Crima pasională care a şocat România la 1915. Cum i-a curmat o tânără viaţa unui sublocotenent pe care îl iubea nebuneşte

FOTO Pinterest

Povestea de iubire dintre o tânără de 21 de ani şi un sublocotenent din Regimentul 11 Siret a fost curmată cu trei împuşcături de revolver. Drama s-a petrecut într-o seară de august 1915, în una din camerele Hotelului Carol.

În anul 1882, Iosef Ekstein solicita Primăriei Galaţi aprobarea de a construi pe strada Alexandru Ioan Cuza, un han cu două niveluri – parter şi etaj. Acesta urma să fie ridicat în locul unei clădiri mai vechi, care, cel mai probabil ar fi aparţinut Mariei Obrenovici, fiica lui Costin Catargi şi a amantei domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

 „Casele acestuia, dar şi ale părinţilor săi erau exact pe aceeaşi stradă, care în acea perioadă era denumită Uliţa de lângă mal, sau Mihai Bravu, după 1857. Locul pe care Ekstein dorea să construiască hanul avea vad bun, fiind situat în apropierea unor instituţii ca Tribunalul, Prefectura Judeţului şi Prefectura Poliţiei, Teatrul Mare, Curtea de Apel, biserica «Vovidenie», iar faptul că se afla pe strada pe care locuiau majoritatea potentaţilor din administraţia gălăţeană din acea perioadă îi acorda un privilegiu în plus, incluzând şi faptul că, în apropiere se afla şi gara C.F.R. de călători, precum şi un vad, denumit Cărăbuş (denumire păstrată şi astăzi) care asigura legătura cu valea oraşului şi, de aici, în port”, ne-a explicat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

Pe planul oraşului Galaţi din 1897, pe strada Cuza Vodă (fosta denumire a actualei străzi „Alexandru Ioan Cuza”), hanul construit de Iosef Ekstein era reprezentat cu un simbol, iar la legendă apărea cu denumirea de Hotel „Union”. Şi asta deoarece la finalul secolului al XIX-lea, cuvântul „han” era considerat demodat şi astfel a fost denumit „hotel”, un cuvânt modern şi, în cele din urmă, pretenţios.

„Era un fel de han al lui Manuc, însă mai mic, dar tot cu etaj şi curte interioară în care, printr-o poartă boltită intrau trăsurile cu voiajori, cu trupe de teatru (unele armeneşti) şi tot felul de personaje interesante”, a mai precizat Marius Mitrof.

În anul 1908, în Anuarul oraşului Galaţi, la capitolul „Hoteluri, hanuri şi târguri”, pe strada Cuza Vodă, apare Hotel „Union” şi în paranteză „Ekstein”. Nu peste mult timp, proprietarul acestuia a acumulat datorii în împrejurări rămase deocamdată necunoscute şi astfel Iosef Ekstein a pierdut Hotelul „Union”.

FOTO Adrian Zăinescu

„În 1910, 1912 şi până mai târziu, în dreptul proprietarului acestui imobil figura Creditul Urban Bucureşti, ceea ce denotă că banca i-a luat hotelul ca urmare a neachitării unor datorii. Tot atunci, denumirea hotelului este schimbată din «Union» în «Carol». Hotelul a fost vândut, în cele din urmă, prin licitaţie publică unei persoane cu stare, probabil comerciant, pe numele Ghiţă Dumitrescu deoarece, în anul 1929, acesta apare ca proprietar. Acelaşi proprietar a schimbat, câţiva ani mai târziu, prin 1938, denumirea hotelului în Hotel «Regal»”, a spus Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

Drama din hotel, care a zdruncinat Galaţiul

În reclamele acelor vremuri, se preciza că hotelul avea încălzire centrală, băi elegante şi servicii de calitate, iar „domnii voiajori” beneficiau întotdeauna de reduceri. De aceste facilităţi a beneficiat cu siguranţă şi un cuplu a cărei relaţie de iubire avea să se curme brusc, hotelul fiind martorul unei drame care a zdruncinat din temelii opinia publică gălăţeană, lăsându-se cu suspine şi lacrimi printre femei şi cu scrâşnete de dinţi printre bărbaţii oraşului Galaţi.

„Focuri de armă trase pe 16 august 1915, la ora 03:00 dimineata, în una din camerele hotelului «Union» i-au trezit din somn pe toţi cei aflaţi în apropiere. Cele trei detunături consecutive de Revolver au fost auzite în camera închiriată cu o zi înainte şi în care, la ora aceea târzie din noapte, ar fi trebuit să doarmă îmbrăţişaţi o pereche de îndrăgostiţi formată din sublocotententul Eduard Zăgănescu din Regiment 11 Siret şi Eugenia Sava. Cei doi întreţineau de mult timp relaţii de dragoste”, ne-a relatat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

Eugenia Sava locuia pe strada Spitalului, cunoscută astăzi sub numele de strada Dr. Carnabel şi era fiica unui om onorabil din Galaţi, căpitanul de vapor N. Sava. Acesta a încercat să se opună relaţiei pe care Eugenia o avea cu sublocotenentul, însă totul a fost în zadar, deoarece se îndrăgostiseră nebuneşte unul de celălalt.

„Relaţia lor se pare că se consumase în clipe tandre de iubire, însă acea opunere a părintelui asupra «înclinării neîngăduite» ne duce cu gândul că vârsta fetei nu era una tocmai potrivită pentru o asemenea relaţie. Cert este că, aşa cum scria presa vremii, sublocotenentul «abuzase de nevinovăţia acestei fete» şi începuse a căuta să-şi acopere această faptă, cerându-i Eugeniei o declaraţie prin care ea renunţa la orice pretenţie. Văzându-se sedusă şi abandonată, copilei netrecute încă de 21 de ani (în acea perioadă vârsta majoratului era de 21 de ani) îi încolţise un gând de răzbunare. A acceptat invitaţia sublocotenentului Eduard Zăgănescu de a se întâlni în oraş, astfel încât, în seara zilei de 15 august 1915, pe la ora 10:00, aceştia s-au întâlnit şi au luat masa la unul din restaurantele sau terasele de pe Corso-ul gălăţean. Poate au fost la berăria Luther, berăria Central, sau poate la restaurantul fraţilor Suré, toate aceste localuri aflându-se în centru, pe strada Domnească, pe lângă Parcul Municipal”, a explicat Marius Mitrof.

Aşa cum au mărturisit cei care i-au văzut pe îndrăgostiţi în acea noapte, nimic nu avea să vestească drama de mai târziu, povesteau jurnaliştii ziarului „Tribuna Liberală” din 16 august 1915.

Eugenia Sava şi Eduard Zăgănescu s-au ridicat de la masă zâmbitori şi au pornit pe strada Domnească, în răcoarea nopţii de vară. Poate că aceştia au plecat pe strada Domnească, până la Palatul de Justiţie (astăzi Rectoratul Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi), aflat în construcţie şi, de acolo, pe strada Justişiei ( astăzi Universităţii), au ajuns pe strada Cuza Vodă, în apropiere de hotelul „Carol”. Sau poate că au luat-o pe strada Gamulea, fostă Banu Mărăcine şi, de acolo, ajungând pe strada Cuza Vodă şi-au continuat plimbarea până la hotel, unde sublocotenentul Eduard Zăgănescu, major, a închiriat o cameră.

FOTO Pinterest

„Nu cunoaştem traseul urmat de către cei doi ajunşi într-o fază a relaţiei nu tocmai fericită. Cert este că atât sublocotenentul, cât şi Eugenia, au ajuns la hotelul «Carol», fost «Union»”. Pe sub intrarea boltită aceştia au pătruns, în noapte, în curtea interioară şi de aici, pe una din scările exterioare au urcat la etaj, în camera închiriată de sublocotenentul Zăgănescu”, ne-a explicat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

„Urmat-a vre-o ceartă între ei? Nu se poate preciza nimic”, scria ziarul „Tribuna Liberală” din 16 august1915. Dar la ora 03:00 dimineaţă, «pasagerii hotelului» au fost treziţi de cele trei detunături de revolver trase în camera în care se aflau Eduard şi Eugenia. La ora aceea, Eugenia Sava, trădată şi cu sufletul sfâşiat, s-a ridicat de lângă Eduard care încă dormea, l-a privit cu ochii pierduţi şi, încet, s-a îndreptat spre port arma sublocotenentului, de unde a scos Revolverul. Probabil că pe durata relaţiei lor, acesta o învăţase să folosească  arme de foc, deoarece Eugenia îndreptând revolverul spre iubitul care dormea, a tras”, a precizat Marius Mitrof.

Autorităţile care au sosit la faţa locului – poliţişti şi medici legişti, l-au transportat imediat pe sublocotenentul Eduard Zăgănescu la spitalul militar din localitate, însă cu toate eforturile medicilor „nefericitul ofiţer a încetat din viaţă” în dimineaţa zilei de 16 august 1915, la ora 08:00.

Eugenia Sava rămase nemişcată, iar autoprităţile sosite la locul crimei, au găsit un bileţel asupra ei, în care indica mobilul crimei: „Nu mai am nici o pretenţie asupra ta. M’am răsbunat că m’ai deflorat şi mă sileai să-ţi dau un act, din care să se constate că nu mai am nimic cu tine.”

Aflată încă în stare de şoc, tânăra a fost internată la spitalul „Elisabeta Doamna- caritatea gălăţeană”, dând semne de alienaţie mintală.

„Drama aceasta petrecută între zidurile hotelului «Carol» a rămas şi s-a repercutat încet şi asupra destinului acestui hotel. În 1938, hotelul aparţinea doctorului Bârlădeanu, căsătorit cu Letiţia, fiica adoptivă a fostului proprietar al hotelului. Aceasta se pare că fusese botezată de către soţia lui Liviu Rebreanu, luându-i numele acesteia. După cel de-al Doilea Război Mondial, hotelul a fost naţionalizat, iar familia Bârlădeanu a fost silită să locuiască într-un singur apartament al hotelului, restul camerelor fiind închiriate către «oamenii muncii»”, ne-a declarat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

În anul 1991, deoarece era singurul hotel rămas în picioare din multitudinea hotelurilor din perioada înfloritoare a Galaţilor de sfârşit de secol al XIX-lea, acesta a fost clasat ca monument istoric. Deşi aflat în proprietatea municipiului Galaţi şi administrat de către Primăria Galaţi, acesta nu a mai fost întreţinut niciodată. După anul 2000, chiriaşii au grăbit distrugerea acestuia, iar prin manevrele unei grupări de afaceri imobiliare condusă de către un avocat din Galaţi, hotelul a fost sustras prin acte false din proprietatea municipiului, forţând astfel declasarea şi demolarea sa.

FOTO Adrian Zăinescu

Precum golul din sufletul Eugeniei, apărut în urma cererii iubitului ei de a renunţa la orice pretenţie, aşa a rămas acum şi locul fostului hotel: un gol căscat între alte imobile şi bălării.