate opere de artă, căci fuseseră aduse tocmai de la Praga, plăcile de teracotă fiind pictate manual de un artist praghez renumit.
Autorităţile postdecembriste de la Galaţi au aflat absolut din întâmplare despre respectiva clădirea. La un moment dat, pe adresa Primăriei Galaţi a venit o înştiinţarea de la primăria oraşului Călimăneşti, prin care se sugera că gălăţenii ar putea să solicite instanţelor civile reintrarea în posesia imobilului pierdut în 1948, acum abandonat. Solicitatea s-a făcut, a fost aprobată de instanţă, iar 2003 oraşul Galaţi a redevenit de facto proprietar de pensiune pe Valea Oltului.
Problema este că, între timp, clădirea fusese vandalizată şi ajunsese într-o stare destul de proastă. Ciudat este că autorităţile gălăţene (primar era Dumitru Nicolae) au intrat într-un fel de blocaj mental şi, pur şi simplu, nu au ştiut ce să facă cu respectivul imobil. Aşa că l-au lăsat în starea în care se afla, preferând doar să angajeze o firmă de pază care să-l scape de demolarea prin furt. An de an, timp de 12 ani, oraşul Galaţi a achitat facturi peste facturi pentru pază, suma totală ajungând la 250.000 de euro.
Cât despre întreţinerea imobilului, nici pomeneală. Căci nu erau să repare paznicii acoperişul şi să dea cu var, nu? Timpul a muşcat din clădire cu colţii lui de oţel şi i-a accentuat şi mai mult degradarea. Stă mărturie faptul că, în 2010, municipalitatea gălăţeană a „încasat” o amendă grasă de la Inspecţia în Construcţii Vâlcea, care a specificat în procesul verbal că „imobilul prezintă pericol public”.
Gata! Se vinde!
Problema vânzării clădirii a fost pusă pentru prima oară de primarul Dumitru Nicolae, însă, în stilul consacrat al fostului edil, totul a rămas la faza de intenţie. Proiectul s-a concretizat de-abia anul trecut, când Consiliul local a aprobat documentaţia de scoatere la vânzare a casei de la Călimăneşti-Căciulata.
Licitaţia este în acest moment în curs de derulare (faza finală va avea loc pe 3 iunie 2015). Primăria Galaţi cere pe clădire şi pe terenul aferent (circa 1000 de metri pătraţi) suma de 213.000 de euro. Un pic mai puţin decât a costat paza clădirii în ultimii 12 ani, însă ceva mai mult decât preţul pieţei. „Ideea este să scăpăm de cheltuiala inutilă. Municipalităţii nu-i trebuie o astfel de proprietate. Ar fi trebuit vândută mai de mult, pentru că s-au irosit aiurea nişte bani”, a declarat primarul Marius Stan în momentul în care proiectul a fost dezbătut în CL.
Dacă pe 3 iunie nu va fi găsit niciun cumpărător, Primăria va repeta procedura de licitaţie (probabil cu diminuarea preţului de pornire) până când va reuşi să „mărite” şandramaua.
CITEŞTE ŞI: FOTO O stradă din centrul Galaţiului a fost retrocedată după ce Primăria a făcut lucrări de amenajare a zonei fără autorizaţie
Se încarcă comentariile...
