Relatări despre vânătorile brutale ale lui Ceauşescu. „Au adus vânatul în cuşti, să aibă ce împuşca tovarăşii“
0
Nici atunci când se afla la un şpriţ şi-un grătar, Ceauşescu nu se oprea din făcut planuri. La picnicul de după o vânătoare din pădurea Hanu Conachi (judeţul Galaţi), din anul 1966, liderul comunist a ordonat nu mai puţin de trei investiţii, dintre care două s-au făcut în doar un an. Cum a decurs vânătoarea şi petrecerea „tovarăşilor“ a povestit, în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, un martor ocular.
La cei 81 de ani ai săi, fostul pădurar Samoilă Ionaşcu – Melu, cum îl ştiu prietenii – este un român activ, care îşi conduce abil maşina şi mai îndrăzneşte, cam o dată pe an, să iasă la o partidă de vânătoare.
Gălăţean aproape o viaţă, s-a mutat la Bacău de câţiva ani (de când a rămas văduv), la una dintre fiicele sale, dar se mai întoarce măcar de câteva ori pe an prin locurile unde şi-a trăit tinereţea. Îşi mai vizitează vechii prieteni - „deşi majoritatea s-au dus la ţintirim”, după cum spune cu tristeţe în glas - mai vede locurile, mai povesteşte câte ceva.
Dintotdeauna i-a plăcut să tragă cu arma şi îşi aminteşte, cu o claritate de invidiat, de vremurile când a participat la celebrele partide de vânătoare organizate în judeţul Galaţi la cererea liderilor comunişti ai României. Pe atunci nu s-a dus cu puşca, din motive lesne de imaginat.
Unul dintre cele mai importante evenimente de acest fel la care a fost martor este „vizita de lucru“ a lui Nicolae Ceauşescu, însoţit, printre alţii, de Constantin Dăscălescu şi de Ioan Gheorghe Maurer, în anul 1966, la Hanu Conachi. Interesant este că picnicul de după vânătoare a fost transformat de dictator într-un prilej de a lua o serie de decizii importante privind dezvoltarea ulterioară a zonei.
Gonac la o vânătoare organizată
Pe atunci, Samoilă Ionaşcu avea 28 de ani şi încă spera că în comunism va fi bine, mai ales după ce trăise experinţele traumatizante ale războiului – avea 7 ani când s-a încheiat pacea – şi ale foametei cumplite din 1947. În 1966, era căsătorit, locuia în gazdă la Buciumeni, judeţul Galaţi, dar îşi ridica o casă în satul natal, la Cudalbi, unde spera să se mute cu serviciul în câţiva ani, după ce se mai învechea într-ale pădurăriei.
„Mă însurasem de vreo doi ani şi aveam deja un copil, o fată. Sunt străbunic de la ea acuma (n.r. – zâmbeşte mândru). Eram pădurar la Buciumeni şi vânător. Ţin minte că ne-au adunat într-o sâmbătă la ocolul silvic şi ne-au numit pe cei care urma să participăm ca gonaci (n.r. – hăitaşi cu beţe şi goarne, fără arme), la o vânătoare organizată“, povesteşte Samoilă Ionaşcu.
Samoilă Ionaşcu FOTO Costel Crângan
„De obicei ne întrebau: «Băi, care vreţi să veniţi la goană?», dar de data asta, ne-au ales ei. M-am prins că era ceva aparte, că au luat numai pădurari, cum se zicea atunci, «cu origine sănătoasă». Eram numai feciori de clăcaşi, de pălmaşi. Niciun fecior de preot sau de învăţător sau de chiabur nu a fost ales“, continuă bătrânul povestea.
„Ne-au ameninţat cu puşcăria“
În final au fost selectaţi 40 de hăitaşi din tot judeţul, iar cu o săptămână înainte, au făcut recunoaşterea în amănunt a pădurii în care urma să fie vânătoarea.
„Totul era marcat milimetric. Ştiau exact unde va fi standul de tragere, iar fiecare dintre noi ştia pe unde să meargă şi când. Nu ne-au spus, însă, cine vine la vânătoare, dar noi bănuiam că e cineva important. La un moment dat, doi securişti – te tăiau în două cu privirea, nu alta – ne-au adunat şi ne-au spus răspicat, dar cu voce scăzută, că nu avem voie să povestim nimănui despre treaba la care mergem şi nici ce-o să vedem sau o să auzim acolo. Ne-au zis că o să putrezim în puşcărie dacă spunem ceva“, îşi aminteşte fostul pădurar.
De-abia în dimineaţa zilei în care era programată vânătoarea li s-a spus că aveau să vină Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer şi Constantin Dăscălescu, plus o mulţime de alţi activişti mai mărunţi ca funcţie. Vreo 20 cu toţii. Fuseseră în vizită la combinatul siderurgic de la Galaţi, care tocmai ce fusese inaugurat, iar a doua zi au pus la cale o ieşire la aer, fără „tovarăşe“, înainte de a se întoarce la Bucureşti.
„Au adus vânatul în cuşti, să aibă ce împuşca tovarăşii“
Vânătoarea în sine a durat doar trei ore şi a fost un adevărat masacru. Sute de animale au picat sub gloanţele „tovarăşilor“, însă nu pentru că aceştia ar fi fost mari ochitori, ci pentru că au avut grijă de asta organizatorii.
„După ce am vorbit cu securiştii ăia, am văzut că vine, de după o lizieră, o coloană de vreo 30 de căruţe cu cai. În ele, duium de cuşti cu iepuri vii, fazani, vreo 10-12 căprioare. Erau prinse cu tranchilizante şi cu plase de pădurarii din Vrancea şi trimise la drum, de la Focşani, din toiul nopţii. Le-am dus în pădure, la vreo 300 de metri de linia de tragere, apoi le-am dat drumul şi le-am fugărit către puştile tovarăşilor. Mi-a fost cam milă de ele, dar nu aveam ce face“, ne-a povestit Samoilă Ionaşcu.
Ceauşescu a fost aşa de impresionat de pădurea seculară de stejar de la Hanu Conachi, de bogăţia de vânat şi de împrejurimi, încât la petrecerea de după vânătoare a ordonat nu mai puţin de trei investiţii: popasul turistic care există şi în zilele noastre – Ceauşescu ar fi spus atunci că este o prostie ca satul să se numească Hanu Conachi, dar să nu aibă niciun han –, marele depozit de muniţii din pădure, încă în funcţiune, şi o staţiune balneoclimaterică (proiect abandonat ulterior) pe malul lacului sărat de la marginea satului Fundeni.
Nicolae Ceauşescu în vizită la Nicoreşti în 1966 FOTO Colecţia Bibliotecii VA Urechia
Ce s-a întâmplat cu vânatul
Ospăţul a fost organizat într-un fel aparte. „Au pus să se sape un şanţ de vreo patru metri în diametru, iar în mijlocul lui au făcut un foc mare. Erau cinci-şase roabe de jăratec acolo. Activiştii stăteau ca pe băncuţă, cu spatele spre exteriorul cercului, unde erau puse covoare de lână, şi cu picioarele în şanţ, iar pe partea cealaltă era mâncarea, ca pe masă. În spatele lor roiau securiştii şi câţiva şefi de Silvic. Noi n-am avut voie acolo decât vreo zece minute, cât să dăm mâna cu tovarăşii“, a rememorat Samoilă Ionaşcu.
Carnea o găteau în altă parte, ca să nu scoată ochii tovarăşilor cu fumul. Acolo o aduceau doar demonstrativ, înfiptă în ţepuşe, ca să stea caldă. Au fost serviţi cu pastramă de mistreţ, de căprioară şi de berbec, pregătită din vreme. De băut au primit, în clondire din ceramică, vin de Nicoreşti şi de Odobeşti. De altfel, pentru că lui Maurer i-a plăcut foarte mult vinul, delegaţia a ajuns ulterior şi la Nicoreşti, la crama veche.
Nicolae Ceauşescu în vizită la Nicoreşti în 1966 FOTO Colecţia Bibliotecii VA Urechia
„Ce au vânat ei a fost dus la gospodăria de partid de la Galaţi. Nouă nu ne-au dat nici măcar o coadă de iepure, dar nici flămânzi nu am stat. Aveam în traistă, toţi, de-ale gurii, iar de la CAP-ul de la Lieşti au adus nişte vin, după ce a plecat delegaţia oficială, în jur de ora 2.00 după-amiază“, povesteşte fostul pădurar.
ŞI Băsescu s-a oprit la Hanu
Nicolae Ceauşescu a fost primul şef de stat cu care Samoilă Ionaşcu a dat ochii, însă n-a fost ultimul. Pe 14 ianuarie 2006, Traian Băsescu a participat la o cumetrie la Piscu, unde a botezat fetiţa unor săteni afectaţi de inundaţii. La drumul de venire s-a oprit şi la popasul de la Hanu Conachi, unde a gustat doi mici despre care i se spusese că ar fi cei mai grozavi din România.
Samoilă Ionaşcu s-a nimerit să fie în parcarea hanului chiar în momentul în care Băsescu a ajuns acolo şi, conform obiceiului său consacrat, a dat mâna cu toţi cei care i-au apărut în cale. „N-am mai avut, însă, acelaşi sentiment ca în 1966, când cu Ceauşescu. De comunişti ne era frică, de ăştia de acum nu li-i frică nici muştelor“, ne-a mai spus, hâtru, Samoilă Ionaşcu.
Se încarcă comentariile...
