EXCLUSIV Fostă studentă ucraineancă în România, despre invazia rusească: „Nu vom putea niciodată să iertăm Rusia”
0
Olena, o tânără de 22 de ani care locuieşte în Izmail (Ucraina) şi care a studiat în România, vorbeşte despre războiul psihologic pe care Rusia l-a dus în Ucraina în ultimii 8 ani, despre frica îngrozitoare pe care ea şi familia ei o trăieşte, dar şi despre faptul că nu va renunţa niciodată la ţara ei.
Olena, o tânără de 22 de ani din Izmail (Ucraina), este unul dintre sutele de mii de tineri ucraineni care privesc cu groază ce se întâmplă în ţara lor, invadată de trupele ruseşti.
A absolvit Facultatea Transfrontalieră a Universităţii ”Dunărea de Jos” din Galaţi în 2021 pe specializarea Limbi Moderne Aplicate. Am vorbit cu ea despre copilăria din Ucraina trăită constant cu frica unei invazii ruseşti, despre bunica ei, supravieţuitoare a celui de-al doilea război mondial, care este terorizată de perspectiva să trăiască un nou război, despre faptul că ea şi familia nu va pleca din Ucraina dacă izbucneşte războiul şi despre ce vrea să facă pe viitor.
Olena ne-a răspuns la întrebări cu o zi înainte de începerea războiului în ţara ei şi apoi chiar în ziua în care Putin a declanşat teroarea în Ucraina.
De ce ai ales să studiezi în România?
Universitatea la care am studiat în Izmail a cooperat cu Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi la implementarea mai multor proiecte comune. Eu am făcut parte dintr-un astfel de proiect. Proiectul a fost ca studenţii de la Universitatea din Izmail să înveţe şi la Universitatea din Galaţi în acelaşi timp. M-am înscris în acest proiect pentru că am dorit să învăţ engleză mai bine, dar şi să obţin o diplomă europeană. O asemenea experienţă este o simulare foarte bună pentru viaţa de adult, când trebuie să te descurci singur în diverse situaţii.
În ce zonă a Ucrainei locuieşti?
Locuiesc într-un mic oraş din Ucraina care se numeşte Izmail. Este situat în apropierea Dunării şi de pe partea noastră poţi să vezi România.
Cum trăieşti în aceste zile ce se întâmplă la graniţa dintre Ucraina şi Rusia? Ce sentimente te încearcă?)
Îmi iubesc cu adevărat ţara. Din 2014, am trăit într-o tensiune constantă despre momentul când vor începe să se audă exploziile. La început, ştirile din estul Ucrainei au fost terifiante, dar apoi toate acestea au devenit o rutină, oricând de înfricoşător ar părea. Vreau ca toate astea să se termine. De fiecare dată când deschid Instagram-ul sper să nu îmi îngheţe inima de frică dacă citesc alte veşti teribile. Tot ce se îmtâmplă la graniţa noastră cu Rusia şi Belarus este îngrijorător. Vreau să cred că toate astea sunt doar provocări şi că Rusia nu stă la uşa noastră cu armele în mâini. Am fost întotdeauna speriată să citesc date istorice despre războaie, să înţeleg câţi oameni au murit în urmărirea unor obiective imaginare ale cuiva, iar acum eu şi ţara mea ne aflăm într-o astfel de situaţie. Vieţile noastre de desfăşoară ca de obicei: copiii merg la grădiniţă şi şcoală, părinţii se duc la serviciu, iar pensionarii se duc la o plimbare în parc. Pur şi simplu trăim fiecare zi pe rând, pentru că nu ştim când va trebui să stăm unii lângă ceilalţi ca să ne apărăm ţara. Eu, ca toţi ceilalţi, sunt pe de o parte speriată, dar pe de altă parte am obosit de jocurile Rusiei. Eu şi poporul meu vrem doar să trăim în ţara noastră şi să uităm că în orice moment Rusia poate decide să intre în grădina noastră şi să ne fure recolta. Aşteptarea şi oboseala este cum aş descrie ceea ce simt ucrainenii acum.
Ce spun rudele tale din Ucraina despre ce se întâmplă?
Rudele mele sunt obosite, le este frică şi aşteaptă. Bunica este o supravieţuitoare a celui de-al Doilea Război Mondial şi îi este foarte frică dacă va fi nevoită să treacă acum printr-un alt război. Mi-a spus că pe lângă durerea pe care o simte, a conştientizat un lucru: s-a rugat foarte mult şi a sperat ca proprii ei copii, nepoţi şi strănepoţi să nu cunoască ororile războiului. Tatăl meu este un cetăţean devotat al Ucrainei şi spune că este gata să lupte oricând pentru suveranitatea ţării, independenţă şi libertate. Toţi cunoscuţii familiei noastre împărtăşesc punctul nostru de vedere. Suntem ucraineni şi aşa vom rămâne. Dacă vom fi forţaţi să luăm armele în mâini, vom lupta şi vom demonstra că dragostea şi credinţa noastră nu ne pot fi luate. Ucrainenii sunt un popor mândru şi determinat.
Cum crezi că se va încheia criza dintre Ucraina şi Rusia?
Aş vrea să ştiu răspunsul la această întrebare. Îmi vine greu să îmi imaginez cum se vor încheia toate acestea, pentru că Rusia şi Putin în particular este nebun şi impredictibil. Nu poţi să te aştepţi la nimic bun din partea lui. Singurul lucru pe care îl pot spune cu certitudine este că dacă Putin va încerca să intre în casa noastră fără să bată, nu va trece peste prag.
Ce consideri că ar trebui făcut ca să nu se ajungă la război?
Ca să nu avem un război, persoana care controlează acest lucru trebuie să înţeleagă că nimeni nu are nevoie de petrolul, pădurile, gazele lor şi alte asemenea lucruri. Asta pentru ca oamenii care locuiesc în Federaţia Rusă să înţeleagă că nimeni nu doreşte să îi cucerească. Să înţeleagă că este posibil să fim diferiţi, dar totodată să fim prieteni şi parteneri responsabili. Să înţeleagă că nicio victorie geopolitică nu merită costul a mii de vieţi. În ultimii 10-12 ani, ideea de bază a Federaţiei Ruse a fost: trăim într-o fortăreaţă în care toţi ocupanţii vor să o distrugă. Cum putem rezolva această problemă? Numai prin violenţă şi vorbind de protecţia ”păcii ruseşti”. Noi în Ucraina nu am declanşat această situaţie catastrofală, am trăit în ţara noastră şi am visat să facem acest lucru şi pe viitor. Da, am făcut şi greşeli, dar apoi am lucrat ca să le corectăm. Aşa că, la fel de bine ar fi să meargă în locul în care mulţi dintre vecinii noştri au fost de mult timp, dar să se ducă! Oamenii care spun că sunt fraţii noştri au făcut totul pentru ca noi să avem acum o singură cerere, sau pur şi simplu să reducem totul la un cuvânt - Plecaţi! Lăsaţi-ne în pace cu necazurile, bucuriile şi realizările noastre!
Dacă va începe totuşi războiul, vei rămâne în România?
Dacă izbucneşte războiul, eu şi familia mea vom rămâne în Ucraina. Cine, dacă nu noi, va apăra ţara? Să plecăm în siguranţă ar avea sens, dar pentru noi este mai important să rămânem loiali ţării noastre până la sfârşit. În plus, îmi este greu să-mi imaginez că îmi părăsesc casa, pisica şi câinele, iar bunica nu ar fi de acord să plece niciodată. Are 79 de ani, şi-a construit casa în care am crescut eu şi fratele meu cu propriile mâini, a supravieţuit celui de-al Doilea Război Mondial şi nu va părăsi niciodată oraşul ei acum. Aşa că vom rămâne şi vom lupta. Dar sper cu adevărat că nu va trebui să facem această alegere grea.
Ce vrei să faci pe mai departe, după ce ai absolvit facultatea?
După ce am absolvit facultatea la ambele universităţi, mi-am dat un răgaz de o lună. A fost o resetare pentru a vedea unde vreau să merg în continuare. M-am odihnit şi am făcut doar ceea ce am vrut să fac. Apoi am început să-mi caut un loc de muncă. Acum lucrez ca freelancer, traduc texte, scriu articole şi lucrări de cercetare. Sunt tânără şi călătoresc mult, aşa că freelancing-ul este foarte convenabil atunci când cauţi un loc unde vrei să stai mult timp. Acum câteva luni am devenit manager de cont pentru o companie ucraineană de design şi dezvoltare de site-uri web. Treaba mea este să comunic cu clienţii noştri, dar şi să caut alţii noi. Îmi folosesc toate abilităţile pe care le-am deprins în timpul şcolii şi comunic cu clienţii în limba engleză.
Între timp, chiar înainte ca interviul să fie publicat, a început războiul. Am întrebat-o pe Olena ce poate să ne spună despre acest eveniment teribil. Răspunsul ei este sfâşietor şi mobilizator deopotrivă.
Singurul lucru pe care vreau să îl fac este să nu renunţ. Sub nicio formă nu o să-i permitem acestei persoane bolnave mintal să ne distrugă. Şi nu vom putea niciodată să iertăm Rusia. Nu când trăim în secolul 21, unde egalitatea prevalează, dar fratele meu mai mic trebuie să devină bărbatul familiei dacă tatăl lui este luat pe front. Nu când trebuie să mă trezesc când mama spune speriată: „Olena, a început războiul”.
Se încarcă comentariile...
