Cum arată şi cât de periculoasă este vipera de stepă. Specia a fost descoperită în 1993 şi trăieşte doar în România

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Testele de laborator efectuate de către herpetologii germani şi suedezi au scos la iveală faptul că vipera de stepă specifică zonei de est a României are un bagaj genetic unic, diferit de al tutoror celorlalte subspecii de viperă.

Puţină lume ştie, dar în zona de est a României (cu precădere în Moldova) trăieşte o subspecie de viperă unică în lume: vipera de stepă (Vipera ursinii moldavica). 

Este un şarpe veninos de talie mică, considerabil mai mică decât a viperei obişnuite (Vipera berus;  des întâlnită în zonele stâncoase din Carpaţi). De altfel, după cum spun specialiştii de la Grupului Herpetologic Moldavica, toate subspeciile viperei de stepă  sunt mai mici decât viperele comune sau cele cu corn.

Este demonstrat ştiinţific faptul că exemplarele din această specie ating în medie 55-60 centimetri lungime, femela fiind mai mare decât masculul. Cel mai mare exemplar măsurat la noi în ţară (deci şi în lume, dat fiind unicitatea subspeciei) a fost o femelă care avea lungimea de 66 centimetri.

Reptila are o înfăţişare tipică de viperă, cu un cap triunghiular, bine diferenţiat de corp şi coadă ascuţită, scurtă. Prezintă pe partea dorsală desenul în zig-zag, prezent în tonalităţi şi nuanţe de culoare uşor diferite faţă de alte subspecii de viperă de stepă.

În esenţă, aici apar diferenţele care fac ca vipera de stepă din Moldova să fie o subspecie unică României. Testele de laborator efectuate de către herpetologii germani şi suedezi (care au descoperit şi au catalogat vipera în 1993) au scos la iveală că viperele noastre au un bagaj genetic unic şi specific doar lor, diferit de al celorlalte subspecii.

Alte diferenţe constau în numărul, poziţionarea şi culoarea unor solzi. Astfel numărul de şiruri de solzi dorsali la vipera de stepă moldavă este de regulă de 21, spre deosebire de ruda sa cea mai apropiată, vipera de fâneaţă, care prezintă un număr de 19 şiruri de solzi dorsali. 

De asemenea, solzii labiali ai viperei de stepă moldave sunt mai închişi la culoare decât ai viperei de fâneaţă. Caracteristici morfologice suficiente pentru ca forul herpetologic internaţional să recunoască o nouă subspecie de şarpe cum a fost şi cazul viperei noastre autohtone.

Povestea acestei specii rare de vipere ilustrează cum nu se poate mai bine efectul nefast al agriculturii mecanizate şi chimizate precum şi influenţa antropică negativă a omului, per general. Astfel din punct de vedere istoric, vipera de stepă moldavă trăia şi în zonele de lângă Tecuci, două habitate din judeţul Botoşani, precum şi în Bulgaria şi Republica Moldova. În prezent, toate populaţiile acestei specii din afara graniţelor României au dispărut cu desăvârşire.

În România, pe baza datelor herpetologilor români amintiţi anterior, subspecia mai rezistă aproape eroic în doar 3-4 habitate din judeţele Iaşi şi Vaslui, precum şi în trei habitate din Delta Dunării. Poate fi găsită în fâneţele, pajiştile sălbatice şi păşunile situate la nord de municipiul Iaşi, iar în Delta Dunării a fost observată la nord de Sfântu Gheorghe, pe Grindul Perişor şi pe Grindul Letea.

Suprafaţa totală a acestor habitate, de altfel foarte fragmentate, unde mai trăieşte vipera de stepă moldavă a fost estimată la un total de circa 2.500 hectare. De altfel, în prezent, mai puţin de jumătate din toate populaţiile de vipere semnalate în anul 1993 mai există.

În judeţul Iaşi, vipera de stepă moldavă trăieşte de regulă pe câţiva versanţi acoperiţi de vegetaţie tipică de stepă. Viperele de aici folosesc drept habitate de hibernare porţiuni abrupte şi erodate (rupturi de mal şi râpe unde găseşte mai uşor galerii săpate deja de păsări şi rozătoare).

În zona habitatelor din Delta Dunării, specia trăieşte pe ternuri mai înalte cu substrat nisipos, mai rar sărăturos acoperite cu pipirig. Habitatele sale din Deltă sunt parţial inundate pe perioada primăverii, mai ales în anii când debitul Dunării la vărsare este mare. Habitatele viperei moldave sunt situate la altitudini între 0-170 metri.

Este un şarpe veninos adapat vânătorii de insecte, preferând în general lăcuste, greieri, cosaşi, dar vânează şi şopârle mici. Într-un procent mai mic decât alte specii de vipere de la noi, viperele moldave consumă ocazional şi mici pui de păsări sau de şoareci.

Vipera de stepă moldavă este o specie veninoasă încă de când este în stadiul de pui. Însă este cea mai puţin periculoasă specie de viperă din toată Europa. Veninul său este mai puţin toxic decât al viperei comune sau al viperei cu corn. Chiar şi fără tratament în urma muşcăturii, nu s-a raportat niciun caz mortal. De fapt, toţi oamenii muşcaţi până în prezent de această subspecie sunt dintre membrii Grupului Herpetologic Moldavica, care au descris muşcătura ca fiind „puţin mai neplăcută decât o înţepătură de viespe”.

În ciuda pericolului scăzut, este recomandat, totuşi, ca în cazul în care suntem muşcaţi de această specie să ne prezentăm la medic, deoarece pot apărea alergii la venin (şoc anafilactic).

Animale timide la întâlnierea cu omul,  viperele de stepă moldave caută să se refugieze rapid în găuri de rozătoare sau în vegetaţie. Totuşi, dacă sunt prinse sau călcate, acestea nu ezită să muşte în scop de autoapărare.

Deoarece sunt şerpi de talie mică şi cu un venin relativ slab comparativ cu alte specii, viperele de stepă moldave au numeroşi prădători naturali precum ulii, buniţelele, şoimii, berzele, aricii, mistreţii, dar şi  corvidele sau unele specii introduse pentru vânătoare cum este cazul fazanului.

Cercetătorii români au descoperit astfel că fazanii din Delta Dunării se hrănesc deseori cu pui de vipere punând astfel în pericol populaţiile rare şi fragmentate din această zonă.

Vipera de stepă moldavă este un şarpe diurn, mai activ decât alte specii de vipere europene. Iese din hibernare de regulă în lunile martie sau aprilie (depinzând de condiţiile meteorologice din anul respectiv) şi îşi încheie activitatea supraterană în lunile octombrie –noiembrie, tot în funcţie de temperaturi şi ploi.

Se împerechează în lunile aprilie –mai, iar în această perioadă masculii se luptă deseori pentru femele, luptele fiind fără riscuri serioase pentru combatanţi. Femelele nasc între 2-18 pui vii, fiind vivipare, la sfârşitul verii sau începutul toamnei. Puii au sub 15 centimetri la naştere şi cântăresc între 2-5 grame.

Este un şarpe cu spor natural lent, căci femelele se reproduc cel mult o dată la doi ani. Vipera de stepă moldavă este un şarpe strict protejat conform Legii 13/1993 (Convenţia de la Berna) şi o specie strict protejată de interes comunitar pentru care sunt necesare desemnarea ariilor speciale de conservare, conform Directivei Consiliului 92/43/EEC şi a Ordonanţei de Urgenţă 57/2007.

Deranjarea, capturarea, vinderea, traficul şi uciderea acestei specii rare este interzisă atât de legislaţia românească, cât şi de cea europeană. Conform standardelor Listei Roşii a IUCN, vipera de stepă moldavă este Critic Periclitată (CR). Cea mai optimistă estimare a efectivului tuturor populaţiilor din România ar fi sub 4.000 de exemplare.

Vă mai recomandăm şi:

Cele mai toxice plante care cresc în România. În cazul unora, sunt suficiente doar câteva grame pentru a ucide un om 

Trei metode ecologice, surprinzătoare şi ieftine, pentru a alunga şoarecii

Legendele înfricoşătoare despre balaurul dobrogean, cel mai mare şarpe din România. Se ascunde în pământ şapte ani şi reapare sub forma unui monstru 

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite