Românul care a plecat de la şofer de taxi în Anglia şi a ajuns directorul unui important muzeu: „Trăiam cu 30 de lire pe săptămână, ceea ce-i extrem de puţin“

Românul care a plecat de la şofer de taxi în Anglia şi a ajuns directorul unui important muzeu: „Trăiam cu 30 de lire pe săptămână, ceea ce-i extrem de puţin“

Răzvan Ionaşcu FOTO Colecţia personală

Răzvan Ionaşcu (32 de ani) este un tânăr polivalent. Absolvent al unei facultăţi de istorie, a făcut de toate în România, mai puţin meseria pentru care s-a pregătit: a fost reţelist, ONG-ist, administrator de firmă şi chiar tehnoredactor de ziare. Anglia, însă, l-a învăţat valorile democraţiei şi, cu totul surprinzător, i-a oferit oportunitatea de a profesa în domeniul pentru care a studiat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ne place sau nu, ultimele decenii au conturat un soi de „tipar“ al migrantului român de succes. Nu mai este niciun secret că reuşita în Occident a românilor s-a bazat, în majoritatea cazurilor, pe o polivalenţă ieşită din comun, care i-a lăsat cu gura căscată de rigizii vestici, obişnuiţi cu ideea că un specialist trebuie să ştie bine o meserie şi cam atât.

Dacă este să dăm un exemplu de român bun la toate, atunci gălăţeanul Răzvan Ionaşcu (32 de ani) este unul dintre cei care se apropie cel mai mult de acest model, căci s-a dovedit versatil atât în ţara natală, dar şi în Anglia, unde locuieşte de şase ani şi unde a reuşit să evolueze foarte rapid în carieră, ajungând de la şofer de taxi la director adjunct al Centrului de Antichităţi din portul istoric al oraşului Portsmouth.

Ticăloşiile sistemului românesc

La doar 32 de ani, Răzvan are deja un trecut bogat, plin de încercări, de inerente eşecuri şi de succese muncite. Încă din facultate – a absolvit Istoria la Universitatea din Galaţi, a pornit de la ideea că trebuie să se implice în societate, aşa că în 2003 a fost ales lider al studenţilor. Aşa a cunoscut, însă, prima mare dezamăgire legată de metehnele românilor. „În 2003-2004, a fost o grevă studenţească la care am luat parte ca lider al studenţilor de la Istorie şi Filosofie. Greva a fost deturnată atunci din interese politice, iar lucrul ăsta m-a făcut să părăsesc Liga şi să-mi consum energia pentru a face ceva pe cont propriu“, ne-a mărturisit Răzvan.

În 2005, împreună cu câţiva prieteni, înfiinţează Asociaţia „Activ“, un ONG care-şi propune să ajute mişcarea cultrală din Galaţi. A contat foarte mult în această alegere şi faptul că Răzvan, un talentat pianist, cochetase deja cu câteva trupe studenţeşti şi descoperise cât de puţin sunt sprijiniţi artiştii în România. „Am reuşit să facem câteva lucruri foarte frumoase, cum ar fi Festivalul de Teatru «Mihai Mihail», destinat tinerilor actori amatori. Astăzi, o bună parte dintre acei oameni care ne-au fost alături sunt regizori, actori sau jurnalişti, ceea ce înseamnă că proiectul nostru a reuşit în cea mai bună parte“, se mândreşte Răzvan.


Răzvan Ionaşcu, clăpar în trupa cu care a cântat câţiva ani FOTO Arhiva personală

În anul 2009, însă, lucrurile au început să ia o turnură nefericită pentru asociaţie, care este pur şi simplu dată deoparte de la toate proiecte cu finanţare publică, spune el. Motivul: nu erau afiliaţi politic, deci nu dădeau „o pâine de mâncat“ tinerimii care lipea afişe pe la partide, mărşăluia pentru candidaţi şi aşa mai departe. „Ticăloşia autorităţilor politizate în cel mai rău sens al cuvântului a reuşit să pună asociaţia în dificultate financiară“, îşi aminteşte tânărul.

Tehnoredactor la „Adevărul de Seară“

Pentru prima dată în viaţă, la 25 de ani, Răzvan a decis să încerce experienţa migraţiei. A locuit timp de trei luni în Olanda, unde a înţeles că reuşita ţine foarte mult de oameni. „Lumea occidentală mi-a adus revelaţia faptului că există şi un alt tip de societate, în care munca şi onestitatea sunt respectate. Însă nu am rămas acolo, ci am decis să aplic modelul lor de gândire antreprenorială în România“, spune Răzvan. Aşa se face că, spre sfârşitul anului 2009, Răzvan şi-a deschis o afacere proprie: o reţea de internet „de cartier“.

A construit totul de la zero, cu puţinii bani economisiţi şi cu ceva împrumuturi de la rude şi prieteni. Părea să aibă succes.

