Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret“ vrea o dezbatere naţională legată de educaţia din România

Profesorii vor să afle dacă sistemul politic mai susţine învăţământul românesc. Foto: Adevărul

Având în vedere situaţia creată de evenimentul de la Şcoala Gimnazială „Maria Rosetti” din Bucureşti, dar şi luările de poziţie pe acest subiect, Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret“ consideră că este nevoie de o dezbatere la nivel naţional privind rolul angajatului din unitatea de învăţământ şi necesitatea înscrierii în noua Constituţie a principiului gratuităţii învăţământului de stat.

Dincolo de gravitatea cazului prezentat pe larg de mass-media, problema subfinanţării învăţământului rămâne. Aceasta nu este de ieri, de azi. Fiecare Guvern post-decembrist a încercat, pe diverse căi, să ascundă sărăcia din educaţie.

Cu toate că articolul 32 alin. (4) din Constituţia României prevede că „învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii“, atât cadrele didactice, cât şi părinţii „cotizează“ prin diferite metode la „bunăstarea“ sistemului. De la banala cretă, care lipseşte cu desăvârşire, şi până la mobilierul şcolar, în multe cazuri, toate sunt suportate – legal sau ilegal – de către părinţi şi cadre didactice.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu articolul din Legea Educaţiei Naţionale, care prevede că învăţământului i se alocă anual minim şase la sută din PIB. Cu toate că de vreo 10 ani legea prevede acest lucru, niciun Guvern nu a alocat acest procent pentru şcoala românească. Mai mult, prin ordonanţe de urgenţă, aplicarea dispoziţiei privind alocarea a şase la sută din PIB pentru educaţie a fost prorogată succesiv.

Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret“ consideră că, în contextul discuţiilor privind noua Constituţie, este nevoie de o dezbatere publică naţională şi pe articolele privind educaţia. În cadrul acesteia, liderii partidelor, indiferent de coloratură şi orientare, trebuie să spună deschis dacă mai susţin sau nu ca învăţământul obligatoriu să fie gratuit.

„Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret“ susţine că o ţară democratică trebuie să investească în învăţământ şi să asigure şanse egale la educaţie tuturor copiilor. Acest lucru, transpus în lege, înseamnă alocarea de fonduri pentru educaţie, care să acopere toate necesităţile unităţilor de învăţământ. De zeci de ani continuăm să ne minţim singuri că învăţământul este gratuit, fie că suntem angajaţi ai şcolii, fie că suntem părinţi sau simpli spectatori ai actului educaţional. Considerăm că a venit momentul să spunem clar ce vrem şi să alegem. Nu este normal ca angajaţii din învăţământ să sufere pentru nedreptăţile la care este supus învăţământul de către clasa politică”, spune preşedintele Federaţiei, Marius Nistor.

Şi vorbim despre acei angajaţi ai şcolii care, dacă nu „vin cu bani de acasă”, riscă să primească pentru activitatea lor în unitate calificative de la Bine în jos, calificativul Foarte bine fiind exclus. De ce? Pentru că, prin Fişa-cadru de autoevaluare/evaluare în vederea acordării calificativului anual pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar (Anexa nr. 2 la Metodologia de evaluare anuală a activităţii personalului didactic şi didactic auxiliar, aprobată prin O.M.E.C.T.S. nr. 6143/01.11.2011, modificat prin O.M.E.C.T.S. nr. 4613/28.06.2012), cadrele didactice sunt obligate să contribuie financiar la desfăşurarea procesului instructiv-educativ din unitate, dacă doresc să obţină calificativul Foarte bine.
Iată câteva exemple de Criterii de performanţă prevăzute în Fişa-cadru de evaluare, care presupun contribuţii financiare din partea personalului didactic: implicarea în activităţile de proiectare a ofertei educaţionale la nivelul unităţii, organizarea şi desfăşurarea activităţilor extracurriculare, participarea la acţiuni de voluntariat, aplicarea testelor predictive, interpretarea şi comunicarea rezultatelor, valorificarea competenţelor ştiinţifice, didactice şi metodice dobândite prin participarea la programele de formare continuă/perfecţionare, implicarea în organizarea activităţilor metodice la nivelul comisiei/catedrei, dezvoltarea de parteneriate şi proiecte educaţionale în vederea dezvoltării instituţionale, promovarea imaginii şcolii în comunitate prin participarea şi rezultatele elevilor la olimpiade, concursuri, competiţii, activităţi extracurriculare şi extraşcolare etc. De subliniat faptul că respectivele criterii de performanţă sunt elaborate ţinând cont de atribuţiile cadrului didactic, astfel cum sunt acestea detaliate în Fişa-cadru a postului (Anexa nr. 3 la aceeaşi Metodologie).

Nu trebuie să uităm însă că beneficiarii direcţi ai sistemului de învăţământ sunt elevii. Pe cale de consecinţă, primii interesaţi de bunul mers al învăţământului ar trebui să fie părinţii – aceia care, prin plata impozitelor şi a altor dări către stat, plătesc deja pentru educarea copiilor lor, astfel că nu ar trebui să mai susţină financiar unitatea de învăţământ prin fondul clasei/şcolii. În aceste condiţii, este imperios necesar ca aceştia să se implice pentru ca şcoala să primească finanţarea necesară acoperirii tuturor costurilor şcolarizării, punând presiune pe autorităţile administraţiei publice locale şi centrale pentru a suporta, din fondurile publice, ceea ce ei plăteau prin „chetele” de la nivelul unităţilor de învăţământ.

Fiecare trebuie să înţeleagă că angajaţii din unităţile de învăţământ nu au nicio vină când vine vorba de posturi blocate, de lipsa materialelor igienico-sanitare, de lipsa cretei/markerelor şi a altor mijloace de învăţământ necesare în laboratoare, biblioteci, ateliere, săli de sport etc.

Multe din aceste probleme au fost rezolvate prin asociaţiile de părinţi, constituite legal şi funcţionând conform reglementărilor în vigoare, în exercitarea rolului lor de ”parteneri educaţionali”, care nu are nimic în comun cu mult-mediatizata „şpagă”. În acelaşi timp, însă, nu trebuie să cadă în sarcina părinţilor să acopere, din buzunarul propriu, lipsa de fonduri datorată alocaţiilor bugetare insuficiente.
Ceea ce nu vor să înţeleagă autorităţile centrale şi locale şi o parte a opiniei publice este că şcoala trebuie să funcţioneze în fiecare zi, că şcoala are program „non-stop”, nu de campanie sau de sărbătoare, că nu funcţionează „sezonier” şi că însăşi periodicitatea specifică şcolii accentuează (doar aparent paradoxal!) necesitatea continuităţii şi adecvării finanţării.

La acestea se adaugă faptul că trebuie asigurate condiţii civilizate de muncă/învăţare, nu doar pentru elevi, ci şi pentru salariaţi. Şi ei trebuie să vină cu plăcere la şcoală!!! O şcoală în care atât elevii, cât şi personalul angajat vin cu plăcere va fi o şcoală în care problema „şpăgii” va dispărea „în mod natural”, iar buchetul de flori oferit cadrului didactic va fi doar un simbol al bucuriei de a lucra împreună şi de a învăţa.

Având în vedere toate acestea, Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret“ apreciază că trebuie reconsiderat nivelul costului standard per elev/preşcolar şi adoptate în regim de urgenţă Codul de etică şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar. De asemenea, Ministerul Educaţiei Naţionale şi inspectoratele şcolare trebuie să acorde consiliere de specialitate unităţilor de învăţământ în vederea elaborării regulamentelor interne. Nu în ultimul rând, este obligatorie alocarea resurselor financiare necesare desfăşurării în condiţii optime a întregii activităţi de la nivelul unităţilor de învăţământ, astfel încât contribuţiile financiare ale salariaţilor şi părinţilor să fie excluse.