Cum a lucrat un primar şapte ani fără leafă. La sfârşitul mandatului, el a donat bani pentru construirea unui spital

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Spitalul Anton Cincu în anul 1905 (în medalion - fondatorul) SURSA FOTO Biblioteca VA Urechia
Spitalul Anton Cincu în anul 1905 (în medalion - fondatorul) SURSA FOTO Biblioteca VA Urechia

Provenit dintr-o familie boierească ajunsă în Moldova de prin părţile Sibiului, Anton Cincu a fost primul primar ales al Tecuciului, în anul 1864. A construit două spitale, şosele şi numeroase clădiri. El este cel care i-a convins pe tecuceni să nu-şi mai facă locuinţe din lemn, ci din cărămidă. Pe parcursul mandatului nu a acceptat să fie plătit în vreun fel pentru munca lui, ba chiar a donat bani şi două moşii oraşului.

Anton Cincu, unul dintre cei mai iluştri reformatori ai administraţiei publice româneşti, dar şi un filantrop fără seamăn,  s-a născut în 8 noiembrie 1831 în oraşul Tecuci, într-o familie boierească destul de controversată.
Istoria neamului său s-a scris, oarecum bizar, în mai multe feluri, deseori presărată cu hiperbole paralele cu realitatea, dar şi cu răutăţi al căror sens cu greu mai poate fi priceput acum, la mai bine de 120 de ani de moartea sa.

Potrivit istoricului Ion T. Sion, care citează mai multe surse autentice, demne de toată încrederea, istoria neamului Cincu a fost „coafată” de un autor anonim care scoate, în 1931 (la împlinirea a un secol de la naşterea lui Cincu), o broşură în care se fac numeroase afirmaţii vădit false.

De altfel, în urmă cu circa un deceniu, Ion T. Sion a demontat sistematic teoria conform căreia familia Cincu este o veche familie boierească moldovenească, arătând că apare în registrele oficiale de-abia pe la 1831 şi că, de fapt, neamul lui ar proveni din zona Sibiu, unde figurau ca zarafi şi negustori.

În fine, dincolo de  această controversă destinată mai ales specialiştilor, trebuie să spunem că povestea lui Anton Cincu este una cu totul specială, căci aveam de-a face cu primul primar ales al urbei Tecuciului, care a lăsat în urmă lucruri la care edilii din vremurile nostre nici măcar nu au cum să viseze.

Tradiţia medicală a neamului Cincu, adevăr sau legendă?

Se pare că mama viitorului primar reformator al Tecuciului, serdăreasa Smaranda Corban (căsătorită Cincu), era supranumită „doftoroaia” pentru bunătatea şi priceperea cu care îşi îngrijea semenii. „Era căutată şi de bolnavi din alte zone ale ţării. L-a tratat chiar pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza”, scrie profesorul şi istoricul tecucean Doru Paraşcan.

Chiar dacă originea boierească a Smarandei nu poate fi contestată (neamul Corbanilor are o istorie îndelungată în susdul Moldovei), profesorul Ion T. Sion consideră, analizând documentele acelor vremuri, că veleităţile medicale ale boieroaicei sunt mult exagerate.

Spitalul Anton Cincu în 1924

Vedere cu spitalul Anton Cincu SURSA FOTO Biblioteca VA Urechia

Sion arată (menţionând ca sursă Arhivele Naţionale Iaşi, fond jud. Tecuci, dosar nr. 10/1835) că boierimea tecuceană apela la medici angajaţi prin contract, precum un anume Ioachim Gropschat care ,,la anul 1834 s-au legat prin contract cu triisprezăci boieri din târgul Tecuciului şi Nicoreştii a li fi doftor pi vremi de trii ani de zile’’ în schimbul sumei de 1000 lei, plata urmând să se facă in rate de ,,câte 120 galbini pi fişticari”.

Chiar şi aşa, activitatea cartabilă a Smarandei Cincu nu poate fi contestată, căci există dovezi că ea ar fi înfiinţat, la 1845, pe cheltuiala ei, o bolniţă, care era la acea vreme singura instituţie medicală din judeţul Tecuci. Angajează doi medici, ale căror salarii le suportă în întregime, iar în 1857 cumpără câteva case şi extinde totul la nivel de spital, pe care îl finanţează şi îl administrează.

Soţii Smaranda şi Tudoran Cincu au cinci copii, însă trei dintre aceştia mor la vârste fragede. Ajung la maturitate doar doi: Anton şi Caterina. Aceasta din urmă avea să ajungă secretara caimacanului Vogoridi, însă moare inexplicabil la vârsta de doar 18 ani, iar Anton rămâne singurul descendent la familiei.

Primeşte o educaţie aleasă, fiind iniţiat în mai multe limbi străine, în economie, administraţie şi agronomie. Se căsătoreşte cu Sultana Nistor, fiica unei familii boiereşti care avea moşii întinse în părţile Adjudului, dar şi la Panciu şi Soveja. Au împreună zece copii, însă numai şase ajung la vârsta maturităţii. Erau vremuri în care bolile făceau ravagii în aceste părţi de lume, de aici, probabil, şi aplecarea familiei Cincu spre edificii medicale.

Deputat la 25 de ani, primar la 33

În anul 1856, Anton Cincu se decide să intre în politică. Avea 25 de ani şi planuri mari. Este trimisul judeţului Tecuci în Cameră, apoi în Senat, unde se face repede remarcat prin pledoariile entuziaste pentru ca stăpânitorii ţării să se implice în realizarea unui sistem sanitar la care să aibă acces întreaga populaţie.

În 1864, la doar 33 de ani, devine primul primar ales al oraşului Tecuci. Până atunci, şeful administraţiei (eforul)  era desemnat de cârmuitori, iar cele patru mandate ale lui Anton Cincu (este reales în 1866, 1868 şi 1871)  sunt considerate fundamentale pentru istoria oraşului moldav.

„Este un personaj istoric foarte  interesant, care ar putea fi un model pentru edilii din zilele noastre. Muzeul de Istorie din Tecuci păstrează o mulţime de dovezi al faptelor lui Anton Cincu, iar cercetătorii în istorie au un teren vast de lucru în faţă”, este de părere şi istoricul Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie din Galaţi (de care ţine muzeul tecucean).

În 1871, la vârsta de 40 de ani, Anton Cincu renunţă la mandat din cauza unor probleme de sănătate, însă rămâne consilier orăşenesc. I se propun, în repetate rânduri, portofolii în Guvern, însă le refuză sistematic, argumentând că nu se poate despărţi de Tecuci şi de tecuceni.

Şapte ani strălucitori pentru Tecuci

În cei şapte ani cât a fost primar, Anton Cincu a reuşit să facă numerose lucrări fundamentale pentru modernizarea oraşului Tecuci şi pentru sporirea gradului de civilizaţie al locuitorilor.

El este cel care a avut ideea asanării bălţilor formate de pârâul Tecucel, bazându-se pe observaţiile medicilor legate de legătura dintre ţânţari şi malarie.  Mai mult decât atât, a donat oraşului o moşie aflată la marginea acestuia, iar acolo a dat locuri de casă persoanelor nevoiaşe.

Documentele vremii consemnează faptul că Anton Cincu a amenajat bulevardul care leagă centrul Tecuciului de Gara Sud,  a pavat cu piatră străzile principale ale oraşului şi s-a înălţat Foişorul de Foc, înalt de 22 de metri, din centrul urbei. De altel, edilul avea o preocupare deosebită pentru prevenirea incendiilor, militând pentru ca tecucenii să-şi ridice locuinţe din cărămidă, rezistente la foc, în locul tradiţionalelor case din lemn.

A contribuit cu terenuri la înfiinţarea la Tecuci a patru unităţi militare (două regimente de cavalerie, unul de infanterie şi o baterie de artilerie), făcând din oraş un important centru militar al Moldovei.
Filantropia familiei Cincu

Familia Cincu este recunoscută ca fiind una de filantropi. De-a lungul istoriei, cei din neamul Cincu au donat Tecuciului şi localităţilor dimprejur sume importante, clădiri şi moşii.

O serie de mărturii scrise (printre care şi cea scoasă la o sută de ani de la naşterea lui Anton Cincu) consemnează că serdarul Tudoran Cincu şi soţia lui Smaranda (părinţii lui Anton Cincu) ar fi donat Tecuciului două moşii pe care se află acum o bună parte din oraş.

Chiar dacă informaţia este contrazisă categoric de către istoricul Ion T. Sion (care afirmă că este vorba de o mistificare şi că obştea tecuceană ar fi cumpărat de fapt moşiile, ce-i drept la un preţ mai mic decât s-ar fi cuvenit), există destui care spun că rolul familiei Cincu rămâne unul fundamental în scoaterea terenurilor adiacente oraşului de sub controlul marilor mănăstiri moldoveneşti.

La rândul său, Anton Cincu a donat oraşului moşia sa Capoteasca (din judeţul Râmnicu Sărat), pentru ca din veniturile încasate să poată fi întreţinut spitalul ce urma să fie construit tot prin donaţia sa. De asemenea, pentru subvenţionarea şcolii din Cărăpceşti a donat moşiile sale Micleasca şi Cosmeasca.Tot el a construit spitalul din Nicoreşti, podul de la Ţigăneşti şi a amenajat şoseaua Tecuci-Nicoreşti.

Însă cea mai importantă donaţie a lui Anton Cincu rămâne spitalul municipal din Tecuci. La moartea sa, survenită în 6 august 1894, a lăsat prin testament uriaşa sumă (pentru acea vreme) de 200.000 de lei aur pentru construirea unui spital modern. „Acest deziderat a fost realizat în 1904 de fiul său Theodor care a fost şi el mulţi ani în fruntea obştei”, scrie profesorul tecucean Doru Paraşcan.

image

Spitalul Cincu în zilele noastre FOTO C Crângan

Spitalul tecucean (care din 1990 poartă numele lui Anton Cincu), era, la începutul secolului al XX-lea una dintre cele mai frumoase şi mai dotate instituţii sanitare din partea de est a României. De alfel, acum, la 112 ani de la darea lui în folosinţă, spitalul slujeşte în continuare comunităţii locale.

Nu mai este atât de modern pe cât şi-a dorit fondatorul lui (şi nu din vina lui Anton Cincu, ci din pricini ce ţin de proasta administrare a banilor publici) , însă  este un punct de referinţă al obştii tecucene.

Cumva bizar este că, în marea avalanşă de retrocedări din România, nimeni de la Ministerul Sănătăţii sau de la Primăria Tecuci nu s-a gândit că ar fi moral să facă demersuri pentru ca spitalul să-şi recupereze moşia donată de Anton Cincu.

Acuzaţii de nepotism contrazise de fapte

Theodor  Cincu a fost ales primar chiar în anul morţii tatălui său, iar clevetitorii n-au întârziat să apară. Alegerea noului primar a fost etichetată ca un act de „nepotism”, pe fondul emoţiei morţii importantului său tată. Istoria avea să demonstreze însă că Theodor Cincu era, la rândul lui, un mare gospodar  şi filantrop.

El a reuşit să construiască spitalul visat de bunica lui, serdăreasa Smaranda, şi finanţat de tatăl său, Anton. Apoi, până în 1947, spitalul s-a finanţat exclusiv din veniturile moşiei  Capoteasca, fiind un exemplu de eficienţă administrativă şi medicală.

Luând exemplul tatălui său, Theodor Cincu a donat oraşului, în 1934, actuala clădire a Muzeului Mixt, considerată atunci (poate şi acum) cea mai frumoasă casă din oraş.

Deşi membrii familiei Cincu au marcat fundamental istoria Tecuciului, în oraş nu există niciun monument închinat lor. Autorităţile locale au tot promis, de-a lungul vremii, că vor ridica o statuie a lui Anton Cincu în parcul municipal, însă promisiune a rămas promisiune, în jalnicul stil politicianist al vremurilor noastre.

De altfel, nu este deloc întâmplător faptul că ultimele busturi ridicate la Tecuci  s-au făcut din bani privaţi, adică din cheta făcută de nişte profesori inimoşi. Vorbim aici despre bustul filozofului eseist Petrovici (ridicat în anul 2009 în curtea şcolii care-i poartă numele) şi de statuia Elenei Cuza, aflată, din 1995 în incinta şcolii „Elena Doamna”.

Deloc întâmplător, la sfârşitul acestui material vă prezentăm câteva trimiteri la nişte articole care scot la iveală o serie de fapte (petrecute la Tecuci şi Galaţi în vremurile noastre) total contrare faptelor familiei Cincu. O să vedeţi cum oamenii puşi acum la cârma comunităţii nu au nici cea mai mică legătură cu marii înaintaşi precum Cincu. Şi nu numai că nu fac, ci chiar distrug totul şi calcă în picioare orice fel de principii morale.


Vă mai recomandăm şi:

Tupeu de senator care a blocat cercetarea penală a lui Gabriel Oprea: „Nu mă întrebaţi de prostiile astea. Credeam că mă întrebaţi lucruri serioase”

Senatorul ALDE Eugen Durbacă a sugerat astfel că este normală blocarea prin instrumente politice a anchetei procurorilor DNA legată de decesul poliţistului Gigină, mort la datorie în timp ce fusese obligat să-l escorteze pe fostul ministru Gabriel Oprea într-o coloană oficială constituită ilegal.


Cum au tocat banii oraşului, pe cafele, angajaţii unei primării. Curtea de Conturi a imputat 100.000 de lei fostului primar

Curtea de Conturi a stabilit că cele cinci aparate pentru făcut cafea, cumpărate de Primăria oraşului Tecuci (judeţul Galaţi cu 41.000 de lei, au fost achiziţionate fără a se se respecta prevederile legale. Banii trebuie recuperaţi de la fostul primar, Daniel Gerhard Ţuchel. Acesta va trebui să suporte şi contravaloarea consumabilelor (cafea, filtre etc) folosite de maşinării, în sumă de 60.000 de lei.


Cum au ajuns şefii unei primării să deconteze benzină pentru maşinile personale cât să facă ocolul Pământului de cinci ori

Benzina a costat 100.000 de lei, iar mesele la restaurant, coaforul şi cosmetica decontate din bani publici: 76.000 de lei. „Bonus” la jumulirea bugetului public de către primar şi viceprimari: cauciucuri de firmă de 46.000 de lei la maşinile personale. S-a întâmplat la Primăria din Tecuci, acolo unde Curtea de Conturi a dispus recuperarea sumelor de la foştii şefi ai instituţiei şi a sesizat procurorii.


Cum şi-a cumpărat un viceprimar haine de fiţe din banii primăriei: a inventat salopeta Lacoste

Dănuţ Petrică Radovei, fost viceprimar la municipiului Tecuci în perioada 2012-2014, a decontat o factură pentru 19 bucăţi echipamente de protecţie care, la un control al Curţii de Conturi, s-au dovedit a fi haine de firmă, marca Lacoste.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite