FOTO Inginerul cercetător care a transformat ştiinţa în artă. Cum se împacă cercetarea oţelurilor electrice cu gravura

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mihaela Teodorescu Gerardin Foto: Valentin Trufaşu
Mihaela Teodorescu Gerardin Foto: Valentin Trufaşu

Mihaela Teodorescu Gerardin (45 de ani) este gălăţeancă la origine, dar s-a stabilit în Franţa acum mai bine de 19 ani. Este inginer şi lucrează în cercetare, pe zona de metalurgie. Mihaela nu a urmat nicio şcoală de arte, dar are de mulţi ani o pasiune: gravura.

Mihaela Teodorescu Gerardin (45 de ani), originară din Galaţi, face gravură de ceva timp, alocându-şi puţinul timp liber pentru a-şi urma pasiunea. A descoperit gravura într-o vacanţă, iar de atunci s-a dedicat aceste arte extrem de migăloase şi complexe.

Deşi este un domeniu specializat, care necesită cunoştinţe aprofundate din domeniul Artelor, Mihaela nu a renunţat niciun moment la pasiunea ei, având acasă şi o presă pentru imprimarea gravurilor.

”Mă pasionează tot ce înseamnă lucru manual, asta însemnând pasteluri şi montaje”, ne explică Mihaela. Ar fi trebuit să devină profesor de Matematică în România, a şi fost timp de doi ani asistent universitar la Universitatea Politehnică din Bucureşti, dar în urmă cu 19 ani a plecat în Franţa, devenind ulterior inginer cercetător.

În prezent lucrează în metalurgie, după ce şi-a dat doctoratul în Matematică Aplicată, specializarea fiind formarea metalelor. Deşi poate părea ciudat la prima vedere, alegerea gălăţencei are legătură cumva cu arta pentru că lucrează la microscop, unde observă de multe ori imagini aproape artistice. Asta a şi determinat-o să alunece spre zona artei.

Inginerul face cercetare în Franţa pe  o zonă de care mulţi fintre noi nici nu ştiau că există, fiind vorba de oţelurile electrice. Mai pe româneşte, sunt acele foiţe de oţel folosite la transformatoarele electrice, având o particularitate a structurii ce sporeşte proprietăţile magnetice ale acestora.

Mihaela nu se va opri aici, ci va continua să picteze, o altă pasiune a gălăţencei, şi să graveze, urmând să îşi expună ulterior lucrările în cadrul unor expoziţii. Soţul său, impresionat de dragostea acesteia pentru gravură, i-a făcut cadou o presă pentru imprimarea gravurilor.

Expoziţie de gravură la Facultatea de Inginerie

Nu s-a gândit niciodată prea mult la subiecte pentru gravurile sale, ideile venindu-i, cum ne mărturiseşte cu umor, şi în autobuz. Este mereu nerăbdătoare să îţi vadă terminate operele, chiar dacă asta înseamnă o migală la care şi cei mai răbdători artişti nu s-ar băga cu una, cu două.

Ca să vă faceţi o idee, mai întâi se ia o placă, ce poate fi din lemn, plastic sau metal, care este apoi prelucrată cu un  stilet adaptat pentru aşa ceva. Cu acesta se conturează pe suprafeţele amintite forma dorită, iar apoi se toarnă cerneală tipografică în şănţuleţele create, care se întinde cu ajutorul unui rulou.

Aici vine munca de sisif, pentru că oricine poate turna cerneală în formele de pe placă, dar ca să obţii textura dorită, e cu totul altceva. Frumuseţea acestei arte este că există o mulţime de tehnici prin care poate fi prelucrat un material. El poate fi băgat la presă, apoi introdus în acid şi prelucrat din nou. Interesant de amintit este că tot ce iese din mâinile artistei este rodul talentului său, în condiţiile în care Mihaela nu a urmat cursurile unei şcoli de Arte.

Pe 12 mai a avut loc concursul tehnic "Mihai Honorius Teodorescu" la Facultatea de Inginerie din Galaţi, la care au participat 160 de elevi din Galaţi, Brăila, Focşani şi Tulcea. Competiţia a fost dedicată regretatului profesor Mihai Honorius Teodorescu, fost rector al Universităţii ”Dunărea de Jos”, căruia i se datorează mult din ceea ce este astăzi instituţia de învăţământ gălăţeană.

Mihaela Teodorescu Gerardin este fiica acestuia şi a organizat cu acel prilej o expoziţie de gravură  intitulată "Din când în când.....o punte între ştiinţă şi artă".  Expoziţia a fost organizata de Asociaţia Absolvenţilor Facultăţii de Mecanică din Galaţi cu susţinerea Academiei de Ştiinte Tehnice din România şi a Asociaţiei Generale a Inginerilor din Romania. ”Cred că tatăl meu ar fi fost mândru de ce am devenit ca persoană, de ce fel privesc viaţa şi cum îmi aloc timpul pentru a face lucruri durabile în timp”, ne destăinuie cu emoţie Mihaela.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite