Comoara îngropată a căpitanului Kidd. Povestea piratului care i-a inspirat pe căutătorii de comori vreme de 300 de ani

Poveştile cu piraţi care şi-au îngropat comorile au stârnit mereu imaginaţia aventurierilor dornici de îmbogăţire rapidă. A existat însă un pirat, William ”căpitanul Kidd”, căpitan de corsari la sfârşitul secolului al XVII-lea, despre care chiar a îngropat o comoară.

William Kidd s-a născut şi a crescut în Scoţia, dar s-a stabilit ulterior în colonia New York City. La sfârşitul anilor 1600, comerţul maritim înflorea, iar vaste bogăţii erau transportate pe apă între Lumea Nouă, Orientul Îndepărtat şi Europa. Se spune că însuşi regele William al Angliei i-a cerut lui Kidd să îşi angajeze un echipaj de corsari, cu care să navigheze în apele Oceanului Indian şi să captureze piraţi, urmând să îşi însuşească o parte din pradă, scrie Joel Levy în cartea ”Istorii pierdute”.

În 1695, a părăsit portul Londra pe vasul ”Aventura”, un puternic vas de război, echipat cu 34 de tunuri, dar la prima sa incursiune pe oceanele lumii nu a avut noroc. Un vas al Marinei Regale l-a oprit şi majoritatea echipajului său, format din marinari experimentaţi, a fost recrutat în serviciul naval regulat.

Pentru a-şi completa echipajul, căpitanul Kidd s-a oprit la New York, care era la acea vreme un cuib de piraţi şi a fost nevoit să recruteze criminali şi alţi infractori. În septembrie 1696, el a pornit în sfârşit spre Indiiile de Vest, dar la scurt timp după ce a intrat în Oceanul Indian, echipajul a fost lovit de holeră, iar galera ”Aventura” a început să scoată la iveală tot soiul de vicii de construcţie şi fisuri, se menţionează în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Încercarea căpitanului Kidd de a-I elimina pe piraţii din jurul insulei Madagascar s-a soldat cu un eşec, alegându-se doar cu câteva mici trofee legale, iar echipajul său  a început să comenteze, mai ales că le scăpaseră printre degete mai multe corăbii cu mărfuri ce promiteau câştiguri consistente.

Abia pe 30 ianuarie 1698, Kidd şi echipajul său a reuşit prima lovitură importantă, capturând vasul comercial ”Negustorul Quedagh”, care avea la bord o cantitate apreciabilă de mătăsuri, argint şi aur. Legitimitatea acţiunii sale a fost pusă însă la îndoială, pentru că vasul călătorea sub pavilion francez, transporta o încărcătură indiană şi avea un căpitan englez, consemnează Joel Levy în cartea sa.

Spânzurat, uns cu smoală şi expus într-o cuşcă de fier

Ieşirile piratereşti ale căpitanului Kidd au culminat cu o confruntare cu un escadron britanic, pe când se afla în Oceanul Atlantic, al cărui căpitan a raportat incidentul la Londra. Între timp, schimbările politice din Anglia au făcut ca facţiunea din care făceau parte protectorii lui Kidd să cadă în dizgraţie şi nu a mai durat mult până când acesta a fost declarat pirat.

Căpitanul Kidd a fost nevoit să îşi abandoneze galera avariată în urma unei confruntări cu un vas de piraţi, iar o parte din echipaj s-a răzvrătit şi a dezertat. Kidd s-a îmbarcat la bordul navei ”Negustorul Quedagh” şi a ajuns în Caraibe în 1699, unde a aflat că fusese declarat pirat. A decis atunci să uzeze de toate relaţiile sale şi averea pe care o strânsese pentru a fi scos din rândul proscrişilor, se detaliază în lucrarea ”Istorii pierdute”.

Căpitanul Kidd a cumpărat mai întâi o nouă corabie şi a inspectat apoi o serie de locuri de pe coasta Noii Anglii, în special insula Gardiners, unde şi-a îngropat o parte din comoară, marcând locul cu o movilă de pietre. A luat legătura apoi cu guvernatorul din Massachusetts printr-un avocat, căruia i-a comunicat că este în posesia unor bunuri în valoare de 30.000 de lire sterline.

Convins că va fi protejat de bani şi documentele care ar fi dovedit că prăzile pe care le obţinuse în oceanul Indian erau legitime, Kidd s-a predat guvernatorului Bellomont din Boston. Numai că guvernatorul i-a confiscat documentele, l-a pus în lanţuri şi l-a trimis înapoi la Londra, scrie Joel Levy în cartea sa.

Actele care probau spusele lui Kidd au dispărut, apărând misterios câteva sute de ani mai târziu printre hârtiile guvernatorului. Pentru că nu s-a putut apăra cu dovezi, Kidd a fost condamnat la moarte, mai ales după ce şi o parte din membrii echipajului său au depus mărturie împotriva lui.

Într-o încercare disperată de a-şi salva viaţa, căpitanul Kidd i-a scris preşedintelui Camerei Comunelor, căruia i-a promis că va merge cu o comisie într-un loc din Indii, unde ar fi îngropat bunuri şi o comoară de 100.000 de lire. Nimeni nu l-a crezut însă, astfel că pe 23 mai 1701 a fost executat prin spânzurare, iar cadavrul său a fost uns cu smoală şi expus într-o cuşcă de fier, pentru a servi drept lecţie pentru cei care ar fi fost tentaţi să-i urmeze exemplul, se menţionează în cartea ”Istorii pierdute”.

Povestea care a inspirat un roman

Ce s-a întâmplat cu comoara? O echipă trimisă de guvernatorul Bellomont a recuperat de pe insula Gardiners o pradă în valoare de 20.000 de lire, estimată astăzi la peste 3,8 milioane de dolari. Întrebarea pe care şi-au pus-o căutătorii de comori este ce s-a întâmplat cu bunurile în valoare de 100.000 de lire, de care vorbea Kidd în scrisoarea trimisă preşedintelui Camerei Comunelor?

Există poveşti conform cărora Kidd şi-ar fi ascuns o parte din comoară pe diverse insule din oceanul Indian şi Caraibe, înainte de a se îndrepta spre noua Anglie. Este posibil să nu îi fi spus guvernatorului Bellmont despre întreaga sa avere, despre care se spune că ar valora astăzi miliarde de dolari, precizează Joel Levy în cartea sa.

Aşa s-a ajuns ca mii de oamenii să vâneze în ultimii 300 de ani legendara comoară a căpitanului Kidd pe coastele Statelor Unite, din New Jersey până în Connecticut. Imaginaţia căutătorilor de comori a luat-o razna după ce în 1920 şi 1930 au fost descoperite patru hărţi, ce conţin indicii despre comoara lui Kidd, ascunse de acesta sau de famlia lui în piesele de mobilier, ce se presupune că i-ar fi aparţinut.

Biblioteca Britanică, care a studiat hărţile respective prin Peter Barber, curatorul departamentului Hărţi, a declarat că documentele sunt false. Căutătorii de comori nu au încetat însă să spere, dar până astăzi nu au descoperit nimic. Numele căpitanului Kidd va rămâne totuşi în istorie, pentru că se bănuieşte că povestea sa a inspirat romanul ”Insula comorii”, fixând în imaginaţia aventurierilor noţiunea romantică a unei comori îngropate de piraţi, se conchide în lucrarea ”Istorii pierdute”.