„Totul a fost bine până când taxele la stat, schimbările legislative extrem de dese şi infinitele controale ostile ale autorităţilor, mereu în căutare de şpagă, m-au îngenunchiat. Am lăsat totul baltă şi, în 2010, am aplicat pentru un post de tehnoredactor la redacţia regională de la Galaţi a ziarului «Adevărul». Am fost angajat“, povesteşte tânărul. Ulterior, s-a mutat la redacţia regională „Adevărul“ de la Cluj, unde a lucrat până în septembrie 2011, când norii negri ai recesiunii s-au abătut asupra tuturor, determinând dispariţia publicaţiei „Adevărul de Seară“ şi, implicit, a posturilor de tehnoredactori.

„Acela a fost momentul când am zis: ajunge! Eram sătul de lupta cu o Românie care nu îmi mai oferea nimic. Am decis să o iau de la capăt în străinătate. Un bun prieten şi fost coleg de facultate a venit cu o soluţie la timpul potrivit: se pregătea să plece in Marea Britanie ca şofer de taxi şi m-a îndemnat să merg cu el. Nu mai făcusem aşa ceva niciodată şi nici nu mi-aş fi inchipuit că va veni vremea să o fac“, rememorează Răzvan.

„Noi, românii, am fost multă vreme un fel de paria“

După un curs pregătitor de numai o săptămână, a plecat spre Marea Britanie. Pe vremea aceea, românii nu aveau drept de muncă acolo, aşa că singura soluţie era să devină persoană fizică autorizată, ceea ce a şi făcut, în oraşul englez Portsmouth. „Începutul a fost cumplit de greu. Trăiam cu 30 de lire pe săptămână, ceea ce este extrem de puţin. Închipuiţi-vă că trebuie să trăiţi în România cu 30 de lei pe săptămână. Cam asta ar fi paritatea între preţuri şi venituri“, spune Răzvan.

Răzvan şi colecţia de maşini de epocă a Muzeului din Portsmouth, Anglia FOTO Colecţia personală

Mărturiseşte că, după trei luni de pregătire intensă, ajunsese să cunoască geografia oraşului Portsmouth mai bine decât pe cea a Galaţiului natal. Au urmat examenele de licenţiere în taximetrie, luate cu brio, aşa că a pornit la treabă. I-a luat doar şase luni pentru a face saltul de la ceea ce englezii numesc „private hire driver“ la firma Hackney Driver.

Însă asta nu i-a adus bunăstare, cel puţin o vreme. „A fost dificil. Şi eu, ca şi mulţi alţii ca mine, am locuit în condiţii dificile, la comun, cu bani puţini şi trecând prin greutăţi serioase. Occidentul nu e roz deloc dacă se nimereşte să fii la baza piramidei şi mai ales dacă eşti român. Noi, românii, am fost pentru englezi, multă vreme, un fel de paria“, povesteşte tânărul.

Administratorul a peste 15.000 de obiecte unice

Răzvan recunoaşte că în cariera de taximetrist român în Portsmouth a fost umilit, înjurat, discriminat, agresat şi tratat ca un sub-om de foarte multe ori, dar că meseria i-a adus şi câteva întâlniri surprinzătoare, care au avut darul ca, până la urmă, să-i schimbe spectaculos viaţa.

„De exemplu, am cunoscut-o pe una dintre secretarele lui Winston Churchill, am stat de vorbă cu inginerul care a construit primul computer IBM din Europa, cu căpitanul celei mai cunoscute fregate care a luptat în insulele Falkland, cu directorul companiei Boeing, cu actori, artişti, oameni politici, scriitori celebri şi tot felul de alţi oameni fascinanţi care au călătorit în taxiul meu“, enumeră Răzvan.

Răzvan, în una dintre uniformele din colecţia muzeului englez pe care-l conduce FOTO Colecţia personală

Aşa avea să-şi schimbe şi destinul, căci, în vara lui 2013, l-a avut client pe directorul Centrului de Antichităţi din Portsmouth, cu care, sociabil cum e, a intrat în vorbă. Printre altele, tânărul a menţionat că este şi el licenţiat în istorie. „După două luni, m-a căutat şi m-a invitat la un interviu, iar după încă o lună, eram angajat cu acte în regulă pe postul de consultant pe probleme de istorie. The Antiques Storehouse nu este doar un muzeu, ci un business în toată regula. Cumpără, vinde şi expune antichităţi de toate felurile“, povesteşte românul.

În 2014, postul de director adjunct al muzeului a devenit disponibil şi, cu toate că Răzvan era cel mai nou membru al echipei, i s-a oferit funcţia, pe care a şi acceptat-o. A devenit, practic administratorul a peste 15.000 de obiecte unice: tablouri de mare preţ, maşini de epocă, ceasuri, bijuterii, monezi antice, obiecte militare, arme de toate felurile, obiecte care au aparţinut diverselor personaje istorice, ceramică veche rară şi multe altele.

VĂ MAI RECOMANDĂM ŞI:

Misterul relicvelor egiptene găsite în sudul Moldovei. Pe teritoriul românesc nu s-a mai descoperit aşa ceva

FOTO Inginerul cercetător care a transformat ştiinţa în artă. Cum se împacă cercetarea oţelurilor electrice cu gravura

Dezbatere „Historia” la Adevărul Live: De ce „aşteaptă Ungaria scuze de la Iohannis pentru nedreptăţile îndurate la Trianon” 

citeste totul despre: