Studenţii transnistreni din Galaţi nu s-ar mai întoarce niciodată acasă pentru a munci

Din discuţiile purtate cu mai mulţi tineri se poate trage o singură concluzie: nu le este teamă de situaţia tensionată din zonă sau de Rusia, vor doar să scape de sărăcie şi şomaj

Din cei aproape 2.000 de studenţi din Republica Moldova care studiază la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, în jur de 100 sunt din Transnistria. Unii dintre ei merg acasă doar o dată pe lună, iar alţii chiar mai rar, pentru că drumul este lung şi obositor.

Când îi întrebi dacă le este frică pentru familiile lor din Transnistria, având în vedere tensiunile care au apărut în zonă, tinerii par destul de liniştiţi. Se citeşte pe buzele lor întrebarea „De ce?”.

Le vorbim despre imaginile de adevărate fortăreţe care ajung la noi din majoritatea oraşelor din Transnistria, dar suntem brusc opriţi: „Nu este chiar aşa, este o impresie din afară... Eu merg des acasă şi n-am văzut convoaie militare pe străzi. Sunt doar la podurile de peste Nistru, dar nu foarte numeroase”, spune Vali, student în anul al doilea la Facultatea de Calculatoare.

Limba română, descurajată în şcoli

Este completat imediat de un amic, fost coleg de clasă în şcoala primară: „La noi lucrurile sunt clare, nimeni nu se mai ceartă cu nimeni. Cu toţii ştim de influenţa rusă asupra tuturor oamenilor, dar nici nu putem spune că moldovenii sunt văzuţi rău sau sunt hăituiţi. Nu, doar că nu prea sunt băgaţi în seamă. Posturile de televiziune emit numai în rusă, la şcoală se studiază predominant în rusă, chiar dacă sunt destul de mulţi vorbitori de română în zonă, iar dacă vrei să faci o facultate unde să auzi limba română trebuie să mergi ori la Chişinău, ori în România”, povesteşte Denis, un student în anul al doilea la Facultatea de Mecanică din Galaţi, originar din oraşul Rîbniţa.
Cel mai clar exemplu că predarea în limba română este descurajată încă din şcoala primară este faptul că profesorii din acest ciclu şcolar vin din localităţi din afara Transnistriei şi sunt plătiţi de Guvernul de la Chişinău, nicidecum de cei de la Tiraspol. „Acum, am auzit că vor să determine autorităţile de la Chişinău să plătească pentru aceşti profesori şi impozite Tiraspolului”, spune Denis.

Încurajaţi să vină în România

În aceste condiţii, localnicii care îşi doresc un viitor îndreptat către Europa chiar îşi forţează copiii să meargă la studii la Chişinău sau în România.

„Foarte puţini se mai întorc în ţară după ce termină studiile, aş putea spune chiar niciunul. Nici măcar în Moldova nu mai merg, preferă să-şi găsească de lucru în România sau pleacă spre ţările din vest”, ne povesteşte la rândul ei o studentă la Industrie Alimentară. Este şi normal să se întâmple asta, la un salariu minim de 100 de dolari pe lună şi la un şomaj extrem de ridicat. Tinerii povestesc că în Transnistria se trăieşte în general din agricultură, pentru că industria are probleme.
Toţi studenţii cu care am vorbit spun că au vorbit la rândul lor cu părinţii care i-au liniştit spunându-le că acolo nu va exista un conflict şi că nu au de ce să se teamă pentru viaţa lor.

„Suntem convinşi că dacă va fi ca Transnistria să ceară alipirea la Rusia, aceasta se va face fără vărsare de sânge. Generaţia tânără din Transnistria este în majoritate pro-Rusia, aşa că nu trebuie să ne facem griji, bătrânii nu se vor revolta şi îşi vor vedea liniştiţi de viaţa lor”, a mai spus Vali.

CITEŞTE ŞI:

Trei gălăţeni şi un focşănean stau sechestraţi în Transnistria de mai bine de o săptămână