Salvatorii fără salariu: povestea voluntarilor gălăţeni de la Urgenţe. "Oamenii îmi mulţumesc, îmi spun că datorită mie trăiesc. Asta ţine de foame"

Salvează vieţi în fiecare zi şi muncesc cot la cot, de ani de zile, cu personalul de la Urgenţe, fără a fi remuneraţi la final de lună. Este vorba despre cei 18 voluntari din Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean din Galaţi. Fără ajutorul acestora, personalul UPU nu s-ar putea descurca, deoarece multe posturi au fost blocate. Singura recompensă a voluntarilor este un simplu „mulţumesc” rostit de cei pe care i-au salvat.

Cei 18 voluntari vin la Unitatea de Primiri Urgenţe în fiecare zi pentru a ajuta personalul medical să rezolve cazurile care ajung aici. Nu sunt remuneraţi, iar mulţumirea lor este că reuşesc să salveze vieţi ceas de ceas.

„De patru ani vin aproape zi de zi la UPU, pentru că sunt pe grafic. Asta înseamnă 15 – 17 ture. Acopăr graficul atunci când este nevoie. Am aceleaşi responsabilităţi ca şi cei plătiţi. Cine a citit contractul de voluntariat ştie despre ce vorbesc. După atâţia ani este pasiune. Am încercat şi m-am gândit, au fost şi concursuri pe alte secţii, la care aş fi putut participa oricând, dar nu mă văd lucrând în altă parte, decât la UPU. Urgenţele înseamnă să fii aici 12 ore, nu întotdeauna sunt cazuri grave, dar atunci când mă întâlnesc cu oamenii pe stradă şi îmi mulţumesc zâmbind şi îmi spun că «datorită dumneavoastră trăiesc» asta îmi ţine şi de soare, şi de foame. Eu mă bucur de lucruri mărunte”, a povestit asistenta Silvia Vârgolici, voluntar UPU Galaţi.

Silvia are acasă două fetiţe de 10 şi 11 ani, şi un soţ care a înţeles-o întotdeauna. Asistenta vine la spital ori de câte ori este nevoie de ea, chiar dacă uneori nici nu are bani de transport.

„El îşi respectă meseria şi eu pe a mea. S-a întâmplat de mai multe ori să nu am nici măcar bani să vin la spital. Mi-am amintit recent de o tură, era undeva după ora 19.00, când m-a sunat asistenta şefă să mă întrebe dacă pot veni. Nu am putut să o refuz, chiar dacă ar fi trebuit să vin pe jos, nu este exces de zel. M-am ridicat, m-am îmbrăcat şi am plecat, dar mi-am dat seama că nu aveam decât un bilet de transport. Am cerut împrumut de la colegi şi m–am întors a doua zia acasă mulţumită sufleteşte”, a relatat asistenta Silvia Vârgolici, voluntar UPU Galaţi.

„Sunt în UPU – SMURD de patru ani şi jumătate. Am făcut  la început un an de voluntariat, iar apoi am lucrat trei ani pe perioadă determinată, iar acum m-am întros la voluntariat. Am rămas aici pentru că este şi foarte greu să o iei de la capăt. Noi am crescut în urgenţe şi nu ştiu dacă aş putea să lucrez într-o altă secţie. Financiar mă descurc foarte greu. Am un copil de şapte ani, care la toamnă va merge la şcoală, vom vedea cum va fi. Soţul munceşte şi întreţine familia, atât cât poate. Avem şi noi rate la casă ca toată lumea, datorii, ca toată lumea, pe care le putem plăti foarte greu. Eu stau tocmai pe bulevardul George Coşbuc şi vin pe jos, fac câţiva kilometeri zilnic doar în ideea că ne vom angaja şi va fi bine. Sunt şi oameni care ne recunosc pe stradă”, a spus asistenta Alina Prodea, voluntar UPU Galaţi.

Carmen are 30 de ani şi face voluntariat în Unitatea de Primiri Urgenţe de doi ani.

„Mă determină faptul că nu am nici un loc de muncă şi nici un venit. Soţul lucrează numai el şi sper la un loc de muncă. Îmi place foarte mult ceea ce fac. M-am ataşat de această meserie, am învăţat aici foarte multe şi asta îmi doresc să fac”, ne-a povestit Carmen Ciobotaru, voluntar UPU Galaţi.

Teodor are 25 de ani şi vine la UPU de 14 luni. Deşi acasă are un bebeluş de trei luni, tânărul nu se dă în lături atunci când colegii de la UPU au nevoie de ajutorul său.

„Soţia este studentă, iar la început ne-au ajutat părinţii cu bani, imediat după ce ne-am căsătorit. Acum mi-am mai găsit un job pe ambulanţă, în Combinat, unde lucrez tot în ture. Fac şi acolo 12 – 14 ture, iar noaptea vin aici ca să completez personalul. Este foarte greu să vii din tură de noapte, fără să închizi un ochi şi să vii aici şi să o iei de la capăt. Trebuie să fac un sacrificiu. Eu îmi văd copilul crescut, că soţia stă cu el”, ne-a explicat asistentul Teodor Ceapă, voluntar UPU Galaţi.

„În urmă cu patru ani am fost voluntar timp de un an şi am reînceput din iunie, anul acesta. Mai am un alt loc de muncă, iar aici vin pentru că sper să fie deblocat un post şi să mă angajez. Am mai lucrat şi ca paznic la spital şi am văzut cum este, m-am ataşat de personalul de aici. Mi-a plăcut la UPU, colegii sunt minunaţi şi îmi place să dau o mână de ajutor aici. Unii dintre oameni mă recunosc pe stradă. Unii vin chiar şi să îmi mulţumească. Mă simt bine atunci când reuşesc, alături de medici, să salvez viaţa unui om. Când nu sunt la spital, lucrez în amenajări interioare”, a spus Gabriel Spanachi, voluntar UPU Galaţi.

„Peste un an de zile am făcut voluntariat, a fost greu, cu familie, cu copii. În acea perioadă muncea mai mult soţia şi ne întreţineam dintr-un salariu de asistent medical. Am avut răbdare până a apărut un post, am învăţat. A fost una dintre cele mai fericite zile din viaţa mea când m-am angajat. Iniţial am lucrat pe un post de ASE (pe perioadă determinată) timp de un an de zile, iar când s-a întors persoana respectivă din concediul de creşterea copilului am rămas alte trei luni pe voluntariat. Am aşteptat până s-a scos postul la concurs, am participat şi am luat examenul. Voluntarul lucrează cot la cot cu angajaţii din UPU. Ştie şi învaţă foarte mult aici. Sunt foarte buni şi sperăm să se scoată posturi la concurs să îi putem angaja şi pe ei. Ne ajută foarte mult, lucrează cot la cot cu noi”, a declarat Dănuţ Oprea, angajat UPU Galaţi.

Fără ajutorul acestor voluntari sufletişti, personalul medical al Unităţii de Primiri Urgenţe nu s-ar putea descurca şi nu ar putea acoperi toate turele din grafic.

„Sunt vitali. Tot respectul pentru ei. Ne bazăm pe ai ca pe oricare alt angajat. Completăm graficul cu ei pentru că nu avem altă modalitate. Sunt nişte oameni deosebiţi, profesionişti, foarte bine pregătiţi. Deja colegii noştri cei vechi au început să cadă, pentru că suntem foarte obosiţi, avem ture în plus, libere nu avem cum să ne luăm sub nicio formă. Fără aceşti voluntari nu am putea răspunde la solicitările populaţiei”, a declarat Zoica Marola, asistenta şefă UPU Galaţi.

„33 de posturi de asistenţi sunt pe minus, iar cinci dintre ele sunt eliberate anul acesta. Avem 14 brancardieri şi ne-ar mai trebui cel puţin încă zece. Voluntarii au aceleaşi responsabilităţi ca şi noi, însă ei primesc doar vechime, nu şi bani. Fără ei nu ne-am putea descurca. Zi de zi, tură de tură sunt incluşi în graficul de gărzi şi completează turele asistenţilor medicali din Unitatea de Primiri Urgenţe. Atmosfera din cadrul secţiei noastre este nemaipomenită, au susţinerea noastră, voluntarii sunt nişte oameni foarte dedicaţi, odată ce ai lucrat în domeniul medicinei de urgenţă, nu îţi mai doreşti să lucrezi în altă parte. De-a lungul timpului le-am dat speranţe, dovadă că unii dintre ei s-au angajat. Acum şapte ani de zile am introdus în Unitatea de Primiri Urgenţe noţiunea de asistent voluntar şi încă de atunci s-au arătat dispuşi să lucreze în secţia noastră. Sunt foarte mulţi cei care ne-au sprijinit în activitatea noastră. Unii dintre ei au fost angajaţi pe perioadă nedeterminată şi chiar şi-au dat şi grade profesionale. S-a făcut o analiză în cadrul Departamentului de Urgenţă din cadrul MAI şi s-a constatat că este un deficit mare de personal. Am semnale că se vor debloca nişte posturi de asistenţi medicali, plus cele care s-au vacantat anul acesta. Se pare că vom acoperi minusurile şi vom funcţiona cu asistenţi medicali angajaţi în UPU, astfel încât să acoperim toate nevoile noastre. În ultimii cinci ani au fost înfiinţate patru noi servicii (n.r. triaj, salonul de supraveghere, Punctul de Operare Aeromedical şi dispeceratul integrat ISU-SMURD-SAJ) pentru care nu am primit asistenţi până la această oră şi ne desfăşurăm activitatea şi cu voluntari”, a declarat doctorul Angel Trifan, medic coordonator UPU-SMURD Galaţi.

Alţi 51 de voluntari lucrează în Spitalul de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi. Cu toţii speră şi aşteaptă ca într-o bună zi să fie angajaţi aici.