Statuia ruşinii, lăsată nestingherită să troneze în centrul „Oraşului roşu“. Cum a ajuns manevrantul bolşevic Vrânceanu cocoţat pe soclul marelui primar Moruzzi
0
Amintirea comunismului este ţinută vie în Galaţi, urbea care, după 1990, şi-a căpătat porecla de „Oraşul Roşu”, de străzile de poartă numele unor figuri de tristă amintire precum Petru Groza (primul premier comunist al ţării) sau Gheorghe Stroiciu (unul dintre „părinţii” ruperii Transnistriei de Moldova).
La aproape trei decenii de la căderea comunismului, în oraşul Galaţi încă mai există monumente şi străzi care duc mai departe numele unor lideri bolşevici sau ale unor eroi proletari plăsmuiţi de propaganda bolşevică. Şi ca şi cum toate acestea n-ar fi de ajuns, acum două săptămâni Consiliul Local a decis să-i acorde titlul de cetăţean de onoare fostului pilot de aviaţie al lui Nicu Ceauşescu.
Separatistul, tâmplarul şi greviştii
Un cartier al Galaţiului şi trei dintre străzile oraşului încă mai poartă denumirile date „cu dedicaţie” în vremea comunistă. Cartierul I.C. Frimu (nume îi vine de la tâmplarul Ioan C.Frimu, mort în închisoare, după ce a fost arestat la demonstraţiile proletare din 13 decembrie 1918) s-a suprapus peste fosta mahala de case „Aeroport”, demolată între 1978 şi 1988, cu tot cu pista de pe care a decolat prima cursă aviatică de pasageri din România.
Cu legătură la 13 decembrie 1918 (violentul protest al tipografilor din Bucureşti, la care s-au alăturat numeroşi agitatori comunişti sub comanda bolşevicului Cristian Hristu Rakovski - cel care avea să devină la scurt timp preşedintele Republicii Democrate Moldoveneşti din Transnistria), este şi o stradă din cartierul Fileşti.
Aflată într-o zonă aproape abandonată de autorităţi, cu un pavaj care n-a mai fost reparat din vremea comuniştilor, strada 13 Decembrie nu are nici măcar un banal indicator. Din loc în loc, oamenii au scris pe porţi, cu vopsea, denumirea ei, pentru ca poştaşul să nu caute de bezmetic locul unde să le aducă scrisorile sau pensiile. Însă, în nomenclatorul străzilor şi-a păstrat netulburată denumirea primită în 1952, la ordinul Sfatului Popular.
Strada 13 decembrie din Galaţi FOTO Costel Crângan
Şi mai interesantă este strada Gheorghe Stroiciu, din zona Portului. Se află între strada Griviţei şi strada Ana Ipătescu (simboluri importante pentru Independenţa României) însă nici măcar locuitorii ei nu prea mai ştiu cine este personajul care-i dă numele: liderul bolşevic separaţionist Gheorghe Stroiciu.
Gălăţean la origine, Stroiciu s-a mutat, în ianuarie 1918, la Odessa, acolo unde se retrăseseră, sub presiunea armatelor de ocupaţie din Primul Război Mondial, o unii dintre parlamentarii români, comisiile de aprovizionare, o parte din trupe şi o parte din flota română. După cum consemnează istoricul gălăţean Paul Păltănea, Stroiciu s-a instalat pe nava „Durostor”, la ordinele lui Hristu Rakovski, unde s-a autointitulat „comisar maritim şi preşedinte al comitetului revoluţionar comunist”. Din această postură, a condus trupele paramilitare care au arestat parlamentarii şi ofiţerii români şi au rechiziţionat navele româneşti şi încărcăturile acestora.
Strada Gheorghe Stroiciu din Galaţi FOTO Costel Crângan
Acum, pe strada ce poartă numele personajului de tristă amintire, nimeni nu mai ştie cine a fost acesta. O bătrânică, parcă venită din alt veac, ne-a spus timid că-i „un fel de savant sau de cărturar”, dar şi-a făcut o cruce cât toate zilele când a aflat că este vorba despre unul dintre „părinţii” lungului război de secesiune pe care îl cunoaştem ca fiind „Conflictul Transnistrean”.
O altă stradă cu rezonanţă din vremea comunistă se află în cartierul Micro 17 şi se numeşte Dr. Petru Groza, în amintirea primului premier comunist al României, fost preşedinte al Marii Adunării Naţionale între 1952 şi 1958.
Strada Petru Groza din Galaţi FOTO Costel Crângan
Nu acelaşi lucru s-a întâmplat însă cu strada 6 martie 1948 (data de instaurare a guvernului Groza, primul guvern comunist din istoria ţării), care a devenit acum 25 de ani strada Basarabiei, însă şi vechiul nume este menţionat la loc de cinste pe toate pe toate indicatoarele, inclusiv pe cele montate acum doi ani.
Strada Basarabiei s-a lepădat doar în parte de denumirea comunistă de „6 martie” FOTO C.C.
Manevrantul de tramvaie, soclul furat şi instructorul lui Ceauşescu
În chiar centrul oraşului, la nici 100 de metri de Primăriei şi Prefectură, pe strada Domnească, se află un bust pe jumătate ascuns de un gard viu invadat de o liană frumos mirositoare cunoscută în popor sub denumirea de „Mâna Maicii Domnului”.
Fără absolut nicio legătură cu simbolistica plantei ce o învăluie lucrarea dăltuită în piatră este o reprezentare a lui Spiridon Vrânceanu, fostul muncitor de la depoul de tramvaie din Galaţi (unde avea funcţia de manevrant). Acesta şi căpătat statutul de erou în timpul demonstraţiei muncitoreşti din 13 iunie 1916, atunci când circa 8.000 de oameni s-au adunat pe strada Portului şi mărşăluiau către centrul oraşului Galaţi pentru a protesta cu legătură la sărăcia cumplită provocată de război.
Bustul manevrantului Vrânceanu de pe soclul primarului Moruzzi FOTO Costel Crângan
Potrivit istoricului Marius Mitrof (consilier la Direcţia de Cultură de Galaţi), protestul iniţial paşnic a fost radicalizat de o serie de bolşevici infiltraţi, conduşi de cunoscutul separatist Hristu Rakovski, aşa că demonstraţii au atacat forţele de ordine, conflict în care manevrantul de vagoane Spiridon Vrânceanu a fost împuşcat. Mărturiile istorice consemnate de Paul Păltănea vorbesc despre faptul că Vrânceanu reuşise să smulgă sabia unui sublocotenent, iar militarul, în disperare de cauză, deja bătut până la sânge şi în mare pericol de a fi omorât, a tras cu revolverul ucigându-l pe agresor.
În martie 1958, la peste patru decenii distanţă, Spiridon Vrânceanu a fost trecut în rândul eroilor, atunci când bustul fostului primar de legendă al oraşului, Alexandru Moruzzi (autorul unora dintre cele mai spectaculoase sistematizări şi modernizări ale Galaţiului), a fost dat jos de pe soclu, iar în locul lui a fost pus bustul muncitorului. Bustul lui Moruzzi a fost distrus, aşa că nici dacă ar vrea cineva istoria nu ar mai putea fi reaşezată la locul ei decât în copie.
Alexandru Moruzzi. FOTO Colectia BVAU Galaţi
Şi cum capriciile istoriei se repetă ciclic şi cinic, Consiliul local de la Galaţi a decis să continue povestea comuniştilor-simbol pentru oraş, aşa că în urmă cu două săptămâni l-a făcut cetăţean de onoare, post-mortem, pe fostul general de Armată Aurel Niculescu. Acesta a fost fost instructorul personal de pilotaj al lui Nicu Ceauşescu şi a avut legături clare şi privilegiate cu familia dictatorială şi cu Securitatea.
Le-ar schimba, dar costă mult
Potrivit Primăriei Galaţi, solicitările în privinţa schimbării denumirilor de străzi se analizează atât în comisia de cultură de la nivelul Consiliului Local, cât şi la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Galaţi.
„Procedura este de lungă durată şi foarte costisitoare. Cărţile de identitate ale cetăţenilor care locuiesc pe aceste străzi ar trebui schimbate gratuit şi pe lângă actele de identitate vorbim şi de refacerea tuturor actelor de proprietate ale persoanelor fizice, sedii de firmă etc. Pentru moment nu s-a luat în discuţie acest subiect şi nici nu sunt solicitări argumentate în acest sens”, ne-a comunicat biroul de presă al Primăriei Galaţi.
Se încarcă comentariile...